Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Georgeta Doina Maximovici şi Raluca Andriescu în Dosarul nr. 1.059/45/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.942D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ocazie cu care Curtea, constatând că, fie nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, fie s-a cerut întreruperea deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, potrivit art. 57, art. 58 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale a dispus amânarea succesivă a pronunţării pentru 7 noiembrie 2017, 28 noiembrie 2017, 7 decembrie 2017 şi 12 decembrie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 30 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.059/45/2015, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Georgeta Doina Maximovici şi Raluca Andriescu în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflată în faza de judecată în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea mai multor infracţiuni între care şi cea prevăzută de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la statul de drept, în componenta sa privind garantarea cetăţenilor, la claritatea legilor, la tratatele internaţionale privind drepturile omului, la accesul liber la justiţie şi la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece, având în vedere că legea limitează aplicarea dispoziţiilor sale la anumite persoane, ar trebui menţionat în mod obligatoriu în care categorie se încadrează notarul public. Astfel, acesta nu se încadrează în niciuna dintre persoanele vizate de art. 1 lit. a) - care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, lit. b) - care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici, lit. c) - care exercită atribuţii de control, potrivit legii, lit. d) - care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, lit. e) - care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale ori lit. f) - care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, întro organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie. Aşa fiind, dispoziţiile art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 sunt lipsite de previzibilitate atât timp cât sunt redactate într-o manieră generală, făcând trimitere la „alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f)“. Or, tocmai această trimitere generală este de natură să înlăture efectiv limitările impuse la art. 1 lit. a)-f). Mai mult, textul nu se raportează concret la o lege de acelaşi rang care să stabilească categorii de persoane ce ar intra sub incidenţa Legii nr. 78/2000. 5. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în cauză fiind vorba de interpretarea şi aplicarea legii. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o consiliere pentru a evalua, la nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune (a se vedea, între altele, Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit, paragraful 37). Acest lucru se întâmplă de obicei cu profesioniştii, obişnuiţi să facă dovada unei mari prudenţe în exercitarea meseriei lor. De asemenea se poate aştepta de la ei să acorde o atenţie deosebită evaluării riscurilor pe care le implică (Hotărârea din 11 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35). 6. În teorie s-a arătat că norma de faţă se completează cu norme din alte legi, neputând fi vorba decât de o legislaţie primară care cuprinde dispoziţii privind anumite activităţi publice sau de interes public, precum şi despre dispoziţii din dreptul penal. De asemenea au fost identificate, tot în teorie, persoane care ar intra sub incidenţa art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000, fiind enumerate persoane cu atribuţii în procesele de privatizare, lichidatorii - din momentul preluării funcţiei, al depunerii semnăturii la registrul comerţului (art. 246 din Legea nr. 31/1990), reprezentanţii permanenţi ai societăţilor lichidatoare (art. 247 din Legea nr. 31/1990), brokerul, funcţionarul (altul decât cel public) în tranzacţiile financiare, tăinuitorul, contrabandistul, favorizatorul unei infracţiuni de mare corupţie etc. 7. De altfel, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că enumerarea art. 1 din Legea nr. 78/2000 nu ar trebui să fie exhaustivă. Astfel, „previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calităţi în virtutea căreia este obligat să-şi modeleze conduita. Aşa fiind, faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care exercită atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora“ (a se vedea Decizia nr. 234 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 3 aprilie 2009). 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. În acest context, face trimitere la expunerea de motive a noului Cod penal în care legiuitorul a oferit două exemple de persoane care se încadrează în dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, şi anume notarii publici (Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995) şi executorii judecătoreşti (Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti). 10. Referindu-se la această categorie de persoane asimilate funcţionarilor publici, legiuitorul a apreciat că, deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia. 11. Aşadar, atât din exemplele oferite de legiuitor, cât şi din referirea la exercitarea atributelor de autoritate publică, pe baza delegării printr-un act al autorităţii statale, rezultă că dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal privesc persoane care nu îi exercită atribuţiile în cadrul unui sistem public, ci persoane care exercită un serviciu de interes public, pe baza învestirii de către autorităţile publice sau sub controlul ori supravegherea acestora, fără a fi angajate în unităţi de stat ale unui sistem public. 12. Din această perspectivă, analizând art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000, se poate ajunge la constatarea că legea întruneşte suficiente repere pentru a putea considera că notarii pot fi incluşi în categoria persoanelor de la art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora. 13. Astfel cum Curtea Constituţională a statuat în mai multe rânduri, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. 14. În ce priveşte accesul liber la justiţie, esenţial este principiul realizării justiţiei de către instanţele judecătoreşti, regulă potrivit căreia numai organele judecătoreşti sunt competente să rezolve conflictele de interese care izvorăsc din încălcarea legii sau din nesocotirea obligaţiilor contractuale. În acest sens, art. 126 alin. (1) din Constituţie prevede că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“. Or, în prevederea legală criticată nu există o dispoziţie care să încalce art. 21 din Constituţie. 