Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) raportat la art. 53 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Camera Medicilor Prahova, din Ploieşti, şi Mihai Vasile Belaşcu în Dosarul nr. 10.445/281/2013/a1.2.1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.466D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ceea ce priveşte procedura de citare cu autorii excepţiei Mihai Vasile Belaşcu şi Camera Medicilor Prahova, citaţiile s-au întors cu menţiunea „destinatar decedat“ şi, respectiv, „destinatar mutat“. În urma solicitărilor cerute, Curtea de Apel Ploieşti a comunicat că la dosar nu se află informaţii cu privire la succesori, respectiv cu privire la schimbarea de sediu. De asemenea, procedura de citare a fost efectuată şi prin afişare la sediul şi pe site-ul Curţii Constituţionale. 4. Magistratul-asistent mai referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, Direcţia de Sănătate Publică Prahova a transmis o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă şi aduce la cunoştinţa Curţii decesul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ataşând în acest sens o adresă a Serviciului Public Local Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Ploieşti. 5. Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, drept pentru care, cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, prin dispoziţiile legale criticate, nu a fost instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. De altfel, stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta putând institui reguli speciale de procedură ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca în acest mod să fie încălcate dispoziţiile constituţionale. 6. Fiind vorba despre incidente procedurale, respectiv abţinere şi recuzare, este normal ca acestea să fie întâi rezolvate pentru a se putea