Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.972/1/2024
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Mariana │Înaltei Curţi de │
│Constantinescu│Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele │
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena │- preşedintele Secţiei │
│Popoiag │I civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- preşedintele delegat │
│Marian Budă │al Secţiei a II-a │
│ │civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena Diana │- preşedintele Secţiei │
│Tămagă │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Simona Lala │- judecător la Secţia I│
│Cristescu │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Denisa Livia │- judecător la Secţia I│
│Băldean │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana │- judecător la Secţia I│
│Hortolomei │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marian │- judecător la Secţia I│
│Drăghici │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Maricel │- judecător la Secţia I│
│Nechita │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mirela │- judecător la Secţia a│
│Poliţeanu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ruxandra │- judecător la Secţia a│
│Monica Duţă │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Virginia │- judecător la Secţia a│
│Florentina │II-a civilă │
│Duminecă │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia a│
│Mîneran │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marcela Marta │- judecător la Secţia a│
│Iacob │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Maria │- judecător la Secţia │
│Ilie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Vasile Bîcu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristinel │- judecător la Secţia │
│Grosu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Bogdan Cristea│de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Iulia Craiu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.972/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament. 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.311/87/2023 şi de Tribunalul Bucureşti -- Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 10.006/3/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. 5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere. 6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor 7. Prin încheierea de şedinţă din 6 septembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.311/87/2023, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (O.U.G. nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: "Dacă, în urma declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 mai 2022, persoanele care beneficiază de pensie de serviciu, în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive, pot solicita recalcularea pensiei, conform dispoziţiilor art. II alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 130/2015, sau doar recalcularea ori actualizarea drepturilor de pensie, potrivit dispoziţiilor art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, cu modificările şi completările ulterioare." 8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 septembrie 2024, cu nr. 1.972/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 18 noiembrie 2024. 9. Prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 10.006/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: "Dacă neactualizarea pensiei de serviciu de care beneficiază reclamanta în temeiul Legii nr. 567/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu indicele de inflaţie, în temeiul art. VIII alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, al art. XLIII alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, al art. XVIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. XLI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, acte normative ce nu au fost declarate neconstituţionale, prin comparaţie cu alţi pensionari care nu beneficiază de pensii de serviciu dintre cele vizate de respectivele prevederi sau care beneficiază de alt tip de pensie de serviciu şi ale căror pensii au fost actualizate astfel, poate să constituie o faptă discriminatorie şi să dea naştere la despăgubiri egale cu diferenţele rezultate dintr-o astfel de actualizare?" 10. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 septembrie 2024, cu nr. 2.021/1/2024. 11. Prin rezoluţia din 26 septembrie 2024, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 62/2024, s-a dispus conexarea acestor două sesizări. II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile 12. Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (Legea nr. 130/2015): "ART. II (1) De prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii. (2) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (1) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie. (3) De prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi executorii judecătoreşti, pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o vechime în funcţie de cel puţin 20 de ani. (4) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (3) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, specifice funcţiei de grefier gradul I, respectiv treapta I, în funcţie de nivelul studiilor, în condiţii identice de funcţie, vechime şi nivel al instanţei sau parchetului, la care se adaugă media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare datei eliberării din funcţie. (5) În situaţia persoanelor prevăzute la alin. (1)-(4) pensia se acordă la cerere, se cuvine şi se plăteşte începând cu luna următoare înregistrării acesteia la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reşedinţă a solicitantului sau, după caz, la casa de pensii sectorială competentă. (6) Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive." 13. Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 567/2004): "ART. 68^5 (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3^1, precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. (...) (10) Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată. (...) (15) Prevederile prezentei legi, referitoare la pensii, se completează cu cele ale legislaţiei privind pensiile din sistemul public de pensii cu privire la modalităţile de stabilire şi plată, precum şi cele referitoare la modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea, recuperarea sumelor încasate necuvenit şi jurisdicţia." 14. