Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Senat. 2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.873 din 23 noiembrie 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.814L/2/2017. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că din formularea art. 1 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 nu rezultă cu claritate şi precizie care este rolul acesteia prin raportare la rolul comisiilor permanente ale celor două Camere cu atribuţii de avizare şi raportare în domeniul actelor normative cu incidenţă asupra justiţiei, în special prin raportare la comisiile juridice permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Invocându-se art. 64 alin. (4) din Constituţie, precum şi art. 4 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, se concluzionează în sensul că se pot înfiinţa comisii speciale comune ale celor două Camere pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire ale acestora. 4. Raportat la hotărârea criticată, se constată că aceasta dispune înfiinţarea unei comisii speciale comune al cărei obiectiv în privinţa legilor din domeniul justiţiei nu este clar. Astfel, se arată că aceasta nu avizează acte normative complexe, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 6 alin. (1) din hotărâre, pare că aceasta ar elabora propuneri legislative de modificare a legilor cu incidenţă asupra justiţiei, caz în care s-ar aplica dispoziţiile art. 8 alin. (4)-(7) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Însă, din modul de redactare a textului art. 1 alin. (1) lit. j) din hotărâre, rezultă că scopul comisiei este acela de a amenda propuneri legislative deja formulate sau care vor fi formulate de titulari ai dreptului de iniţiativă legislativă, propuneri care se află/vor intra în procedură parlamentară. Într-o asemenea situaţie, aceste iniţiative legislative intră sau îşi continuă procedura de legiferare obişnuită, ajungând în faţa comisiilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, respectiv în faţa plenului celor două Camere, astfel încât comisiile permanente şi Plenul celor două Camere să îşi poată realiza competenţele respective cu respectarea principiului bicameralismului diferenţiat şi funcţional instituit de Constituţie, ulterior revizuirii din 2003. De asemenea, se arată că obiectivul comisiei prevăzut la art. 1 alin. (1) lit. j) din hotărâre nu poate fi încadrat la „alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii“, întrucât, în cazul de faţă, nu există alte scopuri, de vreme ce obiectul de activitate al comisiei speciale vizează „înglobarea“, „punerea de acord, modificarea“ sau „transpunerea“ unor acte normative deja existente. 5. Aşadar, nu se poate cunoaşte cu certitudine sau deduce pe cale de interpretare care este scopul vizat de art. 1 alin. (1) lit. j) din hotărâre. Lipsa de claritate şi precizie a acestui scop prin raportare la celelalte obiective ale comisiei speciale generează impredictibilitate cu privire la procedura ulterioară de legiferare pe care trebuie să o urmeze cele două Camere. Fie este vorba de o comisie specială ce elaborează propuneri legislative noi, caz în care procedura legislativă nu ar mai trebui să parcurgă etapa obligatorie a avizării de către comisiile permanente ale celor două Camere, fie este vorba de o comisie sui generis, care se adaugă în procedura avizării legilor de către comisiile permanente. Această neclaritate este de natură să încalce art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât lasă loc arbitrarului şi incertitudinii în procesul de legiferare. De asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 64 alin. (4) din Constituţie, precum şi art. 4 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrucât nu rezultă scopul efectiv pentru care această comisie a fost înfiinţată şi confuziei create între rolul comisiilor permanente ale celor două Camere şi rolul Comisiei speciale comune ale celor două Camere. 6. În absenţa unui scop clar definit al Comisiei speciale, activitatea acesteia va consta în întocmirea şi transmiterea unui raport cu privire la actele normative cu incidenţă asupra justiţiei dezbătute în cadrul Comisiei speciale atât către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, cât şi către Biroul permanent al Senatului pentru a fi dezbătut împreună cu propunerile legislative atât de plenul Camerei Deputaţilor, cât şi de plenul Senatului. 7. Se arată că instituirea în beneficiul Comisiei speciale a competenţei generale de a examina, modifica şi completa toate actele normative cu incidenţă asupra justiţiei elimină din competenţa comisiilor juridice permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului dezbaterea iniţiativelor şi proiectelor legislative existente sau viitoare cu incidenţă într-un întreg domeniu de reglementare ce ţinea de competenţa lor exclusivă. În consecinţă, se apreciază că este afectat principiul conform căruia dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în Plenul celor două Camere. Or, această evaluare este posibilă numai atunci când organele de lucru interne ale fiecărei Camere, competente să avizeze şi să întocmească rapoarte, se pot exprima cu privire la conţinutul respectivelor proiecte de lege sau propuneri legislative; în caz contrar, se încalcă principiul bicameralismului. Se mai arată că, întrucât aceste acte normative nu mai sunt avizate de către alte comisii permanente, devine neclară ordinea de sesizare a Camerelor în materia actelor normative cu incidenţă asupra domeniului justiţiei. Cu privire la importanţa comisiilor permanente sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 48 din 17 mai 1994 şi nr. 209 din 7 martie 2012. În consecinţă, se arată că prin modul în care a fost reglementat obiectivul Comisiei speciale este încălcat principiul bicameralismului prevăzut de art. 61 alin. (2) din Constituţie. 