Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioana Ivănoiu în Dosarul nr. 32.691/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.351D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că textele de lege criticate au mai fost examinate prin prisma unor critici similare, Curtea Constituţională constatând constituţionalitatea acestora prin Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 32.691/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioana Ivănoiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a primarului municipiului Bucureşti la soluţionarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, nefiind suficient de clare, accesibile şi previzibile încât destinatarii acestora să îşi poată adapta conduita pentru respectarea legii. Astfel, art. 33 din Legea nr. 165/2013 impune entităţilor învestite de lege obligaţia să soluţioneze în anumite termene cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi să emită o decizie de admitere sau de respingere, în funcţie de numărul de cereri pe care le mai au de soluţionat. Se critică lipsa de claritate şi accesibilitate cu care legiuitorul a reglementat modul în care cetăţenii cărora le este adresată această lege pot să intre în posesia informaţiilor cu ajutorul cărora pot avea acces la o instanţă de judecată, în condiţiile în care entitatea nu dă un răspuns la dosarul depus sau dă un răspuns nesatisfăcător. Aceasta, deoarece este necesar un calcul în funcţie de numărul de dosare ale entităţii la care s-a depus cererea, număr de dosare care trebuie găsit pe site-ul entităţii, neprecizându-se nici pagina de internet, nici denumirea din subpagina site-ului entităţii unde pot fi găsite aceste informaţii. Ca atare, reglementarea prin care petentul trebuie să calculeze perioada în care entitatea prevăzută de lege trebuie să îi soluţioneze cererea este neconstituţională, afişarea sau neafişarea pe site-ul entităţii fiind informaţii inaccesibile petentului. Acesta nu este informat cu claritate unde anume (domeniu, pagină, subpagină) se pot găsi aceste informaţii, informarea generică în sensul că aceste informaţii sunt publicate pe o pagină de internet nerăspunzând cerinţelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie. În ceea ce priveşte art. 35 din Legea nr. 165/2013 se susţine că este neconstituţional termenul de 6 luni prevăzut de acesta, fiind imposibil de calculat, având în vedere că entitatea la care a fost pus dosarul are sau nu are un număr anume de dosare publicat pe site-ul acesteia. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, având în vedere modul de reglementare a termenelor, în ceea ce priveşte data împlinirii acestora. Astfel, legiuitorul nu a stabilit termenul la care trebuie afişate informaţiile privind numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, în funcţie de care se putea stabili data expirării termenului prevăzut de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, fie pe site, fie la sediul instituţiilor respective, şi nici sancţiunea în cazul neîndeplinirii obligaţiilor menţionate, motiv pentru care, în majoritatea cazurilor, unităţile notificate nu şi-au îndeplinit aceste obligaţii înainte de expirarea termenelor prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Apreciază, în consecinţă, că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu sunt clare, previzibile şi accesibile, deoarece persoana îndreptăţită nu a avut cunoştinţă despre durata termenului care îi era aplicabil în situaţia sa concretă - 12 luni, 24 de luni sau 36 de luni -, întrucât nu a avut acces la informaţiile necesare privind numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate de entitatea respectivă. Or, nu se poate pretinde persoanei îndreptăţite să respecte un termen în condiţiile în care nu cunoaşte durata acestuia din culpa exclusivă a entităţii deţinătoare, care nu a afişat pe site-ul său informaţiile necesare. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut: - Art. 33 alin. (1): "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.;" – Art. 35 alin. (2): „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.“ 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor formulate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, constatând conformitatea textelor de lege criticate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul preciziei şi clarităţii acestora. Astfel, prin Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 6 martie 2019, paragrafele 25-31, şi Decizia nr. 571 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 23 octombrie 2020, paragrafele 30-34, Curtea a observat că prevederile art. 33 alin. (1) şi (3) stabilesc în mod expres anumite termene în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, termene calculate în funcţie de numărul de cereri rămase nesoluţionate la nivelul fiecărei entităţi. De asemenea, se instituie în mod expres obligaţia acestora de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care are, la rândul ei, obligaţia de a le centraliza şi de a le publica pe pagina proprie de internet. Aşadar, conţinutul normativ al textelor de lege criticate nu susţine o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5), acesta fiind suficient de precis şi de clar. 13. Totodată, prin deciziile menţionate, Curtea a constatat că afirmaţiile referitoare la faptul că neîndeplinirea obligaţiei entităţilor învestite de lege de a comunica numărul cererilor rămase nesoluţionate, în vederea calculării termenului pe care acestea îl au la dispoziţie pentru soluţionarea acestora, nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituţionalitate a normei legale. Astfel, aprecierea de la caz la caz asupra îndeplinirii obligaţiei de afişare la sediul fiecărei entităţi a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluţionate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei de judecată, pe baza probatoriului administrat, stabilirea acesteia intrând în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei. 14. De asemenea, prin deciziile precitate, Curtea a analizat susţineri referitoare la faptul că nu există un termen în care să fie îndeplinită obligaţia entităţilor de publicare a informaţiilor referitoare la numărul de notificări nesoluţionate, precum şi la faptul că nu există o sancţiune pentru nerespectarea acestei obligaţii, în temeiul art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, spre deosebire de termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei, de către persoanele care se consideră îndreptăţite, termen a cărui nerespectare este sancţionată cu decăderea. Curtea a reţinut că acestea sunt aspecte de oportunitate a reglementării, ce ţin de opţiunea legiuitorului. În legătură cu aceste aspecte, Curtea a mai constatat că depăşirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfăşurate în faţa entităţii învestite de lege cu soluţionarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situaţii nefavorabile pentru persoanele îndreptăţite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanţei de judecată, în vederea soluţionării pe fond a notificării. Aşadar, în vederea asigurării celerităţii procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în faţa instanţelor judecătoreşti al persoanelor îndreptăţite, nemulţumite de pasivitatea entităţilor învestite de lege cu privire la soluţionarea notificărilor, în termenele prevăzute în mod expres în acest scop. 15. Curtea a mai observat că, prin actul normativ criticat, legiuitorul a prevăzut şi un sistem de garanţii cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancţiuni. Astfel, în sensul art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013 constituie contravenţie, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni. 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele reţinute în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Ivănoiu în Dosarul nr. 32.691/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data 9 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
