Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrul de sindicat Marius Cernat, în Dosarul nr. 44.327/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 745D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 746D/2017-751D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat Valeriu Adam, Nicoleta Mazâlu, Laurenţiu Coică, Florin Ştefan, Gigi Ninel Soare şi Florin Spiridon în dosarele nr. 44.357/3/2015, nr. 44.360/3/2015, nr. 44.227/3/CAF/2015, nr. 44.159/3/2015, nr. 44.215/3/2015 şi nr. 44.301/3/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că partea Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus la dosare note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 7. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 746D/2017-751D/2017 la Dosarul nr. 745D/2017, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine că elementele esenţiale ale raporturilor de serviciu ale poliţiştilor trebuie reglementate prin lege, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. Astfel, rezolvarea problemei aduse în atenţia Curţii Constituţionale a fost realizată prin dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 potrivit cărora durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi. De asemenea precizează că aspectele colaterale ale raporturilor de serviciu, vizând organizarea în concret a programului de lucru al poliţiştilor, pot fi reglementate prin ordin al ministrului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin încheierile din 23 februarie 2017, pronunţate în dosarele nr. 44.327/3/2015, nr. 44.357/3/2015, nr. 44.360/3/2015, nr. 44.159/3/2015, nr. 44.215/3/2015 şi nr. 44.301/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. 10. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat Marius Cernat, Valeriu Adam, Nicoleta Mazâlu, Florin Ştefan, Gigi Ninel Soare şi Florin Spiridon în cauze având ca obiect cererea de calculare şi acordare la salariul de bază a unui spor în cuantum de 75% pentru compensarea timpului liber corespunzător pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal şi acordarea timpului liber corespunzător pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal. 11. Prin Decizia civilă nr. 349 din 30 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 44.227/3/CAF/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrul de sindicat Laurenţiu Coică, într-o cauză cu un obiect similar celor anterior menţionate. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că programul de lucru al poliţistului, organizarea acestuia şi acordarea repausului săptămânal sunt în directă legătură cu modul de executare a raporturilor serviciu, influenţându-le şi având consecinţe directe asupra acestora. Orice modificare adusă programului de lucru implică o modificare a acestor raporturi. Modificările privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal presupun şi o modificare a salarizării. Exercitarea raportului de serviciu al poliţistului se realizează de la naşterea acestuia prin actul de numire şi până la încetarea lui, în condiţiile legii. Astfel, situaţiile juridice care pot interveni pe parcursul perioadei dintre naşterea şi încetarea raportului de serviciu, în legătură cu programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal, deci, implicit, exercitarea atribuţiilor, ţin de modul de executare a raportului de serviciu. 13. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, paragraful 17, şi nr. 637 din 13 octombrie 2015, paragraful 24, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale, şi de aceea aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002. 14. Statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la drepturile şi obligaţiile specifice funcţiei, precum şi la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie; în consecinţă, regulile esenţiale privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal ţin de statutul poliţistului, mai exact de drepturile sale şi exercitarea raportului de serviciu care se realizează de la naşterea până la încetarea acestuia. 15. Ţinând cont de dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), Curtea Constituţională a constatat că aspectele esenţiale ale exercitării raporturilor de serviciu, în cazul poliţiştilor, trebuie reglementate prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003. 16. În aceste condiţii, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu reglementează programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine, contravenind şi art. 41 alin. (2) din Constituţie, care consacră dreptul fundamental al salariaţilor la repaus săptămânal, ca element component al dreptului fundamental la muncă şi protecţie socială a muncii. Referirea pe care textul de lege criticat o face la un drept fundamental al poliţiştilor conduce la concluzia că reglementarea unui asemenea drept ţine de statutul acestei categorii profesionale şi, ca atare, acesta trebuie stabilit prin norme de natura legii organice, nu prin acte ale unei autorităţi executive. 17. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici, în speţă şi al poliţiştilor, care sunt funcţionari publici cu statut special, trebuie reglementat prin lege organică. Ţinând cont de faptul că aspectele privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal vizează conţinutul juridic al raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, dispoziţiile art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 sunt vădit viciate din punctul de vedere al constituţionalităţii normelor. 18. Astfel cum deja a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, printr-o asemenea reglementare se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează executarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate, previzibilitate şi claritate. Delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte administrative ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. 19. Mai mult, art. 39 din Legea nr. 360/2002 are dispoziţii contradictorii: alin. (1): „Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege“; alin. (2): „Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului de interne“. Or, o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile si accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. 20. Soluţia legislativă prevăzută de art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 contravine normelor de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea, astfel cum s-a procedat şi prin emiterea Ordinului ministrului internelor şi reformei administrative nr. 577/2008 privind programul de lucru al poliţiştilor, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal. 21. În ceea ce priveşte art. 39 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, critica vizează încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie sub aspectul clarităţii şi previzibilităţii legii, în sensul că sintagma „Dacă interesele serviciului o impun“ este neclară şi lipsită de previzibilitate, iar o dispoziţie legală trebuie să fie neechivocă, să instituie norme clare, previzibile, precise şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. Norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. 