Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) şi a anexei nr. VIII, cap. I, lit. A, punctul 1, tabelul de la litera f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Răzvan Mihai Apopei şi alţii în Dosarul nr. 9.875/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.194D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în ceea ce priveşte critica raportată la art. 16 din Constituţie, susţine că diferenţierea majorării salariale între personalul care gestionează fonduri europene şi cel care prestează activităţi în proiecte care sunt finanţate din fonduri europene nu este contrară art. 16 din Constituţie, deoarece este vorba despre categorii juridice distincte. 4. În ceea ce priveşte critica formulată din perspectiva art. 41 din Constituţie, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, statul are deplină legitimitate constituţională să acorde sporuri şi premii. 5. Cu referire la critica întemeiată pe art. 53 din Constituţie, arată că sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, pe care statul le poate diferenţia, iar restrângerea lor nu reprezintă o încălcare a acestui text constituţional. 6. În concluzie, solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 7. Prin Sentinţa civilă nr. 4750 din 9 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.875/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IIa de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi a anexei nr. VIII, cap. I, lit. A, punctul 1, tabelul de la litera f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Răzvan Mihai Apopei şi alţii într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi salariale potrivit Legii-cadru nr. 153/2017. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate, prin nivelul stabilit de anexa nr. VIII, capitolul I, litera A, punctul I, tabelul de la litera f) la Legea-cadru nr. 153/2017, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1) din Constituţie. Nivelul stabilit pentru gradaţia „0“ pentru managerii publici nu a avut în vedere salariile aflate în plată la data adoptării actului normativ, astfel încât începând cu data de 1 ianuarie 2018 nu mai este posibilă menţinerea drepturilor salariale câştigate. Mai mult decât atât, acest nivel nu permite ca pentru această categorie de salariaţi să fie acordată majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, constituind o premisă de aplicare diferenţiată a unui act normativ a cărui aplicabilitate trebuie să fie generală. Sub aspectul salarizării, se creează astfel o discriminare a managerilor publici în raport cu alte categorii de personal salarizate din fondurile publice care au primit majorarea prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. 9. Autorii excepţiei consideră că, raportat la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin valoarea stabilită pentru salariul de bază al managerilor publici, s-au creat premisele aplicării diferenţiate a prevederilor legale referitoare la menţinerea în plată a drepturilor salariale anterioare şi majorarea acestora începând cu data de 1 ianuarie 2018. Astfel, prin stabilirea nivelurilor din anexa nr. VIII, capitolul I, litera A, punctul I, tabelul de la litera f), fără a se ţine cont de salariile aflate în plată la data de 31 decembrie 2017, s-a urmărit în fapt diminuarea salariilor pentru managerii publici, nefiind posibilă aplicarea prevederilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la acordarea începând cu 1 ianuarie 2018 a unei majorări salariale de 25%, iar faţă de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a impus, în fapt, o reducere salarială. Încă de la elaborarea sa, actul normativ nu a acordat posibilitatea aplicării sale uniforme şi pentru managerii publici. 10. Invocând principiile care stau la baza reglementării sistemului de salarizare, prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, se susţine că importanţa socială a muncii depuse de către managerii publici, stabilită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public, a fost redusă chiar sub nivelul celei a consilierilor având gradul profesional superior. Astfel, doar pentru managerii publici având gradul profesional superior valoarea salariului de bază este mai mare decât cea a consilierului având gradul profesional superior, însă doar cu aproximativ 4%, în timp ce pentru gradul profesional principal, managerul public are stabilit un nivel al salariului de bază cu aproximativ 5% sub nivelul celui pentru consilierul având gradul profesional superior. În cazul gradului profesional asistent, managerul public are stabilit un nivel al salariului de bază cu aproximativ 10% sub nivelul celui pentru consilierul având gradul profesional superior. Astfel, prevederile de lege criticate stabilesc o ierarhizare ce pune funcţia de manager public într-o poziţie inferioară celei de consilier cu gradul profesional superior. 11. Se susţine, de asemenea, încălcarea dreptului fundamental la muncă, ce are un conţinut complex, incluzând dreptul la salariu, de vreme ce în cazul autorilor excepţiei a intervenit o diminuare salarială prin raportare la limita stabilită de textul de lege criticat. Această diminuare salarială nu respectă cerinţele expres prevăzute de art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Se invocă, în acest sens, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Diminuarea salarială nu poate fi justificată nici prin prisma expunerii de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, care nu pleacă de la premisa existenţei unei situaţii de criză, ci, din contră, de la ideea că salariile din domeniul public vor fi majorate începând cu data de 1 ianuarie 2018 cu 25%. 