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010): "ART. 107 (1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (1^1) În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV, care au depus declaraţia individuală de asigurare, dacă la definitivarea anului fiscal, pe baza datelor comunicate de organul fiscal central, se constată diferenţe între venitul lunar asigurat utilizat la stabilirea punctajelor lunare avute în vedere la calculul pensiei şi cel ales de contribuabil în declaraţia individuală de asigurare, casa teritorială de pensii operează, din oficiu, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire care se emite până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul anterior. (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (1^1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor. (2^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul unei erori materiale, de calcul sau al oricărei greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite, intervenite în procesul administrativ de evaluare, prelucrare şi redactare a datelor în vederea emiterii deciziei de pensionare sau a datelor înscrise în aceasta ori în sistemul electronic de punere în plată a deciziei, termenul general de prescripţie nu se aplică pentru recuperarea de către beneficiarul dreptului la pensie a sumelor neplătite de către casa teritorială de pensii competentă. (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia. (4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare pot solicita recalcularea pensiei, în condiţiile legii. (5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea." 15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (O.U.G. nr. 226/2020): "ART. VIII (...) (2) Prin derogare de la art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei. (...)" 16. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 130/2021): "ART. XLIII (...) (2) Prin derogare de la prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei. (...)" 17. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 168/2022): "ART. XVIII (...) (3) Prin derogare de la prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei. (...)" 18. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 115/2023): "ART. XLI (...) (2) Prin derogare de la prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2024, pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei. (...)" III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept supuse interpretării 19. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal cu nr. 1.311/87/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei casa teritorială de pensii să emită o nouă decizie de pensie, care să ţină cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 mai 2022, şi să aibă ca bază de calcul al pensiei adeverinţa nr. xxx/11.02.2019, eliberată de către Tribunalul Teleorman. 20. Prin Sentinţa civilă nr. 590 din 1 noiembrie 2023, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a admis cererea şi a obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de pensie, care să aibă ca bază de calcul al drepturilor de pensie adeverinţa nr. xxx/11.02.2019, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022. 21. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că refuzul pârâtei de soluţionare favorabilă a cererii este nejustificat, întrucât, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, reclamantul este îndreptăţit să solicite emiterea unei decizii care să aibă ca bază de calcul adeverinţa nr. xxx/11.02.2019, eliberată de către Tribunalul Teleorman, care cuprinde diferenţa de bază de calcul pentru perioada cuprinsă între anul 2009 (când a fost stabilită pensia, în baza recalculării) şi anul 2015 (când a intrat în vigoare Legea nr. 130/2015). 22. Cu privire la actualizarea cu rata medie a inflaţiei pentru anii 2022 şi 2023, prima instanţă a reţinut că pensia reclamantului a fost stabilită prin decizia nr. xxxxxx/2007, iar împrejurarea că, ulterior, casa teritorială de pensii a emis alte decizii nu este de natură să excepteze pensia reclamantului de la actualizare, neputându-se susţine că aceasta a fost stabilită în temeiul unei hotărâri judecătoreşti. 23. Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâta, susţinând că soluţia primei instanţe este nelegală, sens în care a învederat, în sinteză, următoarele argumente: (i) în raport cu dispoziţiile art. 68^5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 şi ale art. II alin. (1) şi (6) din Legea nr. 130/2015, la data prezentării adeverinţei nr. xxx/11.02.2019, recalcularea solicitată de reclamant nu avea bază legală, acesta fiind beneficiarul unei pensii de serviciu stabilite prin hotărâre judecătorească; (ii) recalcularea pensiei de serviciu se realizează conform procedurii prevăzute la art. 107 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010, ce presupune formularea unei cereri de recalculare, care însă nu a fost depusă de reclamant, întrucât adeverinţa nr. xxx/11.02.2019 vizează acordarea pensiei de serviciu, şi nu recalcularea acesteia, din moment ce este întocmită conform formularului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice; (iii) recalcularea poate fi solicitată doar în situaţia în care asupra bazei de calcul au intervenit, ulterior stabilirii iniţiale a pensiei de serviciu, modificări certificate de către fostul angajator; (iv) în ce priveşte actualizarea pensiilor de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021 şi ale art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022, în anii 2022 şi 2023 pensiile de serviciu nu se actualizează. 24. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului, învederând că, începând cu 1 iulie 2022, dispoziţiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 se consideră abrogate, ca efect al declarării neconstituţionalităţii lor, astfel că, în mod corect, prima instanţă a obligat casa teritorială de pensii să emită o nouă decizie de pensie, care să aibă ca bază de calcul al drepturilor de pensie adeverinţa nr. xxx/11.02.2019, eliberată de către Tribunalul Teleorman. 25. După ce a pus în discuţia părţilor, din oficiu, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind chestiunea de drept indicată la paragraful 7 din prezenta decizie, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea de şedinţă din 6 septembrie 2024, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024 şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi suspendarea judecăţii apelului până la soluţionarea sesizării. 26. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale cu nr. 10.006/3/2024, reclamanta a solicitat: să se constate că, prin aplicarea dispoziţiilor art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 şi ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, este discriminată faţă de alţi pensionari atât din sistemul public, cât şi beneficiari ai pensiilor de serviciu; să fie obligată pârâta casa teritorială de pensii la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre suma achitată cu titlu de pensie lunară şi cea cuvenită prin majorarea cu indicele de inflaţie, începând cu luna martie 2021 şi în continuare, cu dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu luna martie 2021 şi până la data plăţii; să fie obligat pârâtul statul român, prin Ministerul Finanţelor, să aloce casei teritoriale de pensii fondurile necesare achitării despăgubirilor. 27. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost grefier la Tribunalul Bucureşti şi că, începând cu 1 august 2015, beneficiază de pensie de serviciu, stabilită în baza Legii nr. 567/2004, care, începând cu 1 ianuarie 2021, nu a mai fost actualizată cu indicele de inflaţie, astfel cum prevede art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, întrucât au fost aplicate dispoziţiile art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 şi ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, potrivit cărora pensiile de serviciu, stabilite în condiţiile Legii nr. 567/2004, nu se mai actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei. A învederat reclamanta că, prin aplicarea acestor dispoziţii legale, a fost discriminată faţă de alţi pensionari atât din sistemul public, cât şi beneficiari ai pensiilor de serviciu, astfel că se impune repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat. 28. Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 şi ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţia României. La 18 iunie 2024, reclamanta a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 62/2024, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 53, art. 115 alin. (4), art. 124 şi ale art. 126 din Constituţie. Prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate. 29. Tot prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2024, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, din oficiu, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind chestiunea de drept indicată la paragraful 9 din prezenta decizie, suspendând judecata până la soluţionarea sesizării. IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept 30. În Dosarul nr. 1.311/87/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, doar intimatul-reclamant a depus un punct de vedere cu privire la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a arătat că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, din moment ce problema de drept nu este una reală, veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, astfel încât să fie necesară o rezolvare de principiu, pe calea procedurii hotărârii prealabile. 31. În acest sens, intimatul-reclamant a învederat că problema de drept pusă în discuţie, din oficiu, de către instanţa de apel nu poate să dea naştere unor interpretări diferite, pentru următoarele argumente: sunt foarte puţine persoane care au hotărâri judecătoreşti definitive, prin care s-au menţinut în plată deciziile de acordare a pensiei de serviciu; potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale pe calea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare se referă la conţinutul actelor normative, iar nu la cel al deciziilor Curţii Constituţionale sau la efectele pe care acestea din urmă le produc, astfel că instanţa supremă nu are competenţa de a stabili efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022; chestiunea a fost tranşată prin Legea nr. 11/2024 privind statutul grefierilor şi al altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, care, la art. 179 alin. (9), stipulează că prevederile referitoare la pensia de serviciu se aplică şi persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti. 32. În Dosarul nr. 10.006/3/2024 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, niciuna dintre părţi nu a depus punct de vedere. 33. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţile nu au formulat puncte de vedere privind chestiunile de drept supuse judecăţii. V. Punctele de vedere ale instanţelor de trimitere cu privire la admisibilitatea sesizărilor 34. În Dosarul nr. 1.311/87/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea a apreciat că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 62/2024, în cuprinsul încheierii de şedinţă din 6 septembrie 2024 fiind redate următoarele argumente: (i) în raport cu obiectul cauzei, constând în recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, pensionat în anul 2007 din funcţia de grefier, litigiul face parte din categoria proceselor la care se referă dispoziţiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 62/2024 - procese privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (ii) cauza este în curs de judecată, în calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, la Curtea de Apel Bucureşti, care judecă în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, aplicabile conform art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004; (iii) soluţionarea apelului depinde de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor ce formează obiectul sesizării, întrucât considerentele avute în vedere de prima instanţă la pronunţarea hotărârii şi motivele de apel formulate vizează, în esenţă, aspecte referitoare la modalitatea de aplicare a acestor dispoziţii legale, în situaţia persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022; (iv) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra aspectelor ce fac obiectul sesizării, astfel cum rezultă din jurisprudenţa sa; (v) spre deosebire de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024 nu mai impun condiţia noutăţii, iar caracterul imperativ al normelor în discuţie exclude orice eventuale aprecieri ale instanţei de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept. 35. În Dosarul nr. 10.006/3/2024 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea nu a analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile legale de admisibilitate, ci doar a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept şi că aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. VI. Punctele de vedere ale instanţelor de trimitere cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept 36. În Dosarul nr. 1.311/87/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea şi-a exprimat punctul de vedere, în sensul că, în urma declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti nu li se aplică prevederile art. II alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 130/2015, ci dispoziţiile art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004. 37. În argumentare, instanţa de trimitere a arătat că raţiunea avută în vedere de Curtea Constituţională pentru declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 vizează crearea unei discriminări nejustificate în cadrul aceleiaşi categorii de beneficiari ai pensiei de serviciu, prin excluderea persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti de la dreptul/posibilitatea recalculării sau actualizării drepturilor de pensie, potrivit art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004. Ca atare, decizia Curţii Constituţionale produce efecte exclusiv în cazul în care s-ar solicita recalcularea sau actualizarea drepturilor de pensie în temeiul acestor dispoziţii legale. 