Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscalbugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Octavian Dan Drăgoi în Dosarul nr. 1.753/30/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 298D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 300D/2020, nr. 442D/2020, nr. 443D/2020, nr. 444D/2020 şi nr. 690D/2020, precum şi în Dosarul nr. 322D/2020, toate având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii normative, excepţie ridicată de Nicolae Opriş, Constantin Mişcu, Violeta Claudia Blaga, Mihai Csikos şi Elena Bărăian în dosarele nr. 7.001/3/2019, nr. 10.397/3/2019, nr. 1.348/30/2019, nr. 1.343/30/2019 şi nr. 2.233/30/2019 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Ionel Anghel în Dosarul nr. 9.785/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 322D/2020, autorul acesteia, asistat de doamna avocat Carmen Păun, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent precizează că, în Dosarul nr. 300D/2020, Poşta Română a transmis o adresă potrivit căreia autorul excepţiei a decedat, iar Plenul Curţii Constituţionale ia act de împrejurarea relevată. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul autorului excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu această măsură. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 300D/2020, nr. 322D/2020, nr. 442D/2020, nr. 443D/2020, nr. 444D/2020 şi nr. 690D/2020 la Dosarul nr. 298D/2020, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care, în esenţă, susţine că deşi Parlamentul este, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, legiuitor, măsurile criticate prin ridicarea excepţiei au fost adoptate prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Prin acest procedeu s-a perpetuat o stare de incertitudine şi de înlăturare de la aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 timp de aproape 10 ani. În final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că nu se încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece cuantumul indemnizaţiilor diferă în funcţie de momentul naşterii dreptului la încasarea acestora. Cu referire la critica raportată la art. 115 alin. (1)-(4) din Constituţie, arată că jurisdicţia constituţională a constatat îndeplinirea condiţiei urgenţei prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, aceasta fiind justificată de necesitatea fundamentării strategiei fiscal-bugetare în perioada 2019-2021. Mai departe, arată că faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu a fost încă aprobată prin lege nu reprezintă o încălcare a Constituţiei, deoarece ordonanţa trebuie doar să fie prezentată spre aprobare pentru a intra în vigoare, şi conchide că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie respinsă ca nefondată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin încheierile din 18 februarie 2020, 10 martie 2020 şi 26 mai 2020, pronunţate în dosarele nr. 1.753/30/2019, nr. 7.001/3/2019, nr. 10.397/3/2019, nr. 1.348/30/2019, nr. 1.343/30/2019 şi nr. 2.233/30/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscalbugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscalbugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Octavian Dan Drăgoi, Nicolae Opriş, Constantin Mişcu, Violeta Claudia Blaga, Mihai Csikos şi Elena Bărăian în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de acordare a indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004. 10. Prin Încheierea din 10 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.785/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Ionel Anghel într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererilor de acordare a indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii amintesc că, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, indemnizaţia lunară reparatorie trebuie calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Cu toate acestea, începând cu anul 2010, Guvernul, prin adoptarea succesivă a mai multor ordonanţe de urgenţă, a limitat la o sumă fixă cuantumul indemnizaţiei, respectiv pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2010. Potrivit principiului încrederii în statul de drept, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, în speţă cele patru dispoziţii criticate în prezenta cauză, nu pot să împiedice aplicarea unei legi, în speţă a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004. 12. Dispoziţiile criticate fac parte din acte normative care vizează personalul salarial plătit din fonduri publice; or, deşi indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se achită tot din fonduri publice, având în vedere că acestea se acordă în temeiul jertfei şi implicării directe în Revoluţia Română din 1989, nu se justifică aplicarea aceluiaşi regim legal titularilor acestor indemnizaţii şi salariaţilor vizaţi de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În acest fel se încalcă art. 16 şi 20 din Constituţie. 13. Se mai precizează că legile de fundamentare a bugetului de stat pe anii 2015, 2016 şi 2017 creează discriminare în privinţa cuantumului indemnizaţiei atunci când se menţionează „cuantum cuvenit“ şi „cuantum aflat în plată“, care este diferit de cuantumul cuvenit, întrucât cuantumul aflat în plată este plafonat din anul 2011. În susţinerea criticii sunt invocate decizii ale Curţii Constituţionale şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. 14. