Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.428/3/2007/a12 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.215D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la Curtea Constituţională înscrisuri prin care arată că se află în perioada de observaţie până la aprobarea unui plan de reorganizare judiciară, context în care, pe parcursul derulării acestei proceduri, a fost înlocuit administratorul judiciar şi, prin urmare, solicită să fie citat noul administrator judiciar. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază că, în cauza de faţă, procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere faptul că aspectele învederate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ţin de desfăşurarea procedurilor de insolvenţă aplicabile speţei aflate pe rolul instanţei ordinare, precum şi faptul că litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi sau de către instanţa de contencios constituţional, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea formulată. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece critica vizează, în realitate, o problemă de interpretare şi aplicare a legii la situaţia particulară a autoarei excepţiei. De asemenea, în ceea ce priveşte fondul excepţiei de neconstituţionalitate, arată că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 26.428/3/2007/a12, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare“ - S.A. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, în raport cu situaţia particulară a creanţei constituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a creanţei statului provenite din executarea garanţiei emise pentru împrumutul extern acordat Societăţii Naţionale „Îmbunătăţiri Funciare“ - S.A., aprobată prin Legea nr. 381/2003, prevederile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 apar ca neconstituţionale. În acest context, se arată că activitatea economică nu a fost exercitată liber, fiind impuse preluarea/anularea unor contracte comerciale de livrare la intern, precum şi contractarea unui împrumut extern şi importul unor pachete agricole. Prin urmare, se consideră că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care extind limitele valorificării creanţei dincolo de limita expresă prevăzută de art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003. 9. De asemenea, se învederează că norma criticată este contrară şi art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) şi art. 44 din Constituţie, întrucât nu asigură în situaţia dată garantarea/adaptarea acesteia la particularităţile speţei, nefiind prevăzute şi situaţiile de excepţie, astfel că judecătorul cauzei, raportându-se la prevederile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, va încălca prevederile Legii nr. 381/2003 care aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003, în contextul în care principiul legalităţii implică respectarea tuturor actelor normative incidente şi prin care statul a garantat că anumite bunuri aflate în capitalul social şi care nu au fost achiziţionate în cadrul Programului ROM AG 98 nu vor face obiectul valorificării în contul creanţei preluate. În final, se susţine că prevederile criticate aduc atingere caracterului consensual al procedurii insolvenţei, întrucât prin acestea se extinde creanţa în discuţie, care, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003, este limitată valoric la o creanţă garantată fără limite asupra întregului patrimoniu. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece prevederile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt criticate prin raportare la cazul particular al creanţei în discuţie, creanţă care însă a luat naştere printr-un alt act normativ cu valoare de lege ce a reglementat un anumit domeniu, respectiv Legea nr. 381/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003. Prin urmare, ceea ce critică autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate este o neconcordanţă între normele legale în discuţie, respectiv o interpretare a acestor norme la speţa dedusă judecăţii, aspect ce este de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cererii de recurs. 11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.“ 16. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. 17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, ale art. 16 alin. (2) cu privire la principiul egalităţii, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate şi ale art. 45 referitor la libertatea economică. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 121 fac parte din capitolul III, secţiunea a 7-a - Falimentul şi reglementează aspecte ce ţin de distribuirea sumelor realizate în urma lichidării şi stabilesc ordinea de preferinţă privind distribuirea fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel. 19. Astfel, fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: 1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24; 1^1. creanţele creditorilor garantaţi născute în timpul procedurii de insolvenţă după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel; 2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creanţele născute înainte de deschiderea procedurii. Dacă după plata acestor sume rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului. 20. Curtea reţine că, în virtutea prevederilor criticate în prezenta cauză, în cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, care se referă la ordinea de preferinţă în ceea ce priveşte plata creanţelor, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 41, respectiv „nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii“. Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii. 21. În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la anumite creanţe reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare [devenită, în dinamica legislativă, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, respectiv Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului] a creanţei statului provenite din executarea garanţiei emise pentru împrumutul extern acordat Societăţii Naţionale „Îmbunătăţiri Funciare“ - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 iunie 2003, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 381/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 octombrie 2003. Curtea observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003 prevede faptul că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare [în prezent Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului] preia fără plată, la valoarea nominală, creanţa statului provenită din executarea garanţiei emise de Ministerul Finanţelor Publice pentru împrumutul extern acordat de către Citibank N.A. - S.U.A. pentru achiziţionarea unor pachete agricole, tehnologii şi servicii de către Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare“ - S.A., în cadrul Programului ROM AG 98, constând în rate de capital, dobânzi, comisioane şi comisionul la fondul de risc, în baza unui contract de cesiune de creanţă. În virtutea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003, valorificarea acestei creanţe se face prin metodele reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi exclusiv asupra bunurilor achiziţionate de Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare“ - S.A. în cadrul Programului ROM AG 98. 22. Or, faţă de această împrejurare, în situaţia de faţă, se solicită Curţii Constituţionale să analizeze normele criticate prin raportare la o situaţie concretă, respectiv să analizeze cazul particular al creanţei în discuţie, creanţă care a luat naştere printr-un act normativ cu valoare de lege ce a reglementat un anumit domeniu, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2003, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 381/2003, şi dacă aceasta intră în aria de cuprindere a normelor privind procedura insolvenţei. Prin urmare, ceea ce critică autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate este o posibilă neconcordanţă între normele legale în discuţie care a apărut în procesul de aplicare, astfel ca instanţa de contencios constituţional să dea o interpretare a acestor norme la speţa dedusă judecăţii şi să stabilească dacă aceste creanţe sunt supuse procedurilor de insolvenţă prevăzute de cadrul normativ în materie, aspect ce este de competenţa instanţei de judecată. 23. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, respectiv interpretarea şi/sau aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speţa de faţă este vorba de posibila aplicare a art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 la situaţia invocată de autoarea excepţiei, iar în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată revine acestora competenţa de a stabili anumite chestiuni de fapt şi de drept în care se încadrează speţa respectivă. 24. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 25. Faţă de această împrejurare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.428/3/2007/a12 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
