Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Giovanni Cimarosto şi Carlo Fantinello în Dosarul nr. 602/273/2015 al Judecătoriei Oraviţa şi care constituie obiectul Dosarului nr. 329D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că registratorul de carte funciară nu soluţionează niciun litigiu, nu stabileşte existenţa sau inexistenţa unui drept al părţilor, ci doar verifică actul respectiv, fără a rezolva vreun diferend şi fără a invalida actul juridic în cauză. Rolul acestui control preventiv de legalitate este evitarea înscrierii unor acte sau fapte juridice inexistente sau ineficace, astfel încât să creeze cadrul necesar funcţionării principiilor de carte funciară, care asigură, printre altele, securitatea circuitului civil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 602/273/2015, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Giovanni Cimarosto şi Carlo Fantinello, întro cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva hotărârii prin care Judecătoria Oraviţa s-a pronunţat asupra plângerii introduse împotriva unei încheieri de carte funciară. Curtea Constituţională a fost sesizată de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă, care a admis recursul formulat împotriva hotărârii prin care Judecătoria Oraviţa respinsese cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că sunt asociaţi într-o persoană juridică dizolvată, situaţie în care, potrivit art. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, bunurile persoanei juridice radiate intră prin efectul legii în patrimoniul asociaţilor. Or, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a respins cererea de intabulare a imobilului care s-a aflat în proprietatea societăţii ai cărei asociaţi au fost. În lumina prevederilor de lege ce formează obiectul excepţiei, întrucât hotărârea de radiere nu identifică bunurile, nu este posibilă înregistrarea transferului dreptului de proprietate. Pe cale de consecinţă, în acest caz, textul de lege criticat încalcă art. 44 din Constituţie. În acelaşi sens precizează că, atât timp cât în cartea funciară a imobilului este înregistrată societatea care şi-a încetat existenţa, iar nu foştii asociaţi, aceştia sunt lipsiţi de dreptul de a dispune de substanţa bunului, precum şi de cel de a-l înstrăina ori greva. Este obstrucţionată, în acelaşi timp, şi folosinţa bunului, aceştia neputând nici să îl închirieze. 6. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, potrivit cărora „În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii limitative: (…) c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz;“. 13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privată. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat într-o cauză identică, în care aceiaşi reclamanţi au formulat, în aceleaşi circumstanţe de fapt, cerere de intabulare a dreptului lor de proprietate asupra unui alt imobil. Prin Decizia nr. 285 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de contencios constituţional a analizat situaţia de fapt concretă - identică cu cea din cauza de faţă - şi a reţinut că, prin cererea aflată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au formulat o plângere împotriva unei încheieri de reexaminare, respectiv de respingere, emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reşiţa în anul 2015, referitoare la intabularea dreptului de proprietate în cote-părţi asupra unui imobil (apartament), achiziţionat de aceştia în calitate de acţionari în cadrul Societăţii Vivere - S.R.L. în anul 2006, în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, conform Sentinţei nr. 1.502/2008 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, s-a dispus dizolvarea Societăţii Vivere - S.R.L. în baza art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Întrucât nicio persoană interesată nu a solicitat numirea unui lichidator, directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a solicitat judecătorului delegat radierea societăţii, iar, conform încheierii acestuia din 2009, s-a admis cererea formulată şi s-a dispus radierea societăţii. Aşa fiind, astfel cum reiese din certificatul constatator emis în anul 2014 de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul CaraşSeverin, această societate a fost radiată în anul 2009, în temeiul prevederilor art. 237 alin. (8) şi (9) din Legea societăţilor nr. 31/1990. Ca urmare a radierii societăţii, primarul municipiului Reşiţa a emis, în anul 2012, dispoziţia prin care s-a dispus scoaterea de pe rolul fiscal a societăţii, precum şi anularea deciziilor de impunere ulterioare radierii acesteia. Reclamanţii au învederat faptul că societatea a fost dizolvată împotriva voinţei asociaţilor, sediul materiei fiind art. 237 din Legea societăţilor nr. 31/1990, neexistând o hotărâre a asociaţilor de repartizare a activelor, iar transferul proprietăţii asupra acestora efectuându-se ope legis, conform art. 237 alin. (8)-(10) din actul normativ menţionat. Aceştia se raportează şi la prevederile art. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 şi 571 bis din 31 iulie 2014, care reglementează tocmai situaţia în care se găseşte societatea reclamantă. Autorii excepţiei subliniază faptul că, deşi în cererea de reexaminare au expus toate aceste argumente, registratorul-şef nu a ţinut cont de ele şi, din eroare, acesta a considerat că reclamanţii au nevoie de un certificat constatator emis de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în care să fie amintit imobilul în cauză. Aşa fiind, consideră că prevederile art. 237 din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi cele ale art. 171 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 sunt în contradicţie cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, criticate în prezenta cauză. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva unor critici identice celor formulate şi în cauza de faţă, Curtea a reţinut, prin decizia mai sus menţionată, că autorii acesteia şi-au întemeiat argumentele de neconstituţionalitate pe o pretinsă necorelare între prevederile criticate din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 - care nu fac niciun fel de distincţie între cazurile de fapt care determină transferul proprietăţii - şi cele cuprinse în Legea societăţilor nr. 31/1990 şi în Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, necorelare ce a determinat, în viziunea acestora, o încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. 16. Pornind de la aceste premise, Curtea a precizat că, astfel cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile şi principiile constituţionale. De exemplu, prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a reţinut că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Prin urmare, o astfel de situaţie nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituţionalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu sau din domenii pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislaţiei în vigoare, sub aspectele menţionate, este de competenţa autorităţii legiuitoare. 17. Totodată, Curtea a observat că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi şi de modul de aplicare de către registratorul-şef a reglementărilor incidente în această materie. Or, eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textelor criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În consecinţă, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate. 18. Aceeaşi soluţie a fost pronunţată şi prin Decizia nr. 345 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 24 octombrie 2016, într-o speţă similară sub aspectul împrejurărilor de fapt şi identică în ce priveşte motivarea excepţiei. Ca atare, şi în cauza de faţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Giovanni Cimarosto şi Carlo Fantinello în Dosarul nr. 602/273/2015 al Judecătoriei Oraviţa. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Caraş-Severin - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