8. Se mai arată că Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 nu prevede un termen-limită pentru finalizarea obiectivelor stabilite, întrucât termenul expres reglementat de art. 6 alin. (1) din hotărâre, pe lângă faptul că nu este corelat cu art. 1 alin. (1) lit. j) din hotărâre, poate fi oricând extins prin decizia Birourilor permanente la solicitarea preşedintelui Comisiei. Se ajunge, astfel, la permanentizarea activităţii Comisiei, fiind înlăturată, în aceste condiţii, competenţa comisiilor permanente cu privire la dezbaterea actelor normative dintr-un întreg domeniu de reglementare. Prin urmare, întrucât Comisia specială funcţionează pe o perioadă nedeterminată şi nedeterminabilă, este încălcată distincţia pe care legiuitorul o face între comisiile permanente şi cele speciale, ceea ce este contrar art. 64 alin. (4) din Constituţie. 9. Cu privire la durata de funcţionare a Comisiei speciale, se arată că un proiect/propunere legislativă iniţiată chiar la finalul duratei de funcţionare a Comisiei speciale, fiind transmisă acesteia, va conduce la prelungirea duratei de funcţionare a acesteia sau la lipsa dezbaterii respectivului act în cadrul Comisiei, şi, deci, la încălcarea propriei hotărâri de înfiinţare. 10. Pe rolul Curţii Constituţionale se află şi sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, sesizare formulată de un număr de 64 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. 11. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.930 din 27 noiembrie 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.834L/2/2017. 12. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 a fost adoptată cu încălcarea competenţelor reglementate prin Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Regulamentul Camerei Deputaţilor şi Regulamentul Senatului pentru constituirea comisiilor speciale comune, în contradicţie cu atribuţiile conferite fiecărei Camere a Parlamentului, în parte. 13. În sensul celor de mai sus, se apreciază că singurele activităţi comune de legiferare sau de avizare a unui proiect sau propuneri legislative sunt cele menţionate la art. 13 pct. 2, 10, 11 şi 12 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, respectiv aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, a legilor rectificative şi a contului de execuţie bugetară, statutul deputaţilor şi senatorilor, reexaminarea legii bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a legii adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului, precum şi a proiectelor/propunerilor de revizuire a Constituţiei în cazul în care, prin procedura de mediere, Camerele nu ajung la un acord. Orice altă procedură comună se situează în afara dispoziţiilor constituţionale ale art. 65 şi 75. 14. Se arată că toate activităţile comisiei speciale comune instituite prin Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 sunt în competenţa de analiză şi raport a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 60 pct. 13 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, drept pentru care se putea constitui, în mod excepţional, o comisie specială a Camerei Deputaţilor sau a Senatului pentru a elabora/aviza proiecte/propuneri legislative pentru ca, în funcţie de competenţa conferită de art. 75 din Constituţie pe fiecare domeniu în parte, să fie sesizată camera de reflecţie/decizională corespunzătoare. Astfel, în cazul constituirii unei comisii speciale a Senatului pentru punerea în acord cu deciziile Curţii Constituţionale a reglementărilor de natură civilă, penală sau de procedură penală, propunerea legislativă va fi înscrisă pe ordinea de zi a Senatului ca primă Cameră sesizată. În schimb, pentru modificarea Legii nr. 317/2004, printr-o propunere legislativă elaborată de o comisie specială a Camerei Deputaţilor va fi înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor ca primă Cameră sesizată, urmând ca Senatul să o discute în calitate de Cameră decizională. Prin urmare, în mod greşit a fost constituită o comisie specială comună pentru întregul spectru de acte normative vizate prin obiectivele sale. 15. Finalitatea comisiei speciale comune este elaborarea unui raport asupra propunerilor legislative enumerate, care, însă, nu poate fi supus decât dezbaterii Parlamentului reunit în şedinţă comună conform art. 8 alin. (6) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Nici Camera Deputaţilor şi nici Senatul nu pot fi sesizate de o comisie specială comună, ci numai de una constituită la nivelul Camerei Deputaţilor/Senatului, după caz; în acest sens sunt invocate dispoziţiile art. 99 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi art. 77 din Regulamentul Senatului. 16. Prin urmare, se concluzionează în sensul că Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) raportate la art. 65 şi art. 75 din Constituţie. 17. În subsidiar, se solicită constatarea neconstituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 95/2017 pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, întrucât caracterul neconstituţional al primei hotărâri afectează hotărârea şi după modificare. Se apreciază că a fost încălcat principiul legalităţii, întrucât hotărârea menţionată consacră o normă derogatorie cu încălcarea art. 62 din Legea nr. 24/2000. Norma derogatorie instituită de la dispoziţiile art. 60 pct. 13 din Regulamentul Camerei Deputaţilor este neconstituţională, întrucât creează o competenţă de legiferare a Parlamentului reunit în şedinţă comună, fapt care contravine art. 65 şi 75 din Constituţie, care instituie caracterul bicameral, de dezbatere şi adoptare a proiectelor şi propunerilor legislative, stabilind, în funcţie de domeniul de reglementare, Senatul sau Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată şi ulterior adoptarea proiectelor sau propunerilor legislative de către Camera Deputaţilor sau de Senat în procedură de cameră decizională. Prin urmare, se concluzionează în sensul că Hotărârea Parlamentului nr. 95/2017 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) raportate la art. 74 şi art. 75 din Constituţie. 18. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările au fost comunicate preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi al celui al Senatului. 19. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 2.814L/2/2017, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate. 20. În acest sens se arată că autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului dă dreptul acestora să dispună cu privire la actele de aplicare a regulamentelor Parlamentului în vederea desfăşurării activităţii parlamentare; în susţinerea celor antereferite sunt redate considerente cuprinse în Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, Decizia nr. 48 din 17 mai 1994, Decizia nr. 22 din 27 februarie 1995, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 şi Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012. 21. Se susţine că art. 1 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 stabileşte atribuţiile comisiei speciale comune, aceasta având calitatea de comisie raportoare care primeşte de la Biroul permanent reunit al Camerei Deputaţilor şi al Senatului iniţiativele legislative. Această comisie specială a preluat limitat un obiectiv al comisiilor juridice permanente, care are obligaţia întocmirii unui raport ce urmează să fie supus aprobării Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi, ulterior, Plenului Camerei Deputaţilor pentru ca, după finalizarea acestor proceduri, raportul împreună cu legea de aprobare sau respingere să fie înaintate Biroului permanent al Senatului şi, în final, Plenului Senatului. Se mai susţine că această comisie are un termen determinat de lucru, conform art. 6 din hotărâre. 22. Cu privire la aprecierile autorilor sesizării de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului bicameralismului, se arată că acestea nu pot fi supuse analizei Curţii Constituţionale decât după finalizarea procedurilor parlamentare, respectiv după ce se va da un vot final. Prin instituirea unei comisii speciale nu se încalcă principiul bicameralismului. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5), art. 61 şi art. 64 alin. (4) din Constituţie, modificarea art. 1 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 clarificând scopul comisiei speciale comune. 23. Se concluzionează în sensul că această comisie are drept obiectiv elaborarea de propuneri legislative în domeniul justiţiei şi întocmirea rapoartelor de fond asupra iniţiativelor legislative care sunt deja în procedură sau care vor intra pe perioada desfăşurării activităţii Comisiei, lăsând plenului fiecărei Camere atribuţia suverană de a le dezbate şi de a decide asupra adoptării/respingerii acestora, respectând, astfel, principiul bicameralismului. 24. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 2.834L/2/2017, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate. 25. În acest sens se arată că, potrivit art. 64 alin. (4) teza finală din Constituţie, Camerele îşi pot constitui comisii comune, atât comisii permanente, cât şi comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Prin urmare, concluzionează că legiuitorul constituant a decis să nu limiteze sau să restrângă sfera şi domeniile în care pot fi constituite comisii comune speciale, drept pentru care nu se poate susţine că acestea pot fi instituite doar pentru proiectele/propunerile legislative care sunt dezbătute în şedinţe comune. De altfel, art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se referă la acte sau propuneri legislative în general, şi nu doar la iniţiativele legislative enumerate la pct. 2, 10, 11 şi 12 din art. 13 al aceluiaşi regulament. 26. Se mai arată faptul că, în practica parlamentară, au mai existat situaţii în care au fost instituite comisii speciale comune pentru elaborarea unor propuneri legislative care sunt dezbătute şi adoptate separat de cele două Camere ale Parlamentului, fiind indicată în acest sens Hotărârea Parlamentului României nr. 18/2013 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, modificată şi completată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2015. 27. În final, se subliniază că propunerile legislative elaborate de comisia comună specială, precum şi rapoartele întocmite de aceasta se înregistrează, respectiv se depun la Camera competentă să le dezbată şi să le adopte ca primă Cameră sesizată, în deplină concordanţă cu principiul bicameralismului prevăzut de art. 75 din Constituţie, urmând a fi înaintate către Camera decizională. Respectarea acestui principiu garantează constituţionalitatea hotărârilor Parlamentului României nr. 69/2017 şi nr. 95/2017. 28. Preşedintele Senatului, în dosarele nr. 2.814L/2/2017 şi nr. 2.834L/2/2017, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate. 29. Se susţine că, indiferent dacă sunt permanente sau constituite pentru îndeplinirea unui scop determinat, comisiile sunt organe de lucru ale Parlamentului atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat. Activitatea acestora are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele adoptării deciziei. Dezbaterile care au loc în cadrul şedinţelor comisiilor se finalizează cu întocmirea de rapoarte care au rolul de a pregăti şi facilita desfăşurarea lucrărilor, respectiv a dezbaterilor în plenul fiecărei Camere sau în plenul Camerelor reunite. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne ale comisiilor parlamentare, indiferent că sunt permanente sau speciale, natura juridică a actelor întocmite de acestea este aceea a unui act preliminar, având caracter de recomandare. 30. Se arată că, în practica parlamentară, au mai fost înfiinţate, potrivit prevederilor constituţionale şi regulamentare, comisii speciale cu obiect de activitate similar, respectiv Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 9/2009. Dispoziţiile regulamentelor celor două Camere nu fac distincţie cu privire la obiectul de activitate a unei comisii speciale, dimpotrivă, acestea lasă la latitudinea suverană a plenului comun să decidă obiectul, atribuţiile, respectiv procedurile generale de lucru ale acesteia în vederea îndeplinirii scopului pentru care a fost înfiinţată, în limitele şi condiţiile prevăzute. 31. Compunerea comisiei speciale comune a avut la bază configuraţia politică rezultată din alegeri, iar propunerile pentru numirea membrilor au fost făcute în considerarea calităţii acestora, respectiv de specialişti, deputaţi şi senatori jurişti, majoritatea fiind membri ai celor două Comisii juridice ale Parlamentului. 