Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (5) şi art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Cecilia-Camelia Răducanu în Dosarul nr. 682/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 396D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 397D/2016 şi nr. 681D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 683/57/2015 şi nr. 374/57/2015 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal răspunde, pentru partea Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, domnul Benone Vişan, în calitate de consilier juridic, depunând delegaţie în ambele dosare. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 397D/2016 şi nr. 681D/2016 la Dosarul nr. 396D/2016. Reprezentantul părţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 397D/2016 şi nr. 681D/2016 la Dosarul nr. 386D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Referitor la prevederile art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, arată că părţii i se asigură dreptul la un proces echitabil, împotriva soluţiei date de Comisia superioară de disciplină a Camerei executorilor judecătoreşti putând fi formulată contestaţie la instanţa judecătorească, respectiv curtea de apel. Aceasta asigură un control al legalităţii procedurii disciplinare efectuate şi al temeiniciei hotărârii. Împotriva soluţiilor pronunţate de curtea de apel se poate formula recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că se realizează şi dreptul la un dublu grad de jurisdicţie. Cu privire la art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, susţine că nu contravine dispoziţiilor constituţionale care consacră gratuitatea jurisdicţiilor speciale administrative. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de constituţionalitate, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, nefiind încălcat dreptul de acces liber la justiţie, în condiţiile în care partea are deschisă calea contestaţiei la instanţa judecătorească. Totodată, arată că textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie disciplinară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 17 februarie 2016, 18 martie 2016 şi 10 februarie 2016, pronunţate în dosarele nr. 682/57/2015, nr. 683/57/2015 şi nr. 374/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (5) şi art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Excepţia a fost ridicată de Cecilia-Camelia Răducanu, în calitate de executor judecătoresc, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor hotărâri pronunţate de Consiliul de disciplină al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti prin care acesta a admis acţiunea disciplinară formulată de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia şi a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, respectiv amenda, pentru săvârşirea unor fapte ce aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri, prevăzute de art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate impun crearea şi existenţa unui titlu executoriu, înainte de deducerea cauzei spre judecată instanţelor judecătoreşti, întrucât conţin dispoziţii foarte energice, şi anume suspendarea de drept din funcţie a executorului judecătoresc. De asemenea, conferă organului disciplinar profesional - Comisia superioară de disciplină - puterea de a judeca, de a hotărî şi de a sancţiona, dincolo de sfera disciplinară, conferindu-i acesteia atribuţii jurisdicţionale, ce reprezintă apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, şi ignorând principiul separaţiei puterilor în stat. Susţine, totodată, că se creează o jurisdicţie administrativă paralelă, cu caracter obligatoriu şi oneros. Autoarea excepţiei arată că, în opinia sa, prevederile art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, care stabilesc că hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă, sunt susceptibile de o dublă interpretare, respectiv, pe de o parte, contravin sau completează art. 634 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, reafirmă dispoziţiile art. 634 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În ce priveşte art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 arată că este, de asemenea, susceptibil de o dublă interpretare, întrucât este în contradicţie cu dispoziţiile art. 641 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin exceptarea hotărârii Comisiei superioare de disciplină de la formalitatea obligatorie prevăzută de textul menţionat. Mai susţine că art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 contravine prevederilor art. 21 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al executorilor judecătoreşti, precum şi dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora doar ministrul justiţiei dispune suspendarea din funcţie a executorului judecătoresc, şi, totodată, textul de lege criticat creează o nouă situaţie juridică, astfel că suspendarea din funcţie a executorului judecătoresc nu se mai dispune în mod exclusiv de ministrul justiţiei, ci acţionează de drept. 10. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că autoarea acesteia formulează critici referitoare la actele contestate, iar nu la neconstituţionalitatea textelor legale invocate. De asemenea, stabilirea amenzii nu se încadrează în norma constituţională care vizează gratuitatea jurisdicţiilor speciale administrative, iar reglementarea cercetării disciplinare asigură accesul la o instanţă judecătorească, aşa cum prevede art. 126 din Constituţie. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 523 din 9 octombrie 2014 şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa referitoare la jurisdicţiile organismelor profesionale. 13. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, precizând că, de vreme ce prevăd o cale de atac împotriva hotărârii Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti, nu se poate susţine încălcarea accesului liber la justiţie. Arată că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 48 alin. (5) şi art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, care au următoarea redactare: - Art. 48 alin. (5): „(5) Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti părţile pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5 membri. Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel.“; – Art. 49 lit. c): „Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în: (...) c) amendă de la 500 lei la 3.