15. Referitor la critica raportată la art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului menţionează că reglementarea contestată nu reprezintă o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ci o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care exercită un serviciu de interes public. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul conţinut: - Art. 1 lit. g): "(1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane: […] g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege." 19. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie reglementează cu privire la categoriile de persoane care intră sub incidenţa sa. Astfel, după ce în art. 1 lit. a)-f) s-a reglementat că acestea pot fi persoane: • care exercită o funcţie publică în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice; • care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici; • care exercită atribuţii de control, potrivit legii; • care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa; • care controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale; • care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie, legiuitorul a stabilit că intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 78/2000 şi alte persoane fizice, în condiţiile prevăzute de lege [art. 1 lit. g)]. 21. Astfel, autoarele excepţiei pornesc de la premisa potrivit căreia notarii publici nu se încadrează în niciuna dintre persoanele vizate de art. 1 lit. a)-f) din Legea nr. 78/2000 şi, prin urmare, singurul text în baza căruia puteau fi cercetate pentru infracţiuni de corupţie [art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal] îl constituie art. 1 lit. g) din aceeaşi lege, pe care îl apreciază ca fiind neconstituţional, deoarece este lipsit de previzibilitate atât timp cât este redactat într-o manieră generală. 22. Cu privire la această critică, Curtea constată că o componentă a acesteia vizează sarcina de a stabili dacă, în funcţie de fapta săvârşită, notarii publici răspund sau nu pentru săvârşirea vreunei infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000. Or, acesta este atributul exclusiv al instanţei de judecată, singura în măsură să aplice legea într-o cauză concretă. 23. În ce priveşte componenta de constituţionalitate a criticilor formulate de autoarele excepţiei, Curtea constată că prin sintagma „alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege“ din cuprinsul art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000, legiuitorul, pentru anumite infracţiuni din acest act normativ, nu a făcut trimitere la art. 1 lit. a)-f) din Legea nr. 78/2000, subiectul activ al infracţiunii de corupţie/asimilate infracţiunii de corupţie fiind stabilit în chiar conţinutul normativ al infracţiunii în cauză. 24. Astfel, pentru a înţelege care este raţiunea textului criticat, este necesară o analiză sistematică a prevederilor Legii nr. 78/2000, sens în care capitolul III intitulat Infracţiuni este structurat în secţiunea 1 unde se regăsesc Categorii de infracţiuni - art. 5, în secţiunea a 2-a unde se regăsesc Infracţiuni de corupţie - art. 6-9, în secţiunea a 3-a unde se regăsesc Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie - art. 10-16, în secţiunea a 4-a unde au fost reglementate infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, dar care au fost abrogate prin art. 79 pct. 10 din titlul II al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal - art. 17-18 şi în secţiunea a 4^1-a unde se regăsesc Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene - art. 18^1-18^5. 25. Analizând aceste prevederi referitoare la categoriile de infracţiuni, se poate desprinde cu uşurinţă concluzia că însăşi Legea nr. 78/2000, în conţinutul ei, stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a avea calitatea de subiect activ al infracţiunilor prevăzute în această lege. Prin urmare, în orice text de incriminare din Legea nr. 78/2000 se poate prevedea un alt subiect activ al infracţiunii decât cel la care se face referire în art. 1 lit. a)-f) din aceeaşi lege, dispoziţia criticată fiind una extrem de firească. Aşa fiind, art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 este un articol care nu se aplică niciodată singur, fiind un articol care arată că în cuprinsul textului de incriminare se pot prevedea în mod expres şi alţi subiecţi activi, iar destinatarul legii, citind textul de incriminare, poate afla cu uşurinţă dacă este sau nu subiect activ al unei fapte penale. 26. Pe de altă parte, prin sintagma criticată se poate desprinde şi concluzia potrivit căreia „în condiţiile prevăzute de lege“ se înţelege o lege extranee Legii nr. 78/2000, în măsura în care legiuitorul o face, reglementând în cuprinsul acesteia că anumite persoane, strict şi limitativ determinate pot fi subiect activ al infracţiunilor de corupţie. 27. Curtea mai constată că, în concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta privind calitatea legilor, dispoziţiile legale criticate sunt clare şi neechivoce, întrucât destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea ei, sens în care îşi poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). 28. Totodată, drept consecinţă logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică şi nu încape îndoială că instanţele interne sunt cele mai în măsură să examineze şi să interpreteze legislaţia naţională; o astfel de interpretare nu este în sine incompatibilă cu art. 7 din Convenţie [a se vedea García Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr. 30544/96, paragraful 28, CEDO 1999-I; Streletz, Kessler şi Krenz împotriva Germaniei (MC), nr. 34044/96, 35532/97 şi 44801/98, paragraful 50, CEDO 2001-II; şi Sud Fondi S.r.l. şi alţii, paragraful 108]. 29. De aceea, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia destinatarii dispoziţiilor legale criticate nu îşi pot adapta conduita în funcţie de conţinutul lor, deoarece acestea sunt suficient de clare şi de previzibile, sens în care, prin „alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege“, legiuitorul a avut în vedere persoanele desemnate de Legea nr. 78/2000 sau de o altă lege. 30. Cu privire la celelalte temeiuri constituţionale invocate, Curtea constată că autoarele excepţiei nu au arătat în ce constă contrarietatea reclamată. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Georgeta Doina Maximovici şi Raluca Andriescu în Dosarul nr. 1.059/45/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
