Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1),(7) şi (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Virginica Meda Leordean în Dosarul nr. 1.786/100/2017 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 208D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc autoarea excepţiei şi părţile Liceul Tehnologic Marmaţia, Ileana Pop şi Andrea Crauciuc. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate prefigurează cadrul general cu privire la încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice, urmând ca, în mod firesc, criteriile şi condiţiile de participare să fie prevăzute în actele secundare date în executarea legii, în funcţie de specificul domeniului de activitate. În speţa de faţă, condiţiile pentru înscrierea la concursul pentru ocuparea postului de secretar în cadrul liceului au fost stabilite prin regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.786/100/2017, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1),(7) şi (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Virginica Meda Leordean cu prilejul soluţionării cauzei în care a solicitat anularea concursului de recrutare pentru ocuparea, pe perioadă nedeterminată, a funcţiilor contractuale vacante de secretar-şef şi secretar, organizat de Liceul Tehnologic Marmaţia în perioada 23 mai 2017-6 iunie 2017, precum şi anularea actelor subsecvente acestuia şi obligarea unităţii de învăţământ la iniţierea şi desfăşurarea unui nou concurs. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că, potrivit art. 26 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010, ocuparea unui post vacant sau temporar vacant se face prin concurs sau examen pe baza regulamentului-cadru ce cuprinde principiile generale şi care se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau alte acte normative specifice. Acest text de lege nu stabileşte procedura şi condiţiile generale pentru ocuparea unui post vacant, nefiind reglementate cerinţele minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Elemente esenţiale - principiile, condiţiile generale şi condiţiile specifice necesare pentru ocuparea unei funcţii în sectorul bugetar - sunt date în competenţa altor autorităţi (Guvern, ministere, directori de instituţii) care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, sunt abilitate să reglementeze modul de organizare şi de desfăşurare a concursului, standardele minimale, conflictele de interese şi incompatibilităţile impuse pentru participarea la concursurile de ocupare a posturilor contractuale. 6. Autoarea excepţiei consideră că prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului către Guvern sau alte autorităţi administrative se aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat. 7. De asemenea, susţine că actele administrative emise în aplicarea art. 26 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu pot completa legea cu alte condiţii sau condiţii diferite de exercitare a unor drepturi decât cele stabilite prin lege. Or, pe fondul lacunei legislative mai sus arătate, soluţia legislativă prevăzută de art. 26 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 contravine normelor de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit art. 4 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, hotărârile Guvernului şi ordinele de ministru se emit numai pe baza şi în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. 8. Totodată, autoarea excepţiei consideră că textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu respectă cerinţele de previzibilitate, stabilitate şi certitudine, personalul vizat (candidaţii la ocuparea posturilor vacante prin concurs) putându-se raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile lacunare ale legii, nefiind în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea precisă a criteriilor şi condiţiilor de acces, precum şi a restricţionărilor de drepturi în ceea ce priveşte accesul la ocuparea funcţiilor contractuale din sectorul bugetar. 9. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, consideră că, prin trimiterea la acte administrative cu forţă juridică inferioară legii, care reglementează principii şi criterii de selecţie pentru ocuparea unui post vacant, nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, întrucât stabilirea principiilor de selecţie în anumite domenii nu poate constitui o atribuţie ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, iar respectarea legii, înţeleasă ca act normativ lato sensu, este o obligaţie ce revine fiecărui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul actului normativ ce instituie regulile sociale cărora subiectul de drept trebuie să se conformeze. Ca atare, nu se poate pretinde că lipsa reglementării prin lege ar fi de natură să afecteze calitatea actului normativ, cu toate componentele sale, respectiv accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului precizează că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dar că, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, dispoziţiile de lege criticate pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate, consideră că sunt neîntemeiate. Astfel, arată că, în general, actele normative adoptate de Parlament în domeniul salarizării, aşa cum este şi Legea-cadru nr. 284/2010, nu pot fi exhaustive în stabilirea unui sistem de încadrare şi salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, motiv pentru care sunt emise acte secundare în aplicarea legilor. Din această perspectivă, normele criticate sunt redactate astfel încât să conducă la înţelegerea clară a conţinutului normei juridice de către destinatarul acesteia, dar şi a conduitei interzise. Astfel, în virtutea principiului legalităţii, legiuitorul şi-a exercitat întocmai obligaţia pozitivă prin reglementarea clară şi precisă a condiţiilor generale privind ocuparea unui post vacant sau temporar vacant, întrucât din redactarea normei criticate rezultă că aceasta este previzibilă şi accesibilă. Mai precizează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cerinţa de previzibilitate a legii nu este absolută, deoarece, datorită caracterului de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, astfel încât, prin forţa lucrurilor, numeroase legi utilizează formule mai mult sau mai puţin precise, în scopul evitării unei rigidităţi excesive care nu este de dorit şi al adaptării la noile situaţii sociale ce se pot ivi, astfel încât interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica autorităţilor jurisdicţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1),(7) şi (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Curtea constată că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dar, având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi incidenţa în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea acestora, aşa cum a fost sesizată. Aceste dispoziţii de lege au următorul conţinut: - Art. 26 alin. (1),(7) şi (8): „(1) Încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau act administrativ al ordonatorului principal de credite. […] (7) Ocuparea unui post vacant sau temporar vacant se face prin concurs sau examen pe baza regulamentului-cadru ce cuprinde principiile generale şi care se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau alte acte normative specifice. (8) Ordonatorul principal de credite, în raport cu cerinţele postului, stabileşte criterii de selecţie proprii în completarea celor prevăzute la alin. (7).