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc respectiv. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea disciplinară atrage suspendarea de drept din funcţie a executorului judecătoresc până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;“. 17. Din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autoarea acesteia critică doar prevederile art. 48 alin. (5) fraza a doua teza întâi şi art. 49 lit. c) frazele a doua şi a treia, asupra acestora urmând să se pronunţe Curtea Constituţională. 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative şi art. 126 alin. (1) potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, criticate în cauză, stabilesc regimul juridic al hotărârii emise de Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti în materie disciplinară. Potrivit art. 47 din aceeaşi lege, răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine în situaţii precum nerespectarea secretului profesional, încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege, săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri, neîndeplinirea obligaţiilor privind formarea profesională a executorilor judecătoreşti stagiari, angajaţi pe bază de contract, întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor, absenţa nejustificată de la birou şi omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite. Hotărârile Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti pot fi contestate, potrivit art. 48 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 188/2000, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Critica formulată în cauza de faţă poartă asupra faptului că hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă, ceea ce îi conferă caracter de titlu executoriu înainte de deducerea cauzei spre judecată instanţelor judecătoreşti, şi, totodată, conţine dispoziţii foarte energice, şi anume suspendarea de drept din funcţie a executorului judecătoresc. 20. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, prin Decizia nr. 298 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, a statuat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 188/2000, executorii judecătoreşti sunt învestiţi să efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, care au forţa probantă specifică unui asemenea act. Pornind de la aceste observaţii, Curtea a constatat că este firesc ca activitatea executorilor judecătoreşti să fie supusă controlului profesional, iar, în situaţia în care sunt constatate abateri, aceştia să răspundă disciplinar. Curtea a observat că faptele pentru care executorul judecătoresc răspunde disciplinar sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi se referă la conduita profesională a acestuia. Aşa fiind, Curtea a constatat că un control al activităţii executorilor judecătoreşti nu impietează asupra separaţiei puterilor în stat şi nici asupra dreptului la un proces echitabil, atât timp cât hotărârea prin care se soluţionează acţiunea aparţine organelor deliberative din cadrul profesiei, care poate fi atacată la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional, astfel cum prevede art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000. 21. Totodată, prin Decizia nr. 523 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 19 noiembrie 2014, paragrafele 24 şi 25, Curtea a observat că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut, referitor la competenţa unor organisme profesionale de a judeca acţiuni disciplinare, că, în numeroase state ale Consiliului Europei, abaterile disciplinare sunt de competenţa acestor structuri, iar o asemenea atribuire de competenţă nu este contrară dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care impune totuşi unul dintre următoarele sisteme: sau jurisdicţiile organismelor profesionale îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie sau ele nu le îndeplinesc şi atunci legea naţională trebuie să permită accesul la o instanţă judecătorească care prezintă toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială (Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunţată în Cauza Albert şi Le Compte împotriva Belgiei, paragraful 29, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Bryan împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 20 mai 1998, pronunţată în Cauza Gautrin şi alţii împotriva Franţei, paragraful 57, Hotărârea din 16 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Frankowicz împotriva Poloniei, şi Hotărârea din 29 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Chaudet împotriva Franţei). Aşa fiind, Curtea Constituţională a constatat că „recursul“ din materia disciplinară a executorilor judecătoreşti - astfel cum acesta era prevăzut anterior modificării Legii nr. 188/2000 prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012 - îndeplineşte exigenţele dreptului la un proces echitabil, prin asigurarea unei căi efective de atac la o instanţă judecătorească, fiind o veritabilă şi efectivă cale de atac împotriva hotărârii Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cale de atac prin care instanţa de judecată, ţinând seama şi de rolul activ pe care trebuie să îl aibă, poate soluţiona cauza sub toate aspectele, atât asupra legalităţii procedurii disciplinare, cât şi asupra temeiniciei hotărârii. 22. De altfel, Curtea constată că, potrivit art. 48 alin. (2)-(4) din Legea nr. 188/2000, pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, în cadrul căreia audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să îşi formuleze apărarea. Totodată, Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată care se comunică acestora, hotărâre care poate fi atacată cu contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Curtea observă că, alături de această procedură disciplinară, amănunţit reglementată, legiuitorul român a oferit posibilitatea contestării soluţiei pronunţate de Comisia superioară de disciplină în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, pentru a da expresie dreptului de acces liber la justiţie, pentru a conferi deplină eficacitate dreptului la apărare şi pentru a oferi certitudinea întrunirii exigenţelor dreptului la un proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală. 23. Totodată, prin Decizia nr. 165 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Curtea a reţinut că reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. 