32. Cu privire la încălcarea principiului bicameralismului, se arată că invocarea unei asemenea critici de neconstituţionalitate poate fi realizată numai după ce procesul de legiferare s-a finalizat prin etapa procedurală a „adoptării“ iniţiativei legislative de către ambele Camere, în şedinţe separate, conform competenţei acestora. În raportul Comisiei speciale comune vor fi cuprinse menţiunile cu privire la caracterul legii şi la competenţa decizională a Camerei corespunzătoare în vederea adoptării iniţiativei legislative. 33. Obiectul de activitate cu caracter legislativ al comisiei speciale comune nu se limitează la legile care se adoptă în şedinţa comună a celor două Camere. Un alt aspect care duce la realizarea scopului propus prin înfiinţarea comisiei speciale comune constă şi în celeritatea adoptării, de către Camere, potrivit competenţei luării în dezbatere prevăzute de art. 75 alin. (1) din Constituţie, subliniindu-se faptul că propunerea legislativă de modificare a art. 96 din Legea nr. 303/2004 este dezbătută de aproape 3 ani de comisiile permanente de specialitate, fără să se fi ajuns, până în prezent, la o soluţie care să poată fi promulgată pentru a produce efectele urmărite de iniţiatori. 34. Se mai arată că modificarea art. 1 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 95/2017, a intervenit în sensul îmbunătăţirii textului pentru a putea fi aplicat, comisia specială comună neputându-şi transmite sieşi iniţiativele legislative aflate pe rolul altor comisii. Se mai indică faptul că dacă un singur parlamentar poate iniţia o propunere legislativă, cu atât mai mult o comisie parlamentară o poate elabora, prin membrii săi, aceasta constituindu-se într-un grup de lucru la care sunt invitaţi şi destinatarii proiectului de act normativ şi care vor pune în aplicare măsurile adoptate. 35. Curtea, având în vedere obiectul sesizărilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 2.834L/2/2017 la Dosarul nr. 2.814L/2/2017, care este primul înregistrat. CURTEA, examinând sesizările de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 36. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 37. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie, în Dosarul nr. 2.814L/2/2017, „Hotărârea Parlamentului României pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei“. Curtea reţine că această hotărâre se identifică cu nr. 95/2017 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 22 noiembrie 2017. 38. În Dosarul nr. 2.834L/2/2017, obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 29 septembrie 2017, precum şi Hotărârea Parlamentului României nr. 95/2017 pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 22 noiembrie 2017. 39. Din analiza sesizării de neconstituţionalitate ce face obiectul Dosarului nr. 2.814/L/2/2017, Curtea constată că, deşi autorul acesteia se referă la Hotărârea Parlamentului României nr. 95/2017, în realitate, prin întreaga sa critică acesta se referă la actul de bază asupra căruia a intervenit Parlamentul prin adoptarea unui act modificator, respectiv la Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017, astfel cum aceasta a fost modificată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 95/2017. De asemenea, din analiza sesizării de neconstituţionalitate ce face obiectul Dosarului nr. 2.834/L/2/2017, Curtea constată că, deşi autorii sesizării contestă constituţionalitatea actului de bază, cât şi al celui modificator, în realitate, critica de neconstituţionalitate a acestora vizează actul de bază, respectiv Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017, astfel cum aceasta a fost modificată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 95/2017. 40. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, în ambele dosare, obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 69/2017, astfel cum acestea au fost modificate prin Hotărârea Parlamentului României nr. 95/2017. 41. Autorii sesizării invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi calitatea actelor normative, art. 61 alin. (2) privind principiul bicameralismului, art. 64 alin. (4) cu referire la comisiile speciale comune ale celor două Camere, art. 65 privind şedinţele Camerelor, art. 74 privind iniţiativa legislativă şi art. 75 privind sesizarea Camerelor. De asemenea, în argumentarea sesizării de neconstituţionalitate, se fac referiri la art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, art. 60 pct. 13 şi art. 99 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 77 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 20 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 4 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) şi (6) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 19 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: - Art. 62 din Legea nr. 24/2000: „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază“. – Art. 60 pct. 13 din Regulamentul Camerei Deputaţilor: "Comisiile permanente se aleg, de regulă, pe întreaga durată a legislaturii. Constituirea de noi comisii permanente, desfiinţarea de comisii sau modificarea domeniilor de activitate se pot face la începutul fiecărei sesiuni ordinare. Denumirile şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele:[...] 13. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - constituţionalitatea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravenţional, procedură civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic; probleme de disciplină parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi.;" – Art. 99 din Regulamentul Camerei Deputaţilor: "(1) Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul, sub semnătura unui membru al Guvernului, au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizată în fond, în termenele stabilite de art. 65 alin. (4).(2) Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentară specială amendamentele se depun la acea comisie în termen de 7 zile de la anunţarea în plenul Camerei Deputaţilor. În aceeaşi zi cu anunţarea în plen propunerea legislativă se comunică Guvernului. După expirarea termenului de depunere a amendamentelor, comisia este obligată în termen de 5 zile să întocmească un raport suplimentar asupra acestora, care se va difuza deputaţilor. Numai după împlinirea acestui termen propunerea legislativă poate fi înscrisă pe ordinea de zi.