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că există revoluţionari care îşi primesc indemnizaţia în cuantumul cuvenit, prevăzut în art. 4 al Legii nr. 341/2004, iar alte categorii de revoluţionari sau beneficiari îşi primesc indemnizaţia plafonată la cuantumul aflat în plată. Momentul naşterii dreptului la indemnizaţie nu poate fi un criteriu obiectiv şi rezonabil pentru a se plăti în mod diferenţiat o indemnizaţie reparatorie. Tratamentul diferenţiat nu este justificat în mod obiectiv, nu se indică scopul legitim în vederea căruia este impus şi nu este nici proporţional prin raportare la acest scop. 15. Măsura criticată este contrară şi exigenţelor de predictibilitate a legii, în particular cu privire la modul în care vor fi plătite drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, în acest sens fiind invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014. Se mai arată că măsura criticată este contrară jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Autorii indică Decizia nr. 444 din 28 iunie 2018, în care consideră că jurisdicţia constituţională a statuat că atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare. 16. De asemenea, prin recurgerea la acest procedeu de reglementare normativă, prin care nu s-a modificat Legea nr. 341/2004, creându-se o aparenţă de legalitate, dar cele două categorii de subiecte de drept anterior menţionate au fost supuse aceleiaşi reglementări, s-a încălcat principiul clarităţii şi previzibilităţii actelor normative. 17. Modul de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 încalcă art. 115 alin. (1)-(4) din Constituţie. Astfel, autorii consideră că ordonanţele de urgenţă pot fi adoptate doar în cazuri excepţionale, adică atunci când, în mod obiectiv, nu este posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a uneia dezbătute în procedură de urgenţă. În cazul celor patru ordonanţe de urgenţă din care fac parte textele normative criticate în cauza de faţă, condiţia urgenţei nu se poate justifica, atâta vreme cât măsura adoptată încă din 2010 a fost perpetuată până la data ridicării excepţiei, fiind prevăzută a se aplica până în 2021 inclusiv. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 fiind în vigoare, în condiţiile în care se află încă în procedură de aprobare în Parlament, se aplică în mod nelegal, în concret, de către Casa Naţională de Pensii Publice. Această împrejurare, coroborată cu dispoziţia că se aplică pe o perioadă de 3 ani, conduce, o dată în plus, la încălcarea principiului previzibilităţii actelor normative. 18. Mai mult, potrivit legilor de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă în perioada 2016-2019, acesta avea nevoie de aprobarea ordonanţelor prin lege, în termene expres menţionate în aceste legi. În mod concret, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu a fost aprobată prin lege până la data ridicării excepţiei. 19. Sintagma „se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată“, care se regăseşte în fiecare dintre cele patru texte normative criticate de către autorii excepţiei, generează o aplicare contradictorie în practică. Astfel, în vreme ce Casa Naţională de Pensii Publice apreciază că indemnizaţia trebuie să fie plafonată la nivelul lunii decembrie din anul 2010, unele instanţe judecătoreşti, totuşi, au recalculat-o în sensul indicat de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004. Această situaţie survine din cauza faptului că sintagma deschide posibilitatea de a se ţine seama atât de cuantumul cuvenit, adică cel prevăzut de Legea nr. 341/2004, cât şi de cel aflat în plată, adică cel plafonat la nivelul anului 2010. Autorii conchid că, în acest fel, se încalcă art. 124 din Constituţie. 20. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, indemnizaţiile în discuţie au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora. 21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia este neîntemeiată. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă următoarele prevederi normative: - art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015 - în prezent abrogate; – art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016; – art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, cu modificările şi completările ulterioare; – art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. 26. Dispoziţiile enumerate stabilesc menţinerea în plată în anii 2016, 2017, 2018 şi 2019-2021 a indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 la nivelul anilor anteriori, respectiv la nivelul acordat pentru lunile decembrie 2015, decembrie 2016, decembrie 2017 şi decembrie 2018. Prin urmare, toate dispoziţiile criticate se caracterizează prin faptul că, din punct de vedere al aplicării în timp, au o durată determinată de aplicare. În plus, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 11 şi 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Cu toate acestea, dispoziţiile normative criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea acestora. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza pe fond prevederile normative menţionate. 27. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la claritatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 115 alin. (1)-(4) referitor la delegarea legislativă şi ale art. 124 alin. (1)-(3) referitor la înfăptuirea justiţiei. Totodată, sunt invocate şi prevederi ale Legii-cadru nr. 153/2017. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, criticile formulate în prezenta cauză şiau găsit rezolvarea în jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale, respectiv în Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021. 29. Astfel, în paragraful 33 al Deciziei nr. 536 din 15 iulie 2021, Curtea a reţinut că indemnizaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 se acordă pe lângă indemnizaţia reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată nu se acordă. Art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, introdus prin Legea nr. 283/2011, stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizaţii se menţineau la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de modul de calcul al acestora, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011. Curtea a reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. 