24. De altfel, referirea la caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti vizează sistemul intern, din interiorul profesiei, de exercitare a acţiunii disciplinare, existând posibilitatea contestării acesteia în faţa unei instanţe de judecată, aşa cum s-a arătat mai sus. În redactarea anterioară a Legii nr. 188/2000 era prevăzută calea de atac a recursului, dar, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, acesta a fost înlocuit cu contestaţia care se judecă de curtea de apel, ceea ce înseamnă că soluţia pronunţată de aceasta este susceptibilă de a fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 25. Procedura disciplinară în cazul executorilor judecătoreşti este similară celei corespunzătoare prevăzute de Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014. De asemenea, există o reglementare similară privind competenţa de soluţionare a abaterilor disciplinare şi în ceea ce îi priveşte pe avocaţi (potrivit art. 71 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului, iar, potrivit art. 88, în cadrul fiecărui barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină care judecă, în primă instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou, iar recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanţă de fond, este judecat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România constituit ca instanţă disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză). 26. Prin Decizia nr. 650 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea organelor care judecă acţiunea disciplinară în condiţiile Legii nr. 36/1995, constatând că atât Consiliul de disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cât şi Consiliul uniunii sunt organisme profesionale, cu competenţe în domeniul răspunderii disciplinare a notarilor publici. Curtea a constatat că procedura judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicţie specială administrativă, care, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Constituţie, este gratuită şi facultativă. În acest sens, Curtea a observat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, jurisdicţia administrativă specială este „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale“. Prin urmare, domeniul procedurii disciplinare diferă de cel al unei proceduri jurisdicţionale speciale administrative. Ca atare, pentru identitate de raţiune, nici în cauza de faţă nu se poate reţine încălcarea art. 21 alin. (4) din Constituţie referitor la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, întrucât organele disciplinare din cadrul profesiei de executor judecătoresc nu întrunesc caracteristicile unor astfel de jurisdicţii. 27. Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit căreia ar fi nesocotite prevederile art. 21 alin. (4) din Constituţie, care consacră caracterul gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, întrucât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la o premisă greşită. Astfel, faptul că sancţiunea aplicată de organele de disciplină ale profesiei constă în obligaţia de a achita o amendă într-un anumit cuantum nu echivalează cu obligaţia instituită în sarcina părţii de a plăti o taxă pentru a apela la jurisdicţia administrativă, ci este consecinţa conduitei profesionale necorespunzătoare a acesteia, constatată şi sancţionată ca atare de autoritatea disciplinară organizată în cadrul profesiei. 28. Tot astfel, nu este întemeiată nici critica referitoare la încălcarea caracterului facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative, prevăzut de acelaşi text din Legea fundamentală. Faptul că partea înţelege să conteste hotărârea Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti, fiind interesată să obţină, în faţa Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, anularea hotărârii prin care acesteia i se aplică sancţiunea amenzii, nu imprimă acestui demers un caracter obligatoriu, rămânând la latitudinea părţii să apeleze sau nu la acest mecanism procedural. 29. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, Curtea constată că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci evidenţiază contradicţia dintre acestea şi prevederi de lege având forţă juridică inferioară Constituţiei. Astfel, potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, acestea sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 641 din Codul de procedură civilă, prin exceptarea hotărârii Comisiei superioare de disciplină de la formalitatea obligatorie prevăzută, la data ridicării excepţiei, de textul menţionat, a învestirii cu formulă executorie, hotărârea acesteia fiind executorie chiar în lipsa unei asemenea învestiri. În acest context este de reţinut că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost eliminată din cuprinsul Codului de procedură civilă cerinţa învestirii cu formula executorie a hotărârilor judecătoreşti, la care se referă autoarea excepţiei - prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017. Autoarea excepţiei mai susţine că art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 contravine prevederilor art. 21 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al executorilor judecătoreşti, precum şi dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora doar ministrul justiţiei dispune suspendarea din funcţie a executorului judecătoresc. 30. Curtea observă că toate aceste critici sunt realizate prin compararea textului de lege supus controlului de constituţionalitate cu prevederi din alte acte normative, inferioare Legii fundamentale, fără să fie argumentate eventualele contradicţii dintre prevederile de lege criticate şi dispoziţii sau principii cuprinse în Constituţie. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate motivată în această manieră apare ca inadmisibilă, neîndeplinind cerinţa impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia sesizările trebuie motivate. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 lit. c) frazele a doua şi a treia din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Cecilia-Camelia Răducanu în dosarele nr. 682/57/2015, nr. 683/57/2015 şi nr. 374/57/2015 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 48 alin. (5) fraza a doua teza întâi din Legea nr. 188/2000 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
