Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Şoşa & Şoşa - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.848/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.208D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 4.989 din 8 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.848/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Şoşa & Şoşa - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece prevăd că orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţii autorizaţi în condiţiile legii, fără să fie enumerate acele condiţii, respectiv condiţiile de autorizare a unor asemenea activităţi, care au ca premisă o definiţie neclară, astfel cum este, spre exemplu, cea cuprinsă la art. 4 lit. h) din acelaşi act normativ, care defineşte exerciţiul comercial ca fiind una sau mai multe activităţi de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentaţie publică, precum şi a serviciilor desfăşurate de un comerciant. Această definiţie nu este explicită şi nici nu se încadrează în conţinutul acestui act normativ. Or, textul ar fi clar, precis, accesibil şi predictibil în contextul în care ar fi fost descrise condiţiile de autorizare, raportat la activitatea reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, care priveşte comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, astfel cum reiese chiar din titlul ordonanţei. 6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: „(1) Orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 stabileşte principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale şi urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului. Având în vedere obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, Curtea observă că aceasta legiferează cu privire la activităţile din sectorul comercial şi al serviciilor de piaţă privind cerinţele necesare desfăşurării acestor activităţi, structurile de vânzare, practicile comerciale şi regulile generale de comercializare, precum şi sancţiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia, cu referire la activităţile comerciale desfăşurate şi serviciile prestate pe teritoriul României. 14. Activitatea comercială, în sensul acestei ordonanţe, se exercită cu referire la produsele alimentare, nealimentare şi la serviciile de piaţă prevăzute în anexa la ordonanţă. Totodată, sunt stabilite principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale, urmărindu-se dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului, legiuitorul stabilind persoanele competente să constate şi să sancţioneze nerespectarea prevederilor legale, în funcţie de categoria contravenţiilor prevăzute de acest act normativ. 15. Acest act normativ este o transpunere a prevederilor constituţionale ale art. 135 din Constituţie, potrivit căruia economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, context în care statul trebuie să asigure, printre altele, libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Astfel, la cap. II: Cerinţe şi criterii necesare desfăşurării activităţii comerciale - în art. 5 alin. (1), legiuitorul precizează că orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii. 16. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că prevederile criticate, în coroborare cu alte norme cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, respectiv cele care circumscriu faptele ce constituie contravenţii şi sancţiunile aferente, au mai format obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, sens în care este Decizia nr. 74 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 2 iunie 2017, paragrafele 19-24, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi ale cărei considerente de principiu cu privire la criteriile de calitate a legii sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 17. Totodată, Curtea constată că, în prezenta cauză, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează şi faptul că nu sunt precizate acele condiţii prevăzute de lege ce ar trebui îndeplinite pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale, aspect ce face, în opinia sa, ca normele criticate să fie lipsite de condiţiile privind calitatea legii. 18. Curtea observă că, astfel cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20, legea trebuie să întrunească cerinţele de calitate care rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituţie - respectiv claritate, precizie, previzibilitate. Curtea a stabilit că cerinţa privind claritatea legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, precizia se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 22 mai 2014, paragraful 23. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010). 19. Or, la art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 este prevăzut înţelesul mai multor termeni utilizaţi în acest act normativ, printre care şi cel de „exerciţiu comercial“, care la lit. h) este definit ca fiind una sau mai multe activităţi de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentaţie publică, precum şi a serviciilor desfăşurate de un comerciant. Obiectul activităţilor de comercializare îl constituie produsele şi serviciile cuprinse în anexa la ordonanţă. 20. Totodată, în virtutea art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, comerţul în zone publice se desfăşoară în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, iar exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism, cerinţe care sunt valabile şi în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exerciţiu comercial, precum şi în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare. 21. Astfel, legiuitorul, prin Ordonanţa nr. 99/2000, a circumscris regulile generale privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, iar exerciţiul comercial ce constituie una sau mai multe activităţi de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentaţie publică, precum şi a serviciilor desfăşurate de un comerciant - serviciu de piaţă, comerţ cu amănuntul/de detail, comerţ ambulant, comerţ cu ridicata/de gros etc. - se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în conformitate cu întreg cadrul legislativ aferent fiecărui tip de activitate comercială, precum şi în conformitate cu normele ce reglementează activitatea autorităţilor administraţiilor publice locale, în mod concret pe fiecare tip de activitate desfăşurată. 22. Totodată, Curtea observă că, pentru organizarea executării legii, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003, iar în anexa la această hotărâre se prevede că, pe teritoriul României, pot desfăşura unul sau mai multe exerciţii comerciale persoanele fizice şi juridice care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt constituite şi înregistrate legal; b) au ca obiect de activitate principal sau secundar comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă; c) deţin autorizaţiile de funcţionare eliberate în conformitate cu reglementările legale în vigoare; d) au acordul primarului comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti pentru exercitarea activităţilor comerciale în zone publice în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, permanent sau, după caz, sezonier. 23. În ceea ce priveşte autorizarea, în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 333/2003 sunt indicate actele normative ce stau la baza autorizării, precum şi alte informaţii legate de ocupaţiile şi cunoştinţele de specialitate ce trebuie să le deţină personalul angajat în efectuarea de activităţi comerciale cu produse din sectorul alimentar şi de alimentaţie publică. 24. Astfel, persoanele juridice, respectiv societăţile, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste se autorizează conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Persoanele fizice şi asociaţiile familiale se autorizează conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din data de 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare. 25. Prin urmare, având în vedere şi normele de tehnică legislativă prin care se statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care acesta trebuie corelat cu prevederile actelor normative cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000], precum şi considerentele de principiu cu privire la calitatea legii reţinute de către instanţa de contencios constituţional, raportat la ansamblul legislativ menţionat, Curtea constată că normele criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, îndeplinind criteriile de accesibilitate, claritate şi previzibilitate. 26. De altfel, cu privire la sfera de cuprindere a unor situaţii ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sa pronunţat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). 27. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta privind calitatea legii, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Şoşa & Şoşa - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.848/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
