Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea-Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Ioan Dincă în Dosarul nr. 11.488/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 744D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcţia Generală de Poliţiei a Municipiului Bucureşti a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aspectele invocate de autor, potrivit cărora legiuitorul nu a menţionat modalitatea prin care organele de poliţie au ajuns la constatarea contravenţiei, nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate. 4. După închiderea dezbaterilor, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită, în esenţă, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, dezvoltând argumentele cuprinse în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 3 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.488/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 2 alin. 11“ din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Ioan Dincă, în cadrul soluţionării acţiunii având ca obiect „plângere contravenţională“. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece „legiuitorul trebuie să menţioneze clar şi modalitatea prin care organele de poliţie ajunse la această constatare, că o persoană a chemat poliţia fără să fie un motiv întemeiat, pentru că este penibil ca, în momentul în care Poliţia a ajuns la faţa locului, acele zgomote să înceteze, dar asta nu înseamnă că acele fapte nu s-au petrecut“. Astfel, având în vedere că legea nu precizează clar şi exact care sunt modalităţile de constatare, are loc o confuzie şi o interpretare abuzivă a legii şi a aşa-zisei „alarme false“, poliţia venită la faţa locului susţinând că „nu se confirmă reclamaţia“. Astfel, cei care sunt deranjaţi de zgomotele vecinilor devin din victime „infractori“, fiind amendaţi pentru contravenţia prevăzută de textul de lege criticat. Sintagma „fără motiv întemeiat“, cuprinsă de textul de lege criticat, dă posibilitatea organelor de poliţie să comită abuzuri în aplicarea contravenţiilor. Aşadar, din cauza textului de lege criticat, care este neconstituţional, autorul excepţiei consideră că i se încalcă dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, întrucât, de frica amenzii, nu mai apelează la Poliţie şi nimeni nu îi trage la răspundere pe cei care fac zgomot. 7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la cerinţele referitoare la calitatea legii, instanţa apreciază că norma de lege criticată respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii, persoanele interesate putând prevedea în mod rezonabil ce condiţii trebuie să îndeplinească şi în ce situaţii este aplicabil acest act normativ. Faptul că în cuprinsul textului de lege criticat nu au fost indicate în mod expres situaţiile care constituie motive întemeiate pentru alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice nu reflectă o lipsă de previzibilitate a normelor criticate, având în vedere sfera mare de acte ce pot intra sub incidenţa textului legal. În plus, aplicabilitatea textului legal trebuie apreciată în fiecare caz concret, atât în funcţie de circumstanţele obiective, cât şi de cele personale ale făptuitorului. Totodată, instanţa apreciază că reglementarea criticată nu încalcă nici dispoziţiile art. 22 din Constituţie privind dreptul la viaţă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens se arată că autorul excepţiei invocă lipsa unor precizări în cuprinsul textului de lege criticat. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, modificarea sau completarea textului de lege criticat nu intră în atribuţiile sale. Prin săvârşirea faptei prevăzute de textul de lege criticat se aduce atingere bunei funcţionări a instituţiei din care face parte agentul constatator, ceea ce este de natură a afecta, în mod indirect, drepturile şi libertăţile constituţionale ale celorlalţi cetăţeni. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie se consideră că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât textul de lege criticat oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor. Faptul că nu sunt indicate în mod expres situaţiile care constituie motive întemeiate pentru alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice denotă multitudinea de împrejurări ce intră sub incidenţa textului legal criticat. Se arată că numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, punctul de vedere depus la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în încheierea de sesizare, îl constituie „art. 2 alin. 11“ din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014. În realitate, Curtea constată că obiect al excepţiei îl constituie art. 2 pct. 11) din Legea nr. 61/1991, dispoziţii care au următorul conţinut: „Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni: […] 11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat;“. 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Deşi nu invocă în mod expres şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate normele constituţionale referitoare la calitatea legii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 16. Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională s-a referit la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi SRL şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. 17. Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, constituie contravenţie alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, „fără motiv întemeiat“. Legea nr. 61/1991 nu ar fi putut să prevadă concret situaţiile care ar constitui motive întemeiate pentru alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, ci această apreciere aparţine organului constatator şi, ulterior, instanţei judecătoreşti chemate să analizeze legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Or, toate criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate constituie aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, iar nu aspecte de neconstituţionalitate. 18. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 22 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu reglementarea contravenţiei de alarmare a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, „fără motiv întemeiat“. 19. Având în vedere acestea, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 11) din Legea nr. 61/1991, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, nefiind invocate veritabile critici de neconstituţionalitate. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 11) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Ioan Dincă în Dosarul nr. 11.488/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