12. Mai mult decât atât, faţă de faptul că au mai existat situaţii în care nivelurile salariului de bază pentru gradaţia „0“ au fost stabilite într-o modalitate care conducea la diminuări salariale, situaţii printre care se numără şi cea a managerilor publici, Legea-cadru nr. 153/2017 a fost modificată prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legiicadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În cuprinsul expunerii de motive a acestui act normativ se menţionează în mod expres că „având în vedere faptul că în anul 2018 drepturile salariale vor fi stabilite având la bază drepturile salariale aferente lunii decembrie 2017 şi ţinând seama că neefectuarea corecţiilor ar conduce la stabilirea unor drepturi salariale mai mici pentru anumite categorii de personal bugetar, se impune adoptarea de urgenţă a proiectului de act legislativ“. Cu alte cuvinte, se recunoaşte, pe de o parte, faptul că este necesară o raportare începând cu luna ianuarie 2018 la drepturile salariale din luna decembrie 2017 şi, pe de altă parte, faptul că trebuie remediate acele situaţii în care intervin diminuări salariale, cum este şi situaţia autorilor excepţiei. 13. Referitor la prevederile art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017 se susţine că acestea instituie o diferenţiere a sporului acordat pentru personalul care gestionează fonduri europene faţă de cel acordat personalului care desfăşoară activitate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene. Astfel, conform art. 16 din acest act normativ, personalul din echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare cu până la 50%, în timp ce, conform art. 17 din acelaşi act normativ, personalul care gestionează fonduri europene beneficiază de majorarea salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare cu până la 35%, deşi ambele categorii de personal desfăşoară activitate în condiţii similare, având responsabilităţi similare în gestionarea fondurilor europene. Cu toate acestea, se stabileşte în mod diferenţiat nivelul maxim al majorării salariale ce poate fi acordată acestor categorii de personal. 14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia este neîntemeiată, deoarece personalul din echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile care beneficiază de o majorare de 50% (art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017) nu se află în aceeaşi situaţie cu personalul care gestionează fonduri europene şi care beneficiază de o majorare de 35% (art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017). 15. Invocă, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unor drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile reclamate de reclamanţi, nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi o contraprestaţie pentru munca depusă, în condiţiile în care beneficiar al drepturilor salariale este personalul plătit din fonduri publice, în cazul căruia funcţionează principiul prestabilirii salariilor prin lege, nivelul stipulat al acestora aflându-se în legătură directă cu încasările şi cheltuielile din bugetul public naţional, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. De asemenea, instanţa aminteşte şi argumentul Curţii că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă neacordarea unei majorări salariale sau unui drept salarial suplimentar, astfel încât art. 41 alin. (1) din Constituţie nu este incident. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, şi din anexa VIII: „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie»“, capitolul I, litera A „Salarizarea funcţionarilor publici“, punctul I: „Salarii pentru administraţia publică centrală“ tabelul de la lit. f), la Legea-cadru nr. 153/2017. Prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate prin art. unic pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017, şi au următorul cuprins: „Personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi personalul din structurile cu rol de organisme intermediare pentru programele operaţionale, pe durata desfăşurării activităţii în acest domeniu, în loc de majorarea de până la 25 de clase de salarizare, respectiv de majorarea salariilor de bază cu până la 75%, beneficiază de majorarea salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare cu până la 35%.“ 20. La anexa nr. VIII, capitolul I, litera A, punctul I, tabelul de la litera f) a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, care a introdus, în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017, pct. 23^11, având următorul cuprins: "f) Funcţii publice specifice de manager public
┌────┬───────────┬─────────┬────────┬──────────┐
│ │ │ │Salariul│ │
│ │ │ │de bază │ │
│ │ │ │- lei - │ │
│Nr. │Funcţia │Nivelul │Gradaţia│Coeficient│
│crt.│ │studiilor│0 │ │
│ │ │ ├────────┤ │
│ │ │ │Anul │ │
│ │ │ │2022 │ │
├────┼───────────┼─────────┼────────┼──────────┤
│ │Manager │ │ │ │
│ │public, │ │ │ │
│1. │grad │S │8750 │3,50 │
│ │profesional│ │ │ │