38. A mai arătat instanţa de trimitere că, în cadrul considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, se face referire doar la recalcularea pensiei prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 (paragraful 29) şi se subliniază ipoteza diferită în care se află persoanele prevăzute la art. II alin. (1) comparativ cu cele de la art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 (paragraful 23). Din această perspectivă, un demers procesual precum cel dedus judecăţii presupune, în primul rând, analiza îndeplinirii condiţiilor în care poate fi urmată procedura recalculării drepturilor de pensie, prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, condiţii care presupun, în esenţă, solicitarea valorificării unor documente noi, care nu existau la dosarul de pensionare, pentru a obţine adăugarea unor venituri şi stagii de cotizare, precum şi orice alte modificări ale drepturilor de pensie, raportat la situaţia particulară a modalităţii de stabilire a bazei de calcul al pensiei de serviciu. 39. Instanţa de trimitere a mai reţinut că Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022 nu este o decizie interpretativă, din moment ce dispoziţiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 au fost declarate neconstituţionale în integralitate, iar nu doar în ipoteza în care ar fi interpretate în sensul că ar exclude de la dreptul/posibilitatea recalculării sau actualizării drepturilor de pensie acele persoane care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti. Aşadar, efectul declarării neconstituţionalităţii nu poate fi decât cel reglementat de prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 47/1992), potrivit cărora dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Întrucât legiuitorul nu a pus de acord prevederile declarate neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, se consideră că, începând cu 1 iulie 2022, art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 este abrogat, ca efect al declarării neconstituţionalităţii sale. 40. În acest context, instanţa de trimitere a considerat că dispoziţiile Legii nr. 130/2015 nu devin aplicabile persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti, întrucât art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015 delimitează în mod clar sfera destinatarilor, şi anume personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii. 41. Instanţa de trimitere a arătat că opinia contrară ar putea fi primită dacă s-ar aprecia că dispoziţiile art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015 reglementează, de fapt, „recalcularea“ pensiilor aflate în plată ca pensii de serviciu. O atare interpretare ar putea fi susţinută de faptul că, la momentul transformării pensiilor de serviciu în pensii din sistemul public, dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, făceau referire, în mod expres, la operaţiunea „recalculării“, precum şi prin prisma modalităţii de reglementare a plăţii drepturilor cuvenite în urma stabilirii pensiei, în sensul că, în mod similar prevederilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 referitoare la recalculare, art. II alin. (5) din Legea nr. 130/2015 prevede că pensia se plăteşte începând cu luna următoare înregistrării cererii la casa teritorială de pensii. 42. În Dosarul nr. 10.006/3/2024 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea a arătat că nu îşi exprimă punctul de vedere, pentru a evita o antepronunţare. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale 43. Referitor la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării formulate în Dosarul nr. 1.311/87/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, înregistrate cu nr. 1.972/1/2024, au transmis hotărâri judecătoreşti şi/sau puncte de vedere teoretice doar 5 curţi de apel, cu menţiunea că prezintă relevanţă în raport cu chestiunea de drept invocată doar două sentinţe nedefinitive, dintre care una este cea pronunţată de prima instanţă în litigiul în care s-a formulat prezenta sesizare. 44. Astfel, într-o opinie, s-a apreciat că, în urma declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, persoanele care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti pot solicita recalcularea pensiei în baza dispoziţiilor art. II alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 130/2015. 45. În sensul acestei opinii a fost identificată o sentinţă nedefinitivă, fiind susţinută şi prin puncte de vedere teoretice exprimate de judecători. 46. Într-o altă opinie, s-a considerat că, în urma declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, pentru persoanele care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti, recalcularea pensiei urmează a se face în baza dispoziţiilor art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, din moment ce în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022 se face referire doar la recalcularea pensiei prevăzute de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 (paragraful 29) şi se subliniază ipoteza diferită în care se află persoanele prevăzute la art. II alin. (1) comparativ cu cele de la art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 (paragraful 23). 47. Prin Adresa nr. 4.879/III-5/2024 din 25 septembrie 2024, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii. 48. În ceea ce priveşte chestiunea de drept ce face obiectul sesizării formulate în Dosarul nr. 10.006/3/2024 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, înregistrate cu nr. 2.021/1/2024, de asemenea, au transmis hotărâri judecătoreşti şi/sau puncte de vedere teoretice doar 5 curţi de apel, cu menţiunea că deciziile identificate nu au legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării. 49. Din punctele de vedere teoretice formulate de judecători au rezultat două opinii. 50. Într-o opinie, s-a apreciat că neactualizarea pensiei de serviciu cu indicele de inflaţie, în temeiul art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 şi al art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023 nu poate constitui o faptă discriminatorie, în raport cu beneficiarii sistemului public de asigurări sociale sau beneficiarii altor tipuri de pensie de serviciu, care să justifice acordarea unei despăgubiri echivalente, în măsura în care actele normative care stau la baza calculului pensiei de serviciu nu au fost declarate neconstituţionale. 51. S-a exprimat şi opinia în sensul că neactualizarea pensiei de serviciu, în temeiul art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 şi al art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, prin comparaţie cu alţi pensionari care nu beneficiază de pensie de serviciu dintre cele vizate de respectivele prevederi sau beneficiază de alt tip de pensie de serviciu şi ale căror pensii au fost actualizate, este faptă discriminatorie şi poate să dea naştere la despăgubiri egale cu diferenţele rezultate dintr-o astfel de actualizare. 