(3) Amendamentele formulate de către deputaţi se depun în scris, motivat şi sub semnătura iniţiatorului, la comisia sesizată în fond, cu precizarea, dacă este cazul, a grupului parlamentar din care face parte.(4) Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnătura unui membru al Guvernului la Biroul permanent şi vor fi transmise comisiei sesizate în fond.(5) Data depunerii amendamentului este data înregistrării sale la comisie sau la Biroul permanent, după caz, unde se va ţine o evidenţă specială a tuturor amendamentelor primite. La cerere, se va elibera autorului o dovadă că amendamentul a fost primit.(6) Comisia sesizată în fond sau, după caz, comisia specială se pronunţă asupra tuturor amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Numai în cazul în care consideră necesar comisia va solicita şi avizul unei alte comisii asupra unuia sau mai multor amendamente.(7) Preşedintele comisiei sesizate în fond poate solicita punctul de vedere al Consiliului Legislativ cu privire la unele amendamente, punct de vedere care va fi trimis în termenul stabilit de comisie.(8) Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art. 108 alin. (3), avizul comisiei se dă tot oral de către raportor, la solicitarea preşedintelui Camerei.(9) Este interzis preşedintelui Camerei să supună dezbaterii sau votului un amendament asupra căruia comisia nu s-a pronunţat, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 38 lit. c).;" – Art. 77 din Regulamentul Senatului: "(1) La propunerea Biroului permanent, Senatul poate hotărî constituirea unor comisii speciale pentru elaborarea sau avizarea unor propuneri legislative, pentru evaluarea legislaţiei dintr-un anumit domeniu sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei.(2) Prin hotărârea de înfiinţare se vor preciza, la propunerea Biroului permanent cu consultarea Comitetului liderilor, senatorii ce compun comisia şi biroul acesteia, precum şi termenul la care va fi depus raportul comisiei.(3) Propunerile legislative elaborate sau avizate de comisia specială se distribuie senatorilor pentru formularea de amendamente, în termenul stabilit de Biroul permanent. Pe baza amendamentelor, comisia va întocmi raportul în conformitate cu regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.(4) Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura includerea lui în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii.(5) La cererea motivată a comisiei, Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz comisia poate prezenta la termen un raport preliminar.(6) Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente.(7) Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiilor speciale vor fi reglementate de birourile acestora, în măsura în care prevederile art. 43-65 nu sunt îndestulătoare.;" – Art. 4 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului: „(2) Cele două Camere îşi pot constitui, în afara comisiilor comune permanente, comisii speciale şi comisii de anchetă parlamentară.“; – Art. 8 alin. (1) şi (6) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului: "(1) La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii. […](6) Propunerile legislative elaborate de comisiile speciale şi rapoartele acestor comisii se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale celor două Camere de către birourile permanente." 42. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992 atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, un grup parlamentar, respectiv un număr de 64 de deputaţi, cât şi sub aspectul obiectului sesizării, respectiv, şi anume o hotărâre a plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, şi anume Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017. 43. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 alin. (5) şi art. 64 alin. (4) din Constituţie, în sensul că art. 1 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 nu este clar, precis şi previzibil, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a stabilit că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie se aplică şi în privinţa hotărârilor Parlamentului, în sensul că cerinţele de calitate a actelor normative se referă şi la aceste hotărâri [Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 28 septembrie 2016, paragraful 57]. 44. Textul punctual criticat, potrivit căruia Comisia specială comună are drept obiectiv „examinarea, modificarea şi completarea, după caz, a tuturor actelor normative cu incidenţă asupra justiţiei, în vederea reformării sistemului judiciar, aflate în procedură parlamentară, precum şi a celor ce urmează a intra în procedură parlamentară, pe toată perioada desfăşurării activităţii Comisiei speciale şi care vor fi transmise acesteia“ reprezintă o îmbunătăţire sub aspectul formulării faţă de textul iniţial al art. 1 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017, care fixa drept obiectiv al Comisiei comune speciale transmiterea către sine însăşi a tuturor actelor normative cu incidenţă asupra justiţiei, aflate în procedură parlamentară la comisiile permanente, în vederea interpretării şi adoptării, în corelare cu obiectivele comisiei. Or, acest din urmă text este, în realitate, cel ce prezenta probleme de previzibilitate, întrucât Comisia nu îşi putea transmite sie însăşi propuneri/proiecte legislative aflate în procedură parlamentară sau care urmau să intre în această procedură. 45. Chiar şi noul text al art. 1 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 prezintă o anumită deficienţă redacţională în sensul că sintagma „aflate în procedură parlamentară, precum şi a celor ce urmează a intra în procedură parlamentară“ vizează „actele normative cu incidenţă asupra justiţiei“; or, în realitate, Comisia specială comună are ca obiectiv, printre altele, examinarea, modificarea şi completarea, după caz, a tuturor actelor normative cu incidenţă asupra justiţiei, în vederea reformării sistemului judiciar, sens în care proiectele/propunerile legislative aflate în procedură parlamentară, precum şi cele ce urmează a intra în această procedură pe toată durata desfăşurării activităţii Comisiei speciale vor fi transmise acesteia. 46. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, a statuat că semnificaţia noţiunii de „previzibilitate“ depinde într-o mare măsură de conţinutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sens în care se reţine, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 316 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 23. 47. Deficienţa redacţională anterior menţionată vizează acurateţea exprimării, fără a fi de natură să imprime actului normativ în cauză un caracter imprevizibil, întrucât destinatarii acestuia, având în vedere calitatea lor [parlamentari], pot cu uşurinţă determina sensul dispoziţiei normative. Astfel, redactarea textului în discuţie [art. 1] permite determinarea rolului acestei Comisii comune speciale, respectiv acela de a centraliza proiectele de legi şi propunerile legislative aflate în diferite etape/proceduri parlamentare în vederea elaborării unei propuneri legislative complete, coerente şi unitare în domeniile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a)-j) din hotărâre. 48. Principala critică de neconstituţionalitate, raportată la art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 65, 74 şi 75 din Constituţie, vizează faptul că o comisie specială comună nu poate fi instituită în scopul modificării/completării Codului penal/Codului de procedură penală/legilor din domeniul justiţiei, întrucât aceste legi se dezbat şi se adoptă, potrivit Constituţiei, în şedinţe separate de către Camera Deputaţilor şi Senat, or, comisia specială comună se instituie numai în privinţa proiectelor/propunerilor legislative ce se supun dezbaterii şi adoptării plenului reunit al Parlamentului. 49. Curtea constată că, potrivit art. 64 alin. (4) din Constituţie, „Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune“. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, comisiile parlamentare sunt definite drept organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei [Decizia Curţii Constituţionale nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994, sau Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012]. 50. Cu privire la comisiile comune speciale, art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevede că la nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii. Prin modul de formulare al art. 1 din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 reiese că aceasta a fost constituită pentru elaborarea unor propuneri legislative care vizează Codul de procedură penală, Codul penal şi legile din domeniul justiţiei. De principiu, elaborarea nu înseamnă ca însăşi Comisia specială să iniţieze proiectul/propunerea legislativă, pentru că acesta nu are drept de iniţiativă legislativă [a se vedea art. 74 din Constituţie şi Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016, paragraful 36]. Prin urmare, Comisia specială comună fie întocmeşte un raport asupra unui proiect/unei propuneri legislative preexistent/e, iar deputaţii şi senatorii membri ai Comisiei depun amendamente care sunt admise/respinse, după caz, fie concepe o propunere legislativă care poate face obiectul unei iniţiative legislative ulterioare. Aşadar, noţiunea de elaborare a unor propuneri legislative are o sferă largă de cuprindere, modalitatea concretă de lucru a Comisiei speciale comune urmând a fi stabilită de membrii acesteia. 51. Constituţia nu cuprinde o prevedere expresă sau implicită în sensul că se pot constitui comisii speciale comune numai pentru situaţiile în care Parlamentul lucrează în şedinţe comune, stabilind doar posibilitatea constituirii lor. O asemenea reglementare constituţională generală, raportată la funcţia de legiferare a Parlamentului, a avut în vedere criteriul coerenţei, completitudinii şi unităţii actului legislativ, şi nu pe cel al modului de lucru al Parlamentului în şedinţă comună sau separată. Este evident că o comisie specială comună îşi poate realiza mai eficient obiectivul propus printr-o conlucrare directă între deputaţi şi senatori, materializată atât prin elaborarea unor propuneri proprii, cât şi prin reunirea proiectelor/propunerilor legislative aflate în diferite faze ale procedurii parlamentare. Mai mult, nu se ajunge la disiparea efortului parlamentar prin depunerea simultană sau succesivă a altor proiecte/propuneri legislative, care ar putea conţine prevederi paralele/antitetice, care, astfel, ar putea afecta unitatea efortului parlamentar de elaborare a unei propuneri legislative coerente, complete şi unitare în privinţa legii respective. De asemenea, Curtea reţine că, în vederea adoptării unui act normativ coerent şi fundamentat, din punctul de vedere al organizării procedurii de lucru, Parlamentul trebuie să dea dovadă de supleţe şi flexibilitate, în limitele Constituţiei şi ale regulamentelor parlamentare. Prin urmare, raţiunile constituţionale ale consacrării comisiilor speciale comune sunt evidente, revenind Parlamentului decizia de oportunitate a constituirii acestora. 52. Cu privire la competenţa comisiei speciale comune de a elabora o propunere legislativă, care se dezbate şi se adoptă în şedinţe separate sau comune ale celor două Camere, Curtea constată că în plenul reunit ale celor două Camere se adoptă numai legile ce privesc aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat [art. 65 alin. (2) lit. b)]; stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora [art. 65 alin. (2) lit. j)], aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi la actele de revizuire ale acestora [art. 148 alin. (1) şi (3)], aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord [art. 149] şi revizuirea Constituţiei, în ipoteza în care prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord [art. 151 alin. (2)]. În fine, Curtea observă că semnificaţia dispoziţiilor art. 65 alin. (2) lit. k) din Constituţie, potrivit cărora Camerele îşi desfăşoară lucrările în şedinţe comune pentru îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună, nu este aceea ca pe cale regulamentară să se adauge şi alte domenii legislative în sfera de competenţă a plenului reunit, ci a unora care nu vizează funcţia legislativă a Parlamentului. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care competenţa specială de legiferare a plenului reunit să fie completată, aceasta putând în timp deveni regula în ceea ce priveşte procedura de legiferare. Or, exceptio est strictissimae interpretationis [a se vedea şi Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2017, paragraful 43]. 53. Astfel, dacă textul constituţional prevede că legile care vizează organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public [art. 73 alin. (3) lit. l)] se adoptă ca primă Cameră sesizată de Camera Deputaţilor, Cameră decizională fiind Senatul [art. 75 alin. (1)], textul regulamentar nu poate modifica art. 65 sau art. 75 alin. (1) din Constituţie în sensul că legile antereferite să fie adoptate în şedinţă comună [a se vedea şi Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, paragrafele 28 şi 29]. De asemenea, legile care vizează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora [art. 73 alin. (3) lit. h)], precum şi cele de procedură penală, chiar dacă nu sunt nominalizate în mod expres printre cele care se adoptă în şedinţe separate, în virtutea regulii generale prevăzute la art. 65 alin. (1) din Constituţie, ele se dezbat şi se adoptă în şedinţe separate, Cameră de reflecţie fiind Senatul, iar Cameră decizională, Camera Deputaţilor. În şedinţe comune se dezbat şi se adoptă numai proiectele/propunerile legislative expres prevăzute de Constituţie [a se vedea şi Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 43]. 54. De asemenea, Curtea reţine că, întrucât criteriile de partajare a competenţelor celor două Camere, precum şi modalitatea de soluţionare a unor eventuale conflicte de competenţe sunt expres prevăzute în Legea fundamentală, fiecare Cameră a Parlamentului este obligată să aplice întocmai art. 75 din Constituţie (Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragrafele 31-33, sau Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 43). Rezultă că propunerea legislativă astfel elaborată va urma dezbaterea şi adoptarea sa în şedinţă comună sau separată, cu luarea în considerare a prevederilor art. 65, 74 şi 75 din Constituţie. Astfel, raportat la cauza de faţă, Curtea constată că propunerile legislative referitoare la legile din domeniul justiţiei vor fi adoptate ca primă Cameră sesizată de Camera Deputaţilor, iar ca şi Cameră decizională de Senat, în timp ce propunerile legislative referitoare la Codul penal/Codul de procedură penală vor fi adoptate ca primă Cameră sesizată de Senat, iar ca şi Cameră decizională de Camera Deputaţilor. 55. Aşadar, constituirea a unei comisii speciale comune per se nu poate afecta în niciun caz dispoziţiile constituţionale ale art. 65 referitoare la modul de lucru al Parlamentului în şedinţă comună sau separată şi ale art. 75 referitoare la ordinea de sesizare a Camerelor Parlamentului. 56. Faptul că art. 8 alin. (6) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevede că propunerile legislative elaborate de comisiile speciale şi rapoartele acestor comisii se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale celor două Camere de către birourile permanente nu înseamnă că toate propunerile legislative astfel elaborate vor fi adoptate în şedinţă comună. Dimpotrivă, acest text regulamentar prevede numai caracterul prioritar al înscrierii pe ordinea de zi a propunerilor legislative elaborate de comisiile speciale comune, nereglementând, aşadar, obligativitatea adoptării propunerilor legislative ce fac obiectul Comisiei speciale comune în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului. Desigur, numai propunerile legislative care ţin de competenţa de adoptare a plenului reunit se înscriu pe ordinea de zi a acestuia. Mai mult, art. 8 alin. (7) din acelaşi Regulament stabileşte că „Prevederile art. 21-29 se aplică în mod corespunzător propunerilor legislative elaborate de comisiile speciale“, iar normele la care se trimite reglementează în mod distinct procedura de legiferare în şedinţe separate şi comune ale Camerelor după criteriul domeniului vizat prin proiectele/propunerile legislative. Prin urmare, atunci când comisia specială comună elaborează o propunere legislativă a cărei dezbatere şi adoptare se realizează în şedinţe separate ale Camerelor Parlamentului, aceasta se înscrie de Biroul permanent al Camerei de reflecţie pe ordinea de zi a plenului acestei Camere. 57. În consecinţă, rezultă că atribuţiile comisiei speciale comune nu se limitează la ipotezele în care Parlamentul lucrează în şedinţă comună. Din contră, astfel cum prevede şi art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aceasta se constituie pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii, iar rezultatul activităţii sale urmează procedura prevăzută de Constituţie sau regulament, după caz. 58. O viziune restrictivă asupra rolului comisiilor speciale comune ar duce la caracterul lipsit de eficienţă al acestora, activitatea lor limitându-se, în procedura legislativă, numai la domeniile antereferite. Acest lucru ar însemna că numai comisiile speciale constituite separat la nivelul fiecărei Camere ar avea competenţa să elaboreze propuneri legislative pentru cvasimajoritatea domeniilor, comisii care, prin activitatea lor, nu pot asigura o coerenţă, completitudine şi unitate cu caracter general actului legislativ într-un domeniu dat, ele funcţionând numai în cadrul Camerei de reflecţie sau decizionale, după caz, iar multe proiecte/propuneri legislative aflate în diferite faze ale procedurii parlamentare ar scăpa acţiunii ei. 59. Prin urmare, raţiuni ce ţin de eficienţa şi eficacitatea demersului parlamentar în sensul elaborării unor proiecte/propuneri legislative de o anumită complexitate, astfel cum prevede art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, justifică decizia Parlamentului de a constitui o asemenea comisie parlamentară. Decizia constituirii unei comisii comune speciale, luată cu respectarea prevederilor constituţionale şi regulamentare, ţine de opţiunea exclusivă a Parlamentului, acesta având un drept propriu şi originar de apreciere în privinţa organizării activităţii sale. Oportunitatea luării unei astfel de decizii nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională, prin intermediul controlului de