Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie invocată din oficiu de Judecătoria Buzău - Secţia civilă în Dosarul nr. 4.219/200/2018 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 297D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 333D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul nr. 19.188/300/2018, precum şi în Dosarul nr. 636D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul nr. 12.001/300/2018. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile legale criticate sunt de natură să afecteze accesul liber la justiţie. Justiţia trebuie administrată fără întârzieri care să îi compromită eficienţa şi eficacitatea. Prevederile Codului de procedură civilă conţin destule garanţii procedurale care permit verificarea consemnărilor, cum ar fi posibilitatea de a obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată, posibilitatea părţilor de a solicita citirea notelor grefierului de şedinţă şi de a solicita corectarea lor, posibilitatea de a solicita copii de pe aceste note şi de a le contesta până la termenul următor. 6. De altfel, aceeaşi soluţie legislativă din materia penală a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018. Dispoziţiile legale criticate sunt împovărătoare pentru organele chemate să înfăptuiască justiţia, fiind de natură să conducă la îngreunarea actului de justiţie. În consecinţă, solicită constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „întocmai şi literal“ din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.219/200/2018, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018, excepţie ridicată din oficiu de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri privind anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. 8. Prin Sentinţa civilă nr. 256 din 15 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 19.188/300/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri privind anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. 9. Prin Sentinţa civilă nr. 1.175 din 7 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.001/300/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018, excepţie ridicată din oficiu de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri privind anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia arată că obligaţia instituită de prevederile legale criticate este de natură să blocheze desfăşurarea activităţii în cadrul proceselor civile, cu încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. 11. În concret, se apreciază că textul respectiv este de natură a pune în real pericol exigenţa termenului rezonabil. În acest sens, durata actuală a consemnării declaraţiei de martor tinde să impieteze asupra desfăşurării cu celeritate a procesului civil, din două considerente. Pe de o parte, nu poate fi neglijat faptul că o consemnare ad litteram a declaraţiei martorului presupune, prin esenţa sa, disponibilitatea unor mijloace specifice procedurii de stenodactilografiere, pentru a nu compromite celeritatea procesului. Or, instanţele nu sunt prevăzute cu asemenea dotări tehnice, iar personalul auxiliar nu deţine astfel de abilităţi specializate sub acest aspect. Ca atare, aceste chestiuni sunt de natură să blocheze desfăşurarea activităţii judiciare. 12. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, în faza relatării libere, martorii oferă de cele mai multe ori detalii care nu prezintă legătură cu litigiul aflat pe rol, repetă aspectele învederate de mai multe ori, ceea ce măreşte considerabil durata probei. Mai mult, reglementarea determină instanţele judecătoreşti să stabilească judecăţi mai îndelungate, în efortul de a separa dosarele în care trebuie administrată această probă, pentru a nu crea ineficienţă nici în conducerea şedinţei de judecată, nici în participarea justiţiabililor şi apărătorilor. Totodată, apărătorii părţilor care adesea trebuie să susţină numeroase cauze aflate pe rolul unor instanţe diferite se vor afla în imposibilitatea de a determina dacă vor putea asigura apărarea în dosarele respective, neavând previzibilitatea duratei şedinţelor în care activează. 13. Nu în ultimul rând, se apreciază că textul de lege criticat afectează eficienţa administrării probelor, raportat la rolul judecătorului, de a afla adevărul în cauză - astfel cum apare consacrat de art. 22 din Codul de procedură civilă -, căci lipsa dotărilor tehnice şi administrative pentru a consemna ad litteram depoziţia martorului este de natură a aduce atingere spontaneităţii declaraţiei sale, ca efect al unor multiple întreruperi ale acestuia, pentru a asigura consemnarea de către grefier a declaraţiei sale. 14. Ca atare, impunerea obligaţiei suplimentare în sarcina grefierului de şedinţă de a nota toate afirmaţiile martorului, indiferent de legătura lor cu cauza aflată pe rolul instanţei, apare ca excesivă şi tinde să aducă atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 21 din Constituţie. 15. În cuprinsul Codului de procedură civilă există o serie de garanţii menite să asigure participanţilor la procesul civil posibilitatea de a se asigura de veridicitatea consemnărilor grefierilor. Astfel, prin art. 231 alin. (4) din Codul de procedură civilă este instituită în sarcina instanţei obligaţia de a înregistra şedinţele de judecată. Totodată, legiuitorul a prevăzut posibilitatea părţilor de a avea acces la o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor, precum şi de a contesta notele de şedinţă ale grefierului. În acest caz, se va proceda la completarea ori rectificarea acestora pe baza înregistrărilor audio. Identic cu dispoziţiile Codului de procedură penală, în Codul de procedură civilă se prevede la art. 323 alin. (1) că declaraţia martorului va fi semnată de către acesta numai după ce a luat cunoştinţă de conţinutul înscrisului. Totodată, acelaşi articol din Codul de procedură civilă menţionează expres dreptul martorului de a refuza să semneze, caz în care se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă. 16. În susţinerea caracterului neconstituţional al art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţele au în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018 în care Curtea a analizat o prevedere similară din materia procesual penală cu cea care face obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018, sunt neconstituţionale în privinţa sintagmei „întocmai şi literal“. 