52. Prin Adresa nr. 5.095/III-5/2024 din 3 octombrie 2024, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 53. Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate două decizii care au legătură cu normele legale ce formează obiectul sesizării înregistrate cu nr. 1.972/1/2024. 54. Prin Decizia nr. 28 din 3 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 30 octombrie 2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă prevederile art. II alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 130/2015 se aplică şi fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieşit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea nr. 567/2004 şi data intrării în vigoare a art. 68^5 din aceeaşi lege, când s-a reintrodus pensia de serviciu pentru această categorie.“ 55. Prin Decizia nr. 5 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 27 iunie 2023, a fost respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara, cu privire la „interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. II alin. (5) raportat la alin. (1) din Legea nr. 130/2015, în sensul de a se stabili dacă, pentru a obţine beneficiul pensiei de serviciu reglementate de aceste prevederi legale, era necesară formularea unei cereri de către personalul auxiliar de specialitate pe perioada în care acesta se afla în plată cu pensia de serviciu stabilită potrivit vechilor prevederi ale Legii nr. 567/2004“. IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României 56. Verificând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, au fost identificate două decizii pronunţate în legătură cu dispoziţiile art. II din Legea nr. 130/2015. 57. Prin Decizia nr. 502 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 5 noiembrie 2018, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015. 58. Este de menţionat că, la paragraful 22 din această decizie, instanţa de contencios constituţional a constatat că, „odată cu acordarea din nou a dreptului la pensie de serviciu, Legea nr. 130/2015 a stabilit, totodată, condiţiile în care acesta se acordă, însă aceste dispoziţii nu reprezintă o repunere în fondul activ al legislaţiei a dispoziţiilor abrogate ale art. 68 din Legea nr. 567/2004, ci o reglementare nouă, de sine stătătoare, care îşi produce efectele de la intrarea sa în vigoare pentru viitor“. De asemenea, la paragraful 25, Curtea Constituţională a reţinut că „persoanele prevăzute la art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 sunt cele care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii şi au obţinut pensia de serviciu în temeiul Legii nr. 130/2015, în timp ce persoanele menţionate în ipoteza art. II alin. (6) din aceeaşi lege beneficiază de pensia de serviciu în baza hotărârilor judecătoreşti având ca temei legislaţia anterioară Legii nr. 130/2015“. 59. Prin Decizia nr. 145 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 mai 2022, Curtea Constituţională, printre altele, a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 sunt neconstituţionale, pentru următoarele considerente: "32. Curtea constată că excluderea persoanelor care beneficiază de pensia de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive de la dreptul/posibilitatea recalculării sau actualizării drepturilor de pensie conduce la instituirea unui tratament discriminatoriu, fără nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Prin excluderea instituită, legiuitorul a ignorat faptul că pensia de serviciu stabilită în temeiul unei hotărâri judecătoreşti se întemeiază pe aceleaşi prevederi legale pe baza cărora autoritatea administrativă competentă - casa de pensii - stabileşte drepturile de pensie ale grefierilor.33. Curtea reţine că, prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti, instanţa nu face decât să analizeze legalitatea şi temeinicia deciziei de pensie emise anterior de către casa de pensii, fără a se transforma în emitentul acestei decizii şi fără a aplica alte dispoziţii legale decât cele care stau la baza deciziilor emise de casele de pensii. Prin urmare, existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, definitive, prin care s-a menţinut în plată pensia de serviciu stabilită iniţial nu poate justifica ulterior aplicarea unui tratament diferenţiat titularului dreptului de pensie din perspectiva dreptului la recalculare sau actualizare.34. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că excluderea de la dreptul/posibilitatea recalculării sau actualizării drepturilor de pensie a persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti, reglementată de art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, creează o discriminare, fără nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, în cadrul aceleiaşi categorii de beneficiari ai pensiei de serviciu, respectiv grefieri. Ca atare, dispoziţiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără discriminări.35. Curtea constată că remediul constituţional specific, în ipoteza constatării neconstituţionalităţii discriminării, în prezenta cauză, îl reprezintă acordarea beneficiului recalculării sau actualizării drepturilor de pensie şi persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti.36. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate stabilind că prevederile Legii nr. 130/2015 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 124 şi 126 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la instanţele judecătoreşti. (...)37. Curtea reţine că dispoziţia legală criticată lipseşte de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit, odată cu dreptul la pensie de serviciu, implicit toate consecinţele ce decurg din acordarea acestuia, inclusiv actualizarea sau recalcularea acesteia (...)." X. Raportul asupra chestiunii de drept 60. Judecătorii-raportori au apreciat că cele două sesizări conexate formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, nefiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 61. Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcţiei pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariţiei unei practici neunitare la nivel naţional - se impune a se verifica, în primul rând, dacă, în raport cu întrebările formulate de către titularii celor două sesizări conexate, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile. 62. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ 63. Sub imperiul acestei norme generale, în jurisprudenţa constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că, pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, trebuie să fie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza să se soluţioneze în ultimă instanţă; (iii) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze pricina; (iv) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; (v) chestiunea de drept să fie nouă; (vi) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 64. La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, act normativ care a instituit norme speciale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanţial, cât şi de ordin procedural. 65. În ce priveşte domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze. 66. Referitor la condiţiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. 67. Se constată că O.U.G. nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispoziţiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. 68. În acest context normativ, se reţine că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; (ii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; (iii) existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 69. Evaluând elementele celor două sesizări conexate, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate anterior enunţate, se constată că nu este îndeplinită cerinţa ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept. 70. Primele două condiţii legale sunt îndeplinite în cazul ambelor sesizări conexate. 71. Pe de o parte, cauza ce face obiectul Dosarului nr. 1.311/87/2023, în care s-a formulat sesizarea înregistrată cu nr. 1.972/1/2024, se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, care judecă în calea de atac a apelului, iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din O.U.G. nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care priveşte actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, din moment ce reclamantul a solicitat obligarea pârâtei casa teritorială de pensii să emită o nouă decizie de pensie, care, ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, să aibă ca bază de calcul al pensiei adeverinţa nr. xxx/11.02.2019, eliberată de către Tribunalul Teleorman. 72. Pe de altă parte, cauza ce face obiectul Dosarului nr. 10.006/3/2024, în care s-a formulat sesizarea înregistrată cu nr. 2.021/1/2024, se află în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, care judecă în primă instanţă, iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din O.U.G. nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care priveşte actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, din moment ce reclamanta a solicitat să se constate că, prin aplicarea dispoziţiilor art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 şi ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, este discriminată faţă de alţi pensionari atât din sistemul public, cât şi beneficiari ai pensiilor de serviciu şi, în consecinţă, să fie obligată pârâta casa teritorială de pensii la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre suma achitată cu titlu de pensie lunară şi cea cuvenită prin majorarea cu indicele de inflaţie, începând cu luna martie 2021 şi în continuare, cu dobânda legală penalizatoare, precum şi să fie obligat pârâtul statul român, prin Ministerul Finanţelor, să aloce fondurile necesare achitării despăgubirilor cuvenite. 73. Este îndeplinită şi ultima condiţie legală, în urma consultării evidenţelor întocmite la nivelul instanţei supreme rezultând că aspectele supuse dezlegării prin cele două sesizări conexate nu au făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 74. În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, se observă că aceasta instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, existenţa unei chestiuni de drept, iar, pe de altă parte, evidenţierea unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, şi soluţionarea fondului cauzei. 75. Referitor la primul aspect, şi anume existenţa unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a acestei noţiuni, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017; Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023) s-a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înţelesuri şi aplicări divergente în situaţii cvasiidentice şi poate determina, în final, o jurisprudenţă neunitară. Prin urmare, sintagma „chestiune de drept“, prevăzută la art. 519 din Codul de procedură civilă şi la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, trebuie raportată la prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. 76. În urma evaluării elementelor sesizării formulate de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.311/87/2023, înregistrate cu nr. 1.972/1/2024, se constată că nu este îndeplinită condiţia privind existenţa unei chestiuni de drept. 77. Prin intermediul sesizării, instanţa de trimitere solicită a se stabili dacă, în urma declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, persoanele care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti pot solicita recalcularea pensiei, conform art. II alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 130/2015, sau pot solicita doar recalcularea ori actualizarea drepturilor de pensie, potrivit art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004. 78. Cu alte cuvinte, instanţa de trimitere solicită ca, pe calea procedurii hotărârii prealabile, instanţa supremă să stabilească dacă efectul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022 constă în aceea că persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti le sunt aplicabile prevederile art. II din Legea nr. 130/2015 sau, dimpotrivă, cele ale art. 68^5 din Legea nr. 567/2004. 79. Sub un prim aspect, se constată că instanţa de trimitere nu evidenţiază o problemă de interpretare a unei norme legale, ci una care priveşte efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 sunt neconstituţionale, sens în care, prin încheierea de sesizare, se arată că „Decizia nr. 145 din 16 martie 2022 ar putea produce efecte exclusiv în cazul în care s-ar solicita recalcularea sau actualizarea drepturilor de pensie în temeiul art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, la care se referă în mod expres Curtea Constituţională în considerentele deciziei“. 80. Privite lucrurile din această perspectivă, demersul instanţei de trimitere este inadmisibil, din moment ce se solicită instanţei supreme să se pronunţe nu asupra interpretării legii, ci asupra efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022. Or, interpretarea unitară a legii, dată în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se referă la conţinutul actelor normative, nu la cel al deciziilor Curţii Constituţionale sau la efectele pe care acestea le produc, astfel cum s-a stabilit deja în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 63 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1115 din 23 noiembrie 2021). Mai mult, Curtea Constituţională a statuat că pronunţarea asupra efectelor deciziilor sale de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în demersul de interpretare unitară a legii, constituie o încălcare a competenţei exclusive a forului constituţional (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie, paragraful 62). 