│ │superior │ │ │ │
├────┼───────────┼─────────┼────────┼──────────┤
│ │grad │ │ │ │
│2. │profesional│S │8000 │3,20 │
│ │principal │ │ │ │
├────┼───────────┼─────────┼────────┼──────────┤
│ │grad │ │ │ │
│3. │profesional│S │7500 │3,00 │
│ │asistent │ │ │ │
└────┴───────────┴─────────┴────────┴──────────┘
" 21. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi prevederile cuprinse în tabelul de la lit. f) punctul I litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 au mai fost criticate, pentru motive asemănătoare, în cauzele soluţionate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 846 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 12 martie 2020, şi prin Decizia nr. 527 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat conformitatea acestor prevederi legale cu art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie. 23. Astfel, Curtea a constatat că art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 respectă art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi (deciziile nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragrafele 19-21, şi nr. 527 din 30 iunie 2020, paragrafele 21-23). Art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este criticat prin prisma diferenţierii majorării salariale acordate pentru personalul care gestionează fonduri europene faţă de cea acordată personalului pentru activitatea prestată în proiecte finanţate din fonduri europene, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Cele două categorii de personal invocate de autorii excepţiei reprezintă categorii juridice distincte, care nu se află în aceeaşi ipoteză juridică şi, prin urmare, în mod obiectiv şi rezonabil, tratamentul juridic stabilit nu poate fi decât diferit. Totodată, statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri şi alte drepturi salariale la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente ori drepturi salariale, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. 24. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situaţia diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice. 25. În ceea ce priveşte prevederile cuprinse în tabelul de la litera f), punctul I, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a constatat că respectă art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la muncă, în componenta referitoare la dreptul la salariu (deciziile nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragrafele 22-28, şi nr. 527 din 30 iunie 2020, paragrafele 24-30). Curtea a constatat că fixarea unei anumite valori a salariului de bază pentru managerii publici pentru anul 2022 are un caracter tehnic, integrat concepţiei legislative de creare a unui sistem de salarizare prin care să se regleze în timp disfuncţionalităţile existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, inclusiv prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive a legii-cadru, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“. 26. Referitor la prevederile cuprinse în tabelul de la litera f), punctul I, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a statuat că respectă art. 53 din Constituţie privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (deciziile nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragraful 29, şi nr. 527 din 30 iunie 2020, paragraful 31). Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale, inclusiv în cazul managerilor publici-personal plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului. 27. De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile cuprinse în tabelul de la litera f), punctul I, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 respectă art. 16 alin. (1) din Constituţie (deciziile nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragrafele 30-33, şi nr. 527 din 30 iunie 2020, paragrafele 33-35). În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, invocate prin prisma art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că prevederile capitolului I litera A pct. I tabelul de la lit. f) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuşi conţinutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, fiind aplicabile, în mod egal şi nediscriminatoriu, tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice. 28. De asemenea, Curtea nu a reţinut critica de neconstituţionalitate formulată prin invocarea unei inegalităţi de tratament juridic sub aspectul salarizării prin raportare la alte categorii de personal plătit din fonduri publice, de vreme ce situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit. 29. Curtea a precizat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin articolul unic pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, stabilind că, „Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia“. 30. Curtea mai observă că, în cele două decizii menţionate, a mai precizat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti (Decizia nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragraful 34, şi Decizia nr. 527 din 30 iunie 2020, paragraful 36). 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Răzvan Mihai Apopei şi alţii în Dosarul nr. 9.875/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi cele cuprinse în tabelul de la lit. f) punctul I litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