30. Cu referire la critica potrivit căreia Guvernul, prin adoptarea ordonanţelor de urgenţă criticate, nu a ţinut seama de faptul că legile sunt acte juridice superioare, Curtea a statuat că, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare şi numai sub control parlamentar (a se vedea paragraful 34 din Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021). 31. În continuare, Curtea a statuat că nu este întemeiată critica raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea paragraful 35 din Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021). 32. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate, Curtea a reţinut că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. 33. Cu referire expresă la pretinsa încălcare a art. 44 din Constituţie, invocată şi în cauza de faţă, Curtea a reţinut că indemnizaţiile „restante“ ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a stabili frecvenţa şi modalitatea concretă în care va face aceasta. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor. Aşadar, nu se poate reţine incidenţa deciziei sus-menţionate cu privire la noţiunea de „bun“, nefiind vorba despre indemnizaţii „restante“. Totodată, Curtea a stabilit că se poate vorbi despre protecţia oferită de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizaţiile constituind o „speranţă“ a titularilor acestor drepturi. 34. Mai departe, referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, invocate şi în motivarea prezentei excepţii, Curtea a decis că dispoziţiile de lege prin care se plafonează anumite indemnizaţii instituite de Legea nr. 341/2004 nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalităţii şi supremaţiei Constituţiei, aceste indemnizaţii nefiind drepturi fundamentale. În plus, cu referire la susţinerea autorilor că se încalcă standardele de calitate a legii din cauza faptului că indemnizaţiile revoluţionarilor, categorie de subiecte de drept reglementată printr-o lege specială, distinctă, respectiv Legea nr. 341/2004, sunt reglementate prin acte normative referitoare la salariaţi, Curtea a reţinut că legiuitorul trebuie să aibă o marjă rezonabilă în ceea ce priveşte aprecierea relevanţei asemănărilor şi deosebirilor dintre diverse categorii de subiecte de drept pe care el însuşi le instituie. Mai mult, chiar dacă revoluţionarii, categorie al cărei statut este reglementat în mod distinct prin Legea nr. 341/2004, nu coincide cu categoria salariaţilor din sectorul public, aceasta nu înseamnă că, în funcţie de scopul particular urmărit de legiuitor prin adoptarea unui anumit act normativ, anumite trăsături comune celor două categorii nu pot căpăta niciodată suficientă greutate pentru legiuitor. Astfel, în contextul în care legiuitorul delegat a implementat, prin actele normative criticate, măsuri financiar-bugetare, devine relevantă împrejurarea că plăţile efectuate de la bugetul de stat către salariaţi şi revoluţionari se realizează din veniturile bugetului de stat. 35. În sfârşit, tot cu referire la pretinsa încălcare a standardelor de previzibilitate a legii, în paragraful 39 al Deciziei nr. 536 din 15 iulie 2021, Curtea a reţinut că, în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că instanţele au respins pretenţiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 23 iunie 1999, întrucât dreptul său fusese suspendat prin legea privind învăţământul secundar. În acest context trebuie înţeles considerentul din această hotărâre, potrivit căruia „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare“. Or, a conchis Curtea Constituţională, deşi, formal, prevederile legale care instituie dreptul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate sunt în vigoare, plata acestora este suspendată. Doar în situaţia în care statul nu şi-ar îndeplini îndatorirea de a achita sumele prevăzute de legea care îşi produce efectele s-ar putea ridica problema unei eventuale neconcordanţe cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 36. Cu referire la critica autorilor raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că, în esenţă, aceasta pune în discuţie dreptul legiuitorului de a modifica, în timp, parametrii acordării drepturilor instituite prin Legea nr. 341/2004. Dar, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, spre exemplu în ceea ce priveşte deschiderea dreptului la pensie, care îşi găseşte consacrare în art. 47 alin. (1) din Constituţie, nu este contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie aplicarea principiului tempus regit actum. Cu alte cuvinte, nu este discriminatorie modificarea condiţiilor în care se deschide şi se acordă dreptul la pensie, chiar dacă asiguraţii cărora li se aplică se află în aceeaşi situaţie. Or, în condiţiile în care dreptul la pensie se bucură de garanţie constituţională expresă a fortiori nu este discriminatorie aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce priveşte acordarea unor drepturi de natura celor instituite prin Legea nr. 341/2004. 37. În sfârşit, cu referire la critica formulată din perspectiva art. 124 din Constituţie, Curtea a menţionat că situaţia evocată de către autorii excepţiei, respectiv pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către autorităţile administrative, respectiv casele judeţene de pensii, pe de o parte, şi instanţele judecătoreşti, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul soluţionării pe calea contenciosului constituţional. 38. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Octavian Dan Drăgoi, Nicolae Opriş, Constantin Mişcu, Violeta Claudia Blaga, Mihai Csikos şi Elena Bărăian în dosarele nr. 1.753/30/2019, nr. 7.001/3/2019, nr. 10.397/3/2019, nr. 1.348/30/2019, nr. 1.343/30/2019 şi nr. 2.233/30/2019 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Ionel Anghel în Dosarul nr. 9.785/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