81. Dincolo de aceste aspecte, este de observat că, la paragraful 35 din Decizia nr. 145 din 16 martie 2022, Curtea Constituţională a menţionat expressis verbis efectul particular al declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015: „Curtea constată că remediul constituţional specific, în ipoteza constatării neconstituţionalităţii discriminării, în prezenta cauză, îl reprezintă acordarea beneficiului recalculării sau actualizării drepturilor de pensie şi persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti“. 82. În acest context, revine instanţei de trimitere misiunea de a aplica în cauză Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, inclusiv sub aspectul efectelor sale, plecând de la prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţia României şi ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept“. 83. Se observă că, prin încheierea de sesizare, instanţa de trimitere a reţinut că Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022 nu este interpretativă, astfel că efectul declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 nu poate fi altul decât cel reglementat la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Însă, constatând că legiuitorul nu a pus de acord dispoziţiile declarate neconstituţionale cu prevederile Constituţiei, instanţa de trimitere a arătat în continuare că, pentru soluţionarea apelului, se impune a se stabili dacă, în urma abrogării dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 la 1 iulie 2022 (ca efect al declarării neconstituţionalităţii sale), devin aplicabile, în situaţia persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti, dispoziţiile art. II alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 130/2015 sau, dimpotrivă, cele ale art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004. 84. În acest punct al analizei, se reţine, sub un al doilea aspect, că sesizarea este inadmisibilă şi din perspectiva faptului că doar instanţa de trimitere are competenţa de a identifica norma de drept aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii, operaţiune pe care nu o poate delega instanţei supreme, pe calea mecanismului întrebării preliminare. 85. Astfel cum s-a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2021; Decizia nr. 8 din 21 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 5 aprilie 2022; Decizia nr. 25 din 9 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 iunie 2022; Decizia nr. 43 din 27 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 septembrie 2022; Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 21 din 27 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2023; Decizia nr. 28 din 3 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 9 iunie 2023; Decizia nr. 44 din 12 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 27 iulie 2023), obligaţia de a stabili norma de drept aplicabilă litigiului îi incumbă exclusiv instanţei de trimitere, care nu se poate deroba apelând la procedura hotărârii prealabile, întrucât raţiunea reglementării acesteia este asigurarea unor dezlegări în drept de principiu, iar nu subrogarea în atribuţiile jurisdicţionale ale instanţei de judecată. Ca atare, instanţa supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri de preîntâmpinare a apariţiei practicii neunitare, cu însăşi determinarea normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţă a instanţei de judecată. 86. Pentru a se putea reţine existenţa unei chestiuni de drept, aceasta trebuie să fie specifică şi să pună în dezbatere o normă de drept punctuală. După cum s-a reţinut în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 78 din 6 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 5 martie 2018), nu reprezintă chestiune de drept, de natură să facă obiectul procedurii hotărârii prealabile, identificarea normei de drept care se aplică într-o anumită cauză, prin stabilirea limitelor în timp a efectelor actelor normative succesiv adoptate în procesul legislativ. Identificarea actului normativ incident în litigiu este necesar legată de limitele învestirii şi este rolul exclusiv al instanţei care soluţionează litigiul, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă, aceasta fiind obligată să stabilească legea aplicabilă raportului juridic litigios. 87. Verificând premisele sesizării, determinate de circumstanţele litigiului, se constată că, prin modalitatea de formulare a întrebării, instanţa de trimitere nu pune în discuţie interpretarea unei anume norme de drept, ci tocmai identificarea dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv art. II alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 130/2015 sau, dimpotrivă, art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004. Din moment ce identificarea actului normativ incident în cauză este atributul exclusiv al instanţei de trimitere, o atare operaţiune reclamă din partea acesteia realizarea unui raţionament logico-juridic, prin aplicarea mecanismelor de interpretare a actelor normative. 88. În această ordine de idei, se constată că, prin încheierea de sesizare, instanţa de trimitere a prezentat, în mod corect şi complet, evoluţia legislaţiei în materie, astfel că, pentru dezlegarea cauzei, are obligaţia de a identifica norma de drept aplicabilă litigiului, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022. În cadrul acestui raţionament, instanţa de trimitere va trebui să aibă în vedere considerentele pentru care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 124 şi ale art. 126 din Constituţia României, precum şi împrejurarea că remediul constituţional specific a fost menţionat, în mod expres, în cadrul paragrafului 35 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022. 89. În contextul celor prezentate, se reţine că instanţa de trimitere este singura competentă să stabilească, ca efect al declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, dacă persoanele care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti pot solicita recalcularea pensiei, conform art. II alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 130/2015, sau recalcularea ori actualizarea drepturilor de pensie, potrivit art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, neputând solicita instanţei supreme să identifice norma de drept care se aplică în cauza dedusă judecăţii. 90. Pentru argumentele expuse anterior, se constată că nu este îndeplinită cerinţa existenţei unei chestiuni de drept, astfel că, nefiind întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.311/87/2023, înregistrată cu nr. 1.972/1/2024, este inadmisibilă. 