Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi ale art. 345, precum şi a sintagmei „neregularităţi ale actului de sesizare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 345 şi ale art. 346 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de procuror în Dosarul nr. 548/283/2017/a1 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.364D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât sintagma criticată este clar formulată. De altfel, consideră că autorul excepţiei ridică o problemă care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci ţine de aplicarea legii de către judecătorul de cameră preliminară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 30/CP din 7 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 548/283/2017/a1, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi ale art. 345, precum şi a sintagmei „neregularităţi ale actului de sesizare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 345 şi ale art. 346 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de procuror cu ocazia soluţionării, în procedura de cameră preliminară, a contestaţiei formulate în temeiul dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, procurorul, în calitate de autor al acesteia, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 344 alin. (4) şi ale art. 345 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu prevăd obligaţia judecătorului de cameră preliminară de a formula în scris excepţiile ridicate din oficiu şi, respectiv, de a acorda un termen procurorului, părţilor şi persoanei vătămate pentru a lua cunoştinţă efectiv de excepţiile ridicate din oficiu. În ceea ce priveşte sintagma „neregularităţi ale actului de sesizare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi ale art. 346 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, susţine că aceasta încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării şi a pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece „nu se poate stabili în concret ce a dorit legiuitorul să verifice judecătorul la actul de sesizare - existenţa formală a tuturor dispoziţiilor prevăzute de art. 328 din Codul de procedură penală sau existenţa şi calitatea dispoziţiilor cuprinse în rechizitoriu“. Astfel, deşi „în rechizitoriu sunt trecute întotdeauna descrierea faptei şi articolul penal încălcat, în practică, judecătorul de cameră preliminară invocă în mod constant şi restituie cauza la procuror pentru imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii, întrucât faptele nu sunt descrise suficient“. Consideră că se impune definirea „sau cel puţin enumerarea în lege a situaţiilor în care neregularităţile actului de sesizare pot duce la imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii“. 6. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul lasă la îndemâna judecătorului de cameră preliminară stabilirea unui termen rezonabil în care să fie discutate cererile şi excepţiile cu privire la actul de sesizare a instanţei, termen care asigură atât posibilitatea părţilor de a pune concluzii pertinente, cât şi celeritatea desfăşurării procedurii. Chiar şi în condiţiile în care, în cazul ridicării din oficiu a excepţiilor, judecătorul dispune discutarea lor la acelaşi termen, în funcţie de complexitatea aspectelor invocate şi de cadrul procesual, această soluţie de management al dosarului cauzei este compatibilă cu exigenţele dreptului la un proces echitabil, având în vedere imperativul desfăşurării cât mai rapide a procedurii de cameră preliminară, raportat la termenul de principiu de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. De asemenea, în logica unei bune pregătiri profesionale, procurorul trebuie să fie pregătit să răspundă unor chestiuni - care se ridică de către sau în faţa judecătorului de cameră preliminară - chiar la momentul invocării acestora, pentru că, altfel, amânarea discutării oricăror aspecte invocate de către judecător sau de către părţi, în mod general, în procesul penal (deci şi în faza de judecată), ar duce la o durată excesivă a acestuia. Nimic nu împiedică procurorul sau părţile, atunci când consideră necesar, să solicite acordarea unui termen pentru pregătirea concluziilor asupra unor aspecte mai complexe puse în discuţie, revenindu-i judecătorului de la instanţa de control judiciar sarcina să verifice - în cazul în care nu s-a acordat termen - dacă a fost încălcat vreun drept procesual. Referitor la sintagma „neregularităţi ale actului de sesizare“, cu privire la care procurorul formulează critici din perspectiva principiului legalităţii incriminării, subliniază faptul că sintagma respectivă nu face parte dintr-o normă de incriminare. Consideră că reglementarea legală criticată este judicioasă şi conformă cu exigenţele constituţionale, nefiind posibilă şi nici de dorit o reglementare mai detaliată, care ar putea omite aspecte importante. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că autorul acesteia invocă elemente de fapt, şi anume că judecătorii de cameră preliminară de la Judecătoria Pucioasa nu acordă termene la solicitarea procurorului de şedinţă atunci când se ridică diverse excepţii, astfel încât procurorul nu are timp suficient pentru pregătirea unui punct de vedere referitor la respectivele excepţii. Or, aspectele invocate, chiar dacă ar fi adevărate, ţin de aplicarea legii şi nu constituie motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate. Modul de aplicare a legii de către o instanţă de judecată poate fi cenzurat, în condiţiile legii, numai de către instanţele judecătoreşti de control. Nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale să cenzureze modul de aplicare a legii într-o cauză concretă. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 667 din 30 aprilie 2009. Mai arată că instanţei învestite cu judecarea cauzei şi în faţa căreia au fost invocate excepţii îi revine rolul de a aprecia, de la caz la caz, dacă - faţă de complexitatea aspectelor la care se referă excepţiile - se impune sau nu acordarea unui termen. Instanţa este obligată să ţină cont şi de alte imperative ale procesului penal, aşa cum este dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Soluţia judecătorului cu privire la solicitarea acordării unui termen va fi supusă, în condiţiile legii, verificării de către instanţa de control judiciar. Pentru aceste motive, consideră că dispoziţiile art. 344 alin. (4) şi art. 345 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. În ceea ce priveşte sintagma „neregularităţi ale actului de sesizare“, arată că dispoziţiile art. 345 şi ale art. 346 din Codul de procedură penală nu conţin norme de incriminare, astfel că prevederile art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la legalitatea incriminării şi a pedepsei, nu sunt incidente în cauză. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (4) şi ale art. 345, precum şi sintagma „neregularităţi ale actului de sesizare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi ale art. 346 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Codul de procedură penală. Dispoziţiile art. 344 alin. (4) şi ale art. 345 din Codul de procedură penală au fost modificate prin prevederile art. I pct. 9 şi, respectiv, pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 decembrie 2014, articole modificate, la rândul lor, prin articolul unic din Legea nr. 75/2016 (privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Ulterior, prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluţionarea cererilor şi excepţiilor formulate ori excepţiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate“, este neconstituţională. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, acestea au fost modificate prin prevederile art. 102 pct. 223 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 344 alin. (4): „(4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), dacă s-au formulat cereri sau excepţii ori dacă a ridicat excepţii din oficiu, judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul pentru soluţionarea acestora, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului.“; – Art. 345: "(1) La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.(2) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.(3) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.;" – Art. 346 alin. (3) lit. a) şi alin. (4): "(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; [...].(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii." 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, procurorul, în calitate de autor al excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării şi a pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că procurorul, în calitate de autor al acesteia, nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul ca, pe de o parte, să prevadă obligaţia judecătorului de cameră preliminară de a formula în scris excepţiile ridicate din oficiu şi, respectiv, de a acorda un termen procurorului, părţilor şi persoanei vătămate pentru a lua cunoştinţă de excepţiile ridicate din oficiu, iar, pe de altă parte, să enumere situaţiile în care neregularităţile actului de sesizare pot duce la imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15). 14. Totodată, Curtea observă că, în realitate, procurorul - autor al excepţiei - este nemulţumit de modul de aplicare de către judecătorul de cameră preliminară a dispoziţiilor de lege criticate. Or, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii de către organele judiciare (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23). Atât interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii, cât şi aprecierea legalităţii activităţii desfăşurate de către organele de urmărire penală sunt, în speţă, de competenţa judecătorului de cameră preliminară. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, şi Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14). 15. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi ale art. 345, precum şi a sintagmei „neregularităţi ale actului de sesizare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi ale art. 346 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi ale art. 345, precum şi a sintagmei „neregularităţi ale actului de sesizare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi ale art. 346 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de procuror în Dosarul nr. 548/283/2017/a1 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