constituţionalitate, Parlamentul fiind suveran în a-şi stabili modul de organizare a activităţii sale. 60. De altfel, în practica parlamentară au existat mai multe situaţii în care au fost constituite astfel de comisii speciale comune chiar cu privire la domenii legislative în care Parlamentul lucrează în şedinţe separate fie pentru avizarea unor acte normative complexe, fie pentru elaborarea unor propuneri legislative; în acest sens, Curtea aminteşte: Hotărârea Parlamentului României nr. 23/2002 privind constituirea Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 27 iunie 2002; Hotărârea Parlamentului României nr. 18/2003 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 30 iunie 2002; Hotărârea Parlamentului României nr. 7/2006 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, a Preşedintelui României, alegerile autorităţilor administraţiei publice locale, finanţarea campaniilor electorale şi alegerea europarlamentarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 15 mai 2006; Hotărârea Parlamentului României nr. 9/2009 privind înfiinţarea unei Comisii speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 12 martie 2009; Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2009 privind constituirea Comisiei comune speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009; Hotărârea Parlamentului României nr. 6/2012 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea propunerilor legislative depuse şi elaborarea unei propuneri legislative privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 27 martie 2012; Hotărârea Parlamentului României nr. 17/2013 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 15 februarie 2013; Hotărârea Parlamentului României nr. 18/2013 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 15 februarie 2013; sau Hotărârea Parlamentului României nr. 56/2013 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 17 septembrie 2013. 61. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 61 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că, în sine, prin constituirea comisiei speciale comune nu se încalcă principiul bicameralismului. Curtea, în jurisprudenţa sa, a constatat încălcarea principiului bicameralismului numai în situaţia în care cea de-a doua Cameră a adus proiectului/propunerii legislative o configuraţie juridică nouă/distinctă faţă de cea votată în prima Cameră, de reflecţie [a se vedea, acest sens, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, sau Decizia nr. 534 din 12 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 25 iulie 2017]. Or, raportat la cauză, Curtea constată că elaborarea unei propuneri legislative de către comisia specială comună nu echivalează cu o eventuală obligaţie a Parlamentului de a o dezbate şi adopta într-o singură Cameră. Astfel cum s-a arătat, Codul de procedură penală, Codul penal şi legile din domeniul justiţiei se adoptă în şedinţe separate ale celor două Camere [bicameralism autentic] şi numai legile expres prevăzute de Constituţie se adoptă în şedinţă comună [bicameralism atenuat]. 62. Referitor la faptul că prin înfiinţarea comisiei speciale comune se restrânge competenţa comisiilor permanente ale celor două Camere, Curtea constată că o atare critică este vădit lipsită de fundament juridic. O comisie specială, astfel cum ilustrează şi denumirea sa, impune o procedură specială, distinctă de cea generală, competenţa sa făcând inutilă parcurgerea procedurii generale de avizare sau adoptare a unui raport. Din moment ce comisia specială întocmeşte un raport asupra unui proiect/propuneri legislative, este inutil ca o comisie permanentă să întocmească un al doilea raport deoarece s-ar ajunge la crearea unei proceduri care ar dubla obligaţia iniţială de întocmire a raportului. Astfel cum s-a arătat, comisia specială comună nu are drept de iniţiativă legislativă, astfel că rolul ei este de a întocmi un raport asupra unui proiect/ propuneri legislative care formează obiectul său de activitate, ceea ce înseamnă că ab initio competenţa comisiei permanente este exclusă din această procedură specială. Prin urmare, în această situaţie, Birourile permanente ale fiecărei Camere trebuie să aplice procedura specială, raportul asupra iniţiativei legislative trebuind, în mod firesc, să fie solicitat comisiei speciale comune. Astfel, în dezbaterea şi adoptarea raportului, oricare dintre membrii comisiei speciale comune, fie deputaţi, fie senatori, poate propune şi vota amendamente, indiferent că procedura se află în faţa Camerei Deputaţilor sau Senatului, iar prezentarea raportului în faţa Camerei de reflecţie sau decizionale urmând a fi realizată în aceleaşi condiţii. De asemenea, Curtea mai reţine că, odată constituită o asemenea comisie, ea trebuie înzestrată cu instrumente şi proceduri care să o facă funcţională şi eficientă. În caz contrar, ea s-ar comporta ca orice altă comisie permanentă, neputând, astfel, răspunde unei nevoi sociale însemnate care, de fapt, a stat la baza instituirii sale. 63. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 64 alin. (4) din Constituţie, în sensul că, deşi activitatea comisiei speciale este limitată în timp, ea se poate permanentiza prin faptul că termenul-limită pentru finalizarea obiectivelor sale poate fi extins de către Birourile permanente reunite la solicitarea preşedintelui Comisiei, Curtea reţine că, potrivit art. 6 alin. (1) din hotărâre, aceasta are la dispoziţie un termen de 150 de zile pentru a-şi îndeplini obiectivele. Faptul că art. 6 alin. (2) din hotărâre prevede posibilitatea prelungirii activităţii Comisiei speciale nu înseamnă că activitatea sa se permanentizează. Este o prevedere normativă cu caracter tehnic menită să asigure cadrul temporal necesar desfăşurării activităţii Comisiei, ţinând cont de amplitudinea, complexitatea şi dificultatea acesteia. Prin urmare, reglementarea, de principiu, a posibilităţii prelungirii activităţii Comisiei speciale are în vedere realizarea obiectivelor pentru care a fost instituită, fără a se pune în discuţie o alterare a naturii sale juridice. 64. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate şi constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