“ 15. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie referitoare la separaţia puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, precum şi elementele cauzei în care a fost invocată aceasta, Curtea constată că autoarea excepţiei a solicitat printr-o acţiune în contencios administrativ anularea concursului de recrutare pentru ocuparea, pe perioadă nedeterminată, a funcţiilor contractuale vacante de secretar-şef şi secretar, organizat de Liceul Tehnologic Marmaţia în perioada 23 mai 2017-6 iunie 2017, precum şi anularea actelor subsecvente acestuia şi obligarea unităţii de învăţământ la iniţierea şi desfăşurarea unui nou concurs. În acţiunea formulată, se atacă prevederile Hotărârii Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 31 martie 2011, care au constituit temeiul respingerii dosarului său pentru participarea la concurs. Curtea observă că în cauză nu au fost invocate criteriile de selecţie stabilite de ordonatorul principal de credite, astfel că dispoziţiile art. 26 alin. (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Aşa fiind, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, astfel că urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 17. Examinând în continuare critica de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (7) din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea constată că aceasta priveşte două pretinse vicii de neconstituţionalitate. Astfel, o primă critică vizează încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât se prevede că reglementarea procedurii şi condiţiilor generale pentru ocuparea unui post vacant de către personalul plătit din fonduri publice se poate realiza la nivelul legislaţiei secundare de către Guvern, ministere sau directori de instituţii. Un al doilea viciu de neconstituţionalitate invocat vizează caracterul lacunar al reglementării supuse controlului de constituţionalitate, care afectează previzibilitatea, stabilitatea şi certitudinea normei de lege. 18. Curtea reţine că dispoziţiile criticate din Legea-cadru nr. 284/2010 conţin reglementări aplicabile tuturor categoriilor de personal plătit din fonduri publice, aşa cum sunt acestea menţionate la art. 2 din acelaşi act normativ. Din analiza cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate Curtea constată că regimul juridic la care face trimitere autoarea excepţiei se referă la personalul contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, fiind invocată Hotărârea Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, astfel că analiza de constituţionalitate se va circumscrie acestui cadru. 19. Analizând critica referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, dar şi pe cea privind caracterul lacunar al legii, Curtea constată că autoarea excepţiei porneşte de la aceeaşi premisă, considerând că stabilirea condiţiilor de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale trebuie să se realizeze la nivelul legislaţiei primare, şi nu prin reglementări infralegale. 20. Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, regimul general privind raporturile de muncă revine domeniului legilor organice. Astfel, aspectele generale, esenţiale, referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă trebuie stabilite prin lege organică. În acest sens, dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, stabilesc, spre exemplu, vârsta minimă pe care o persoană trebuie să o aibă pentru a putea încheia un contract individual de muncă. De asemenea, art. 27 din aceeaşi lege impune existenţa unui certificat medical care să constate faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci. Potrivit art. 29 din Codul muncii, „contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea“, iar art. 30 alin. (1) prevede că „încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz“. În mod asemănător dispoziţiilor de lege criticate, respectiv art. 26 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 30 alin. (4) din Codul muncii prevede următoarele: „Condiţiile de organizare şi modul de desfăşurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.“ 21. În ceea ce priveşte condiţiile de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale din sectorul bugetar, Curtea apreciază că acestea nu se circumscriu regimului general privind raporturile de muncă, ci constituie aspecte specifice, pentru care nu există obligaţia de reglementare prin lege organică, astfel că pot face şi obiectul reglementării secundare, în măsura în care respectă condiţiile prevăzute la nivelul legii. 22. Curtea consideră că se impune sublinierea distincţiei ce trebuie făcută între raporturile de muncă ce intră sub incidenţa prevederilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, care se referă la „regimul general privind raporturile de muncă“ şi pentru care stabilirea condiţiilor de participare la un concurs sau examen nu este necesar să se facă prin acte normative de nivelul legii, şi raporturile de muncă sau de serviciu care intră sub incidenţa altor prevederi constituţionale, impunând o reglementare detaliată prin lege, aşa cum este, spre exemplu, situaţia funcţionarilor publici, al căror statut, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, trebuie stabilit prin lege organică, inclusiv sub aspectul condiţiilor generale de participare la examen/concurs, al condiţiilor de vechime necesară participării la examen/concurs, al tipului probelor de examen/concurs, al condiţiilor în care candidaţii sunt declaraţi „admişi“ şi al posibilităţii de contestare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, paragraful 24). 23. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu generează o încălcare a principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, critica fiind neîntemeiată sub acest aspect. De asemenea, Curtea apreciază că aceleaşi considerente reţinute mai sus răspund şi criticii referitoare la lipsa de previzibilitate şi claritate a reglementării supuse controlului de constituţionalitate. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Virginica Meda Leordean în Dosarul nr. 1.786/100/2017 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