19. Pe de o parte, o consemnare ad litteram a declaraţiei de martor presupune, prin esenţa sa, disponibilitatea unor mijloace specifice procedurii de stenodactilografiere, pentru a nu compromite celeritatea procesului, or, în acest moment, instanţele nu beneficiază de asemenea dotări tehnice şi nici de personal auxiliar cu abilităţi specializate în acest sens. Iar, pe de altă parte, în faza relatării libere a martorului, acesta tinde să ofere o serie de detalii care uneori nu au legătură cu cauza sau are tendinţa să repete anumite aspecte, ceea ce, în mod evident, conduce la o durată mai mare de timp în privinţa administrării unei asemenea probe. Or, exigenţa termenului rezonabil, prevăzută de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, implică crearea unui sistem judiciar eficient, care să nu permită întârzieri, tergiversări procedurale sau administrative. Avocatul Poporului mai menţionează considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 633 din 12 octombrie 2018. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă sintagma „întocmai şi literal“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „(1) Mărturia se va scrie de grefier, care va consemna întocmai şi literal declaraţia martorului, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă.“ 23. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Se mai invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, însă o soluţie legislativă similară în materie procesual penală a făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori, sens în care a fost pronunţată Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, paragrafele 461-467. 25. În decizia menţionată, Curtea a fost chemată să se pronunţe, printre altele, asupra soluţiei legislative potrivit căreia exista obligaţia consemnării întocmai şi literal de către organul judiciar sau de către instanţă a declaraţiilor suspectului sau inculpatului. Astfel, critica viza obligaţia nou-introdusă (la acea dată) în Codul de procedură penală privitoare la procedura de consemnare „întocmai şi literal“, care poate fi efectuată doar prin mijloacele specifice procedurii de stenodactilografiere, aspect de natură să blocheze desfăşurarea activităţii în cadrul proceselor penale, cu încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. 26. Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală, în vigoare, audierea suspectului sau a inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audio-video, iar atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă, şi, potrivit art. 110 alin. (1^1), nou-introdus, înregistrarea declaraţiilor suspectului sau inculpatului la cerere cu mijloace tehnice audio se pune integral la dispoziţia apărării. Astfel, legiuitorul a instituit posibilitatea ca, în cazul în care, ulterior consemnării declaraţiei, suspectul sau inculpatul apreciază că aceasta nu redă cu fidelitate cele declarate, acesta să poată solicita punerea la dispoziţie a înregistrării cu mijloace tehnice audio, în vederea formulării apărării corespunzătoare. 27. Cât priveşte înregistrarea şedinţelor de judecată, prin aceeaşi decizie Curtea a reamintit jurisprudenţa sa [Decizia nr. 128 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, prin care a analizat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 231 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civilă] prin care a reţinut că dispoziţii cu privire la aceasta se regăsesc în art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează că şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată. Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului (paragraful 17). De asemenea, Curtea a reţinut că instanţa de judecată înregistrează şedinţele de judecată în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale care are ca scop o mai bună administrare a justiţiei (paragraful 21); prin urmare, Curtea a constatat că „înregistrarea şedinţelor de judecată este obligatorie, vizează toate cauzele, întrucât legiuitorul nu a făcut nicio distincţie, şi reprezintă o operaţiune tehnică ce […] are drept scop înfăptuirea unui act de justiţie transparent şi realizarea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public.“ 28. De asemenea, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, precitată, paragrafele 464 şi 465, Curtea a reţinut că, potrivit normelor procesual penale în vigoare, procurorul şi părţile pot cere citirea notelor de şedinţă şi vizarea lor de către preşedinte, iar după terminarea şedinţei de judecată participanţii la proces pot primi, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului [art. 369 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală]. Şi, de asemenea, potrivit art. 369 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală, notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor, iar în caz de contestare de către participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 720 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017). 29. Analizând textul legal criticat, Curtea a observat că acesta prevedea obligaţia consemnării întocmai şi literal de către organul de urmărire penală sau de către instanţă a declaraţiilor suspectului sau inculpatului. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, „întocmai“ are semnificaţia „exact, la fel, chiar“, iar „literal“ are semnificaţia „care se face, se reproduce cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; textual, exact“. Prin urmare, declaraţia trebuie consemnată cuvânt cu cuvânt, pentru a reproduce exact ceea ce transmite suspectul sau inculpatul. 