22. De asemenea consideră că se încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi că imprecizia sau lipsa de previzibilitate a normelor legale supuse controlului Curţii afectează demnitatea umană, valoare supremă prevăzută la art. 1 alin. (3) din Constituţie. 23. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că exprimarea opiniei instanţei judecătoreşti este obligatorie faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, doar în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepţiei este una dintre părţile litigante, instanţa de judecată are facultatea de a prezenta o opinie. În cauzele de faţă, pe fondul expunerii detaliate de părţi a argumentelor în favoarea şi în defavoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Bucureşti se limitează la justificarea admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, fără a-şi exprima opinia. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că aspectele legate de modalitatea în care se organizează efectiv programul de lucru al poliţiştilor şi se acordă repausul săptămânal nu sunt aspecte esenţiale care ţin de statutul special al acestei categorii de funcţionari publici şi că dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei nu impun ca absolut toate aspectele referitoare la desfăşurarea activităţii poliţiştilor să fie reglementate prin lege. Într-adevăr, prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, precum şi în Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, instanţa de control constituţional a statuat în sensul că anumite dispoziţii din Legea nr. 360/2002, care fac trimitere la acte de nivel inferior pentru reglementarea anumitor aspecte, sunt neconstituţionale, însă în speţele respective era vorba despre reglementări privind condiţiile pentru ocuparea posturilor de conducere, respectiv răspunderea disciplinară a poliţiştilor; or, într-adevăr, acestea sunt strict legate de cariera profesională, de statutul special al acestei categorii. Prin urmare, consideră că nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, reţine că previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. Or, o persoană care ocupă funcţia de poliţist cunoaşte încă de la momentul intrării în acest corp profesional că, potrivit Legii nr. 360/2002, „Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu“, ceea ce poate presupune un program de lucru diferit de ce al altor categorii profesionale şi situaţii diverse în care ar putea fi nevoit să nu beneficieze de timp liber potrivit dreptului comun. Prin urmare, nici critica privind neclaritatea şi imprevizibilitatea normei nu poate fi primită. Faţă de susţinerea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituţie precizează că instanţa de control constituţional nu se poate substitui părţii în motivarea criticii, de vreme ce autorii excepţiei nu prezintă argumente de ordin neconstituţional în susţinerea acestei critici. 26. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale, iar cele ale art. 39 alin. (3) din aceeaşi lege sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate. Invocând dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, arată că raportul de serviciu al poliţistului trebuie să ia naştere, să se execute şi să înceteze în condiţiile speciale prevăzute de legea organică. 27. Din examinarea art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 rezultă că sunt lăsate la latitudinea ministrului de interne stabilirea programului de lucru, a formelor de organizare a acestuia, precum şi acordarea repausului săptămânal, aspecte care fac obiectul Ordinului ministrului internelor şi reformei administrative nr. 577/2008. Or, toate aceste elemente sunt esenţiale pentru executarea raportului de serviciu al poliţistului. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu reglementează elemente esenţiale care conturează executarea raportului de serviciu, dar le lasă la latitudinea ministrului de resort. Deşi stabilirea cadrului legal al funcţionarilor publici, inclusiv al poliţiştilor, intră în competenţa exclusivă a majorităţii parlamentare absolute, aceasta este delegată unui membru al Guvernului, iar aspecte ce trebuie stabilite, conform imperativelor constituţionale, prin lege organică dobândesc în fapt caracter infralegal, administrativ, eludând regimul juridic stabilit la nivel constituţional pentru domeniul în cauză, încălcând art. 41 alin. (2) si art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţie. Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit in limitele şi potrivit normelor care le ordonă“. Astfel, actele normative infralegale trebuie să corespundă atât cerinţelor de competenţă şi procedură, cât şi celor legate de concordanţa conţinutului cu cel al actului normativ având forţa juridică superioară. Or, în cazul de faţă, legea organică reglementând statutul poliţistului nu cuprinde niciun fel de dispoziţii referitoare la programul de lucru şi de odihnă al poliţistului, astfel încât norma administrativă să poată fi emisă în limitele şi potrivit normei principale a cărei executare o asigură. În speţe similare, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 şi Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, Curtea Constituţională a reţinut că textul criticat reprezintă o „normă în alb“, prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcţionarilor publici este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, şi anume ministrului administraţiei şi internelor. Pe cale de consecinţă, Avocatul Poporului consideră că se încalcă art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. 28. În ceea ce priveşte prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, acestea reglementează ca excepţie posibilitatea amânării acordării zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin poliţistului, cel mult de două ori într-o lună, dacă interesele serviciului o impun. Reglementarea amânării excepţionale a repausului săptămânal se circumscrie exigenţelor constituţionale, fiind stabilită prin lege organică, motiv pentru care nu pot fi reţinute aceleaşi critici de neconstituţionalitate. În fine, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie nu sunt incidente în speţă. 29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care au următorul cuprins: "(2) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.(3) Dacă interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin poliţistului poate fi amânată, în mod excepţional, cel mult de două ori într-o lună." 32. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind trăsăturile statului român, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 41 alin. (2) referitor la munca şi protecţia socială a muncii, precum şi în art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. 33. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 deleagă stabilirea programului de lucru, a formelor de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal al poliţistului către ministrul de resort, care este abilitat să emită un ordin, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor, persoană juridică de drept public, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor. 34. În acord cu jurisprudenţa sa, Curtea reţine că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din actul normativ menţionat, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. Pe cale de consecinţă, elementele esenţiale în ceea priveşte naşterea, executarea şi încetarea raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018). 35. Plecând de la aceste considerente, Curtea urmează a analiza în prezenta cauză dacă aspectele referitoare la stabilirea programului de lucru, a formelor de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal constituie sau nu elemente esenţiale ale raporturilor de serviciu ale poliţistului şi, implicit, ale statutului său. Procedând la această analiză sistematică, în ansamblul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 360/2002, Curtea observă că elemente esenţiale privind programul de lucru al poliţistului sunt reglementate prin art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, potrivit căruia „Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege“, expresie a regulii fundamentale prevăzute de art. 41 alin. (3) din Constituţie, conform căreia „Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.“ Durata programului de lucru reprezintă, aşadar, un element esenţial în executarea raportului de serviciu al poliţistului, stabilit prin norme de natura legii organice. Curtea mai reţine că prevederile legale criticate recunosc dreptul poliţistului la acordarea repausului săptămânal, fiind astfel în concordanţă cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, „poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii“. 36. În acest context, Curtea constată că dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, criticate în prezenta cauză, nu fac altceva decât să precizeze atribuţia ministrului de resort de a stabili prin ordin, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor, programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal, în limitele enunţate de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, asemenea aspecte având, în viziunea legiuitorului, particularităţi tehnice, de organizare în concret a activităţii poliţistului. 37. În acelaşi timp, Curtea constată că regulile specifice privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal pot fi stabilite prin ordin al ministrului de resort, în condiţiile dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, iar acestea trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora. Verificarea legalităţii unui asemenea ordin revine instanţei judecătoreşti competente, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. 38. Pentru aceste argumente, Curtea constată că delegarea către ministrul de resort a stabilirii prin ordin a programului de lucru, a organizării acestuia şi acordării repausului săptămânal nu vizează elemente esenţiale ale raportului de serviciu al poliţiştilor, în sensul reţinut de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, ci reprezintă o modalitate prin care legiuitorul a înţeles să creeze condiţii adecvate de organizare în concret a activităţii poliţistului. 39. În consecinţă, Curtea constată că, în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele reţinute în deciziile sale, invocate de autorii excepţiei. 40. În ceea ce priveşte critica privind existenţa unei neconcordanţe între dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, formulată din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece noţiunea de „lege“ utilizată în cuprinsul art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 are în vedere un sens larg, ce acoperă ansamblul dispoziţiilor cuprinse în actele normative ce formează dreptul intern, nevizând în exclusivitate doar legile, în sens formal, ca acte normative adoptate de Parlament. 41. Referitor la prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, criticate sub aspectul lipsei de precizie şi claritate, Curtea observă că acestea reglementează posibilitatea amânării acordării zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin poliţistului cel mult de două ori într-o lună, dacă interesele serviciului o impun. 42. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 43. În cauza de faţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate prevăd cu claritate posibilitatea amânării excepţionale a repausului săptămânal, în cazuri justificate obiectiv de interesele serviciului, în condiţiile în care Legea nr. 360/2002 instituie prin art. 39 alin. (1) regula asigurării continuităţii serviciului poliţienesc şi stabileşte prin art. 44 alin. (1) că „Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu“, ceea ce presupune un program de lucru diferit al poliţiştilor de cel al altor categorii profesionale şi situaţii diverse în care poliţistul ar putea fi nevoit să nu beneficieze de timp liber în aceleaşi condiţii cu cele stabilite în dreptul comun. 44. În privinţa sintagmei „dacă interesele serviciului o impun“ din cuprinsul art. 39 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, Curtea precizează că orice eventuală măsură arbitrară sau abuzivă dispusă de şefii ierarhici din cadrul Poliţiei Române atrage o sancţiune juridică, având în vedere dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 360/2002 potrivit cărora aceştia „răspund pentru legalitatea dispoziţiilor date subordonaţilor. Ei sunt obligaţi să verifice dacă acestea au fost transmise şi înţelese corect şi să controleze modul de îndeplinire a lor“. 45. Ca atare, Curtea constată că, interpretate în ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 360/2002, prevederile art. 39 alin. (3) din lege au un conţinut normativ clar şi predictibil şi oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - în cazul de faţă poliţistul - să înţeleagă sensul lor şi să îşi adapteze conduita. 46. În final, Curtea constată că, deşi autorii excepţiei invocă în mod formal prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în realitate aceştia nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. 47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat Marius Cernat, Valeriu Adam, Nicoleta Mazâlu, Laurenţiu Coică, Florin Ştefan, Gigi Ninel Soare şi Florin Spiridon în dosarele nr. 44.327/3/2015, nr. 44.357/3/2015, nr. 44.360/3/2015, nr. 44.227/3/CAF/2015, nr. 44.159/3/2015, nr. 44.215/3/2015 şi nr. 44.301/3/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
