Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Nelu Ciobanu în Dosarul nr. 48.353/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.159D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Anca Ruxandra Cosmineanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Secţia Parchetelor Militare din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că textele de lege criticate trebuie interpretate prin prisma tuturor celor 11 acte normative care au suspendat beneficiile acordate prin Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv cele care se refereau la indemnizaţiile magistraţilor şi plata ajutoarelor acordate cu prilejul retragerii militarilor din serviciu. Aceste drepturi au fost suspendate în mod sistematic pentru o perioadă de 11 ani, în ceea ce priveşte drepturile militarilor încă dinaintea intrării în vigoare a legii şi chiar şi după ce aceasta a fost abrogată. Doreşte să supună analizei Curţii Constituţionale problema dacă această suspendare a unui drept pentru 11 ani nu afectează de fapt substanţa dreptului sau se referă la aspectul exerciţiului acestui drept. Arată că are cunoştinţă de practica instanţei de contencios constituţional, doar că fiecare decizie a vizat fiecare act normativ privit ut singuli, şi nu ansamblul tuturor reglementărilor de suspendare. 4. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 836 din 12 decembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 20 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 48.353/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Nelu Ciobanu cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect pretenţii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a ajutorului acordat la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, reglementat de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost suspendată în perioada 2010-2018 prin acte normative succesive, cu aplicare temporară. În această perioadă, dreptul prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu a fost abrogat. Termenii utilizaţi pentru suspendarea plăţii acestui drept nu au fost clari, folosindu-se sintagme precum „nu se mai acordă“, „nu se aplică“, „nu se acordă“ sau norme de trimitere către acte normative care cuprind aceste sintagme. 7. Autorul excepţiei arată că în toată perioada în care plata dreptului a fost suspendată destinatarii normelor au fost, în mod practic, în imposibilitatea de a prevedea, pe de o parte, momentul de la care actele normative care prevăd plata indemnizaţiilor şi a ajutoarelor încep să-şi producă efectele juridice, iar, pe de altă parte, care sunt consecinţele juridice ale multitudinii actelor normative succesive prin care plata indemnizaţiilor şi a ajutoarelor a fost în mod sistematic suspendată. Modul de acţiune al legiuitorului în această materie a fost unul imprevizibil, de natură să genereze nesiguranţă şi instabilitate profundă în reglementarea relaţiilor sociale. 8. Prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea Constituţională a arătat că „deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi“. De asemenea, invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, paragraful 23, potrivit cărora „măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi“, şi prin Decizia nr. 121 din 6 martie 2014, în care a statuat că „faţă de situaţia care a impus luarea măsurii, suspendarea unor drepturi stabilite prin lege trebuie să se facă pe un termen limitat şi rezonabil“. Totodată, aminteşte cele statuate de Decizia nr. 278 din 23 aprilie 2015, în care s-a arătat că situaţia legislativă creată prin prelungirea succesivă a suspendării acordării beneficiilor în cauză relevă o problemă de legiferare, dar această problemă nu poate fi soluţionată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituţională în cadrul competenţelor sale consacrate de Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, Curtea a arătat ca această problemă de legiferare nu face ca efectele textului de lege criticat să fie lipsite de previzibilitate, întrucât „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, potrivit principiului tempus regit actum“. În sfârşit, prin Decizia nr. 760 din 13 decembrie 2016, Curtea a reţinut că suspendarea pentru mai mulţi ani succesivi a acordării dreptului la indemnizaţii care se acordă cu prilejul pensionării nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei de vreme ce dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, precum şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat. 9. Cu privire la principiul securităţii raporturilor juridice, autorul excepţiei invocă Deciziile Curţii Constituţionale nr. 404 din 10 aprilie 2008 şi nr. 26 din 18 ianuarie 2012, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 26 aprilie 2017, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragrafele 49 şi 50, şi Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52. 10. În continuare, autorul excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi principiul aşteptărilor legitime. În acest sens, susţine, în esenţă, că faptul că indemnizaţiile şi ajutoarele au fost acordate prin lege a făcut ca în percepţia destinatarilor normelor să se nască o aşteptare legitimă. Deşi dispoziţiile legale nu au fost aplicate în mod efectiv, plata beneficiilor fiind suspendată o perioadă îndelungată, această încredere a fost consolidată prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din care rezultă că plata indemnizaţiilor şi a ajutoarelor a fost doar amânată, dreptul nefiind atins în existenţa sau în substanţa sa, precum şi că acordarea acestor beneficii este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie. În sfârşit, asigurările date prin lege au fost conforme Legii fundamentale, niciunul dintre textele care consacră aceste drepturi nefiind declarat neconstituţional. 11. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi normele de tehnică legislativă enunţate în art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi (4), art. 13 lit. c) şi d), art. 36 alin. (1) şi (4) şi art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea susţine că nu a fost respectat caracterul temporar al suspendării aplicării unor dispoziţii legale, aşa cum acesta rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei şi invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 291 din 23 mai 2015. 13. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, precum şi dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“; – Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“ 17. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, pentru perioada 1 martie-31 decembrie 2017, respectiv pentru anul 2018. Prin urmare, în prezent, aceste dispoziţii şi-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată. 18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului exercitat de Curtea Constituţională în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 26 iulie 2019, paragraful 35, invocând jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste drepturi băneşti - ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă - reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. 20. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, din cauza caracterului imprevizibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea a reţinut că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“ (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30). 21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, paragraful 38, a arătat că textul constituţional invocat priveşte valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. Având în vedere acestea, precum şi faptul că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textele criticate nu fac parte din această categorie a drepturilor fundamentale, Curtea a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nelu Ciobanu în Dosarul nr. 48.353/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