30. Or, în condiţiile în care dispoziţiile procedurale menţionate mai sus prezintă suficiente garanţii pentru consemnarea corectă a declaraţiilor suspectului sau inculpatului, iar art. 110 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede că, dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează, iar dacă are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului, obligaţia nou-introdusă apărea nu numai ca excesivă şi împovărătoare pentru organele judiciare, dar era şi susceptibilă a crea dificultăţi în opera de aplicare, cu consecinţa tergiversării sau blocării actului de justiţie. 31. Prin urmare, Curtea a apreciat că prevederile procesual penale în vigoare conţin suficiente garanţii pentru respectarea dreptului la apărare al suspectului sau inculpatului şi că dispoziţiile art. I pct. 55, referitoare la modificarea şi completarea art. 110 alin. (1) din Codul de procedură penală, sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte sintagma „întocmai şi literal“, fiind de natură a aduce atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil. 32. Curtea constată, în lumina acestei jurisprudenţe şi pentru identitate de raţiune, că sintagma „întocmai şi literal“ din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţională. Curtea mai reţine că, deşi legiuitorul şi-a propus un scop legitim (redarea tuturor elementelor descriptive ale mărturiei pentru ca mijlocul de probă întocmit să fie complet), o asemenea soluţie legislativă, deşi adecvată scopului urmărit, nu este necesară. 33. În ceea ce priveşte caracterul necesar pentru adoptarea unei astfel de soluţii legislative, Curtea reţine că, atât timp cât există suficiente garanţii procesuale prin care consemnările grefierului de şedinţă pot fi contestate, iar părţile au dreptul, la cerere, de a citi aceste consemnări şi de a li se elibera câte o copie de pe notele grefierului şi/sau o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată, soluţia legislativă criticată nu se justifică. 34. Astfel, art. 231 din Codul de procedură civilă prevede că grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor, iar după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului care pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor. Mai mult decât atât, instanţa va înregistra şedinţele de judecată şi va elibera, la cerere, o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată părţilor, pe cheltuiala acestora, în ceea ce priveşte cauza lor. 35. De asemenea, din interpretarea art. 323 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborate cu dispoziţiile art. 231 alin. (2) din acelaşi cod, rezultă că, după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului. 36. În acest context, trebuie avut în vedere că gradul de instruire a martorilor poate fi diferit, acest lucru putând conduce la repetări succesive ale aceloraşi elemente probatorii ori la consemnarea unor aspecte nerelevante pentru cauză, cu folosirea unui limbaj care nu totdeauna se încadrează în exigenţele limbajului juridic, fapt care poate afecta chiar utilitatea acestor declaraţii în procesul de valorificare a probei încuviinţate. 37. În consecinţă, Curtea reţine că în dreptul pozitiv există toate garanţiile procesuale ca declaraţiile părţilor şi ale martorilor în proces să fie consemnate în mod corespunzător, reuşindu-se în acest mod să se redea cu fidelitate cele declarate, cu scopul de a se conserva cât mai bine autenticitatea acestora şi fără consemnarea lor „întocmai şi literal“, aspect ce ar presupune prelungirea artificială şi nejustificată a procesului civil. 38. Totodată, soluţia legislativă criticată rupe justul echilibru între interesele legate de dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte, îngreunează sarcinile instanţei şi ale personalului grefei şi, astfel, conduce la o durată excesivă a cauzei, cu încălcarea dreptului la judecarea procesului într-un termen rezonabil, iar, pe de altă parte, prin redarea întocmai şi literal a declaraţiei martorului se ajunge la îngreunarea activităţii de apreciere a probelor, ceea ce are efecte directe în privinţa eficienţei procedurii. Prin urmare, se încalcă art. 21 alin. (3) din Constituţie. 39. Totodată, în susţinerea încălcării dreptului la un proces echitabil, Curtea Constituţională reţine că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale obligă statele contractante să îşi organizeze sistemul juridic intern de aşa manieră încât să poată fi respectate toate exigenţele Convenţiei (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 25 februarie 1993, pronunţată în Cauza Dobbertin împotriva Franţei, paragrafele 43 şi 44). 40. Astfel, instanţa de la Strasbourg a statuat că art. 6 din Convenţie prescrie celeritatea procedurilor judiciare, dar şi principiul unei bune administrări a justiţiei (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 august 2000, pronunţată în Cauza C.P. şi alţii împotriva Franţei, paragraful 34), principii care reprezintă componente esenţiale ale oricărui litigiu. 41. Cerinţa privind finalizarea procedurii într-un termen rezonabil „se aplică tuturor părţilor la procedura de judecată, iar obiectivul este de a proteja părţile împotriva întârzierilor procedurale excesive“ (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 10 noiembrie 1969, pronunţată în Cauza Stögmüller împotriva Austriei, paragraful 5). Întârzierile excesive pot afecta respectarea statului de drept şi pot împiedica accesul la justiţie. Întârzierile în obţinerea şi executarea hotărârilor pot constitui o restricţionare de natură procedurală a dreptului de acces la justiţie. 42. Aşadar, Curtea constată că sintagma „întocmai şi literal“ din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă încalcă cerinţele celerităţii şi echitabilităţii ca principii fundamentale ale procesului civil, astfel cum sunt ele reglementate prin art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Buzău - Secţia civilă şi de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul nr. 4.219/200/2018, respectiv în dosarele nr. 19.188/300/2018 şi nr. 12.001/300/2018 şi constată că sintagma „întocmai şi literal“ din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