91. La aceeaşi concluzie se ajunge şi în urma evaluării elementelor sesizării formulate de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 10.006/3/2024, înregistrate cu nr. 2.021/1/2024. 92. Astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017; Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017; Decizia nr. 46 din 19 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 19 septembrie 2017), pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie denaturat de la scopul său firesc şi să nu fie utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, este necesar ca sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aibă ca obiect o problemă de drept, adică să privească o normă juridică susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, ar genera o practică neunitară. 93. Procedura hotărârii prealabile nu poate fi declanşată de titularul sesizării cu scopul de a obţine dezlegarea chiar a problemei de fond asupra căreia reclamanta a solicitat instanţei de judecată să se pronunţe, aplicarea dispoziţiilor legale la circumstanţele particulare ce caracterizează un anumit litigiu intrând în competenţa exclusivă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei respective. Dacă, prin sesizarea formulată, nu se urmăreşte stabilirea înţelesului sau conţinutului unei norme de drept, ci se are în vedere doar identificarea soluţiei ce trebuie pronunţată în cauză, nu se poate vorbi despre o chestiune de drept, în înţelesul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă şi ale art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024. 94. Având în vedere modalitatea de formulare a întrebării ce constituie obiectul sesizării, se constată că nu este îndeplinită condiţia privind existenţa unei chestiuni de drept, întrucât instanţa de trimitere nu solicită interpretarea unei norme de drept, ci chiar stabilirea elementelor faptice specifice care conduc la soluţionarea cauzei cu care a fost învestită, respectiv dacă neactualizarea pensiei de serviciu a reclamantei cu indicele de inflaţie, în perioada 2021-2024, în urma aplicării unor acte normative succesive, ce nu au fost declarate neconstituţionale, constituie o faptă discriminatorie şi dă naştere la despăgubiri egale cu diferenţele rezultate dintr-o astfel de actualizare. 95. Cu alte cuvinte, instanţa de trimitere urmăreşte obţinerea unei dezlegări asupra însuşi obiectului dedus judecăţii, în condiţiile în care reclamanta a solicitat să se constate că, prin aplicarea dispoziţiilor art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 şi ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, este discriminată faţă de alţi pensionari atât din sistemul public, cât şi beneficiari ai pensiilor de serviciu, precum şi obligarea pârâtei casa teritorială de pensii la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre suma achitată cu titlu de pensie lunară şi cea cuvenită prin actualizarea cu indicele de inflaţie, începând cu luna martie 2021 şi în continuare. 96. Cu toate că instanţa de trimitere trebuia să indice, în baza legii aplicabile în cauză, care ar fi, în accepţiunea sa, dispoziţia legală neclară sau primitoare de mai multe înţelesuri, totuşi în sesizare nu este indicată norma de drept care ar necesita, în mod preventiv, o rezolvare de principiu în cadrul mecanismului hotărârii prealabile. În acest sens, se observă că instanţa de trimitere nu solicită interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează noţiunea de discriminare, sau a altei norme de drept, de lămurirea căreia să depindă soluţionarea pe fond a cauzei. 97. În realitate, prin sesizarea formulată, instanţa de trimitere pretinde ca, pe calea procedurii hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să stabilească, în mod direct, dacă fapta alegată de reclamantă are caracter discriminatoriu şi dacă este de natură a cauza un prejudiciu injust, ce se impune a fi reparat prin acordarea unor despăgubiri egale cu diferenţele rezultate dintr-o astfel de actualizare. Or, aceste coordonate ale sesizării determină, în mod evident, o judecată efectivă a cauzei, iar nu un proces de interpretare a unei norme de drept. Nefiind în prezenţa unei chestiuni de drept, care să necesite o dezlegare de principiu (in abstracto) din partea instanţei supreme, rămâne în competenţa exclusivă a instanţei de trimitere să soluţioneze cauza cu care a fost învestită, prin stabilirea faptelor şi aplicarea normelor de drept. 98. Pentru argumentele expuse anterior, se constată că nu este îndeplinită cerinţa existenţei unei chestiuni de drept, astfel că, nefiind întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, sesizarea formulată de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 10.006/3/2024, înregistrată cu nr. 2.021/1/2024, este inadmisibilă. 99. Pentru toate aceste considerente, cele două sesizări conexate formulate în baza art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024 vor fi respinse, ca inadmisibile. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.311/87/2023 şi de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 10.006/3/2024, privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: Dacă, în urma declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 mai 2022, persoanele care beneficiază de pensie de serviciu, în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive, pot solicita recalcularea pensiei, conform dispoziţiilor art. II alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 130/2015 sau doar recalcularea ori actualizarea drepturilor de pensie, potrivit dispoziţiilor art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, cu modificările şi completările ulterioare; Dacă neactualizarea pensiei de serviciu de care beneficiază reclamanta în temeiul Legii nr. 567/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu indicele de inflaţie, în temeiul art. VIII alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, al art. XLIII alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, al art. XVIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. XLI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, acte normative ce nu au fost declarate neconstituţionale, prin comparaţie cu alţi pensionari care nu beneficiază de pensii de serviciu dintre cele vizate de respectivele prevederi sau care beneficiază de alt tip de pensie de serviciu şi ale căror pensii au fost actualizate astfel, poate să constituie o faptă discriminatorie şi să dea naştere la despăgubiri egale cu diferenţele rezultate dintr-o astfel de actualizare? Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2024. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE MARIANA CONSTANTINESCU Magistrat-asistent, Mihaela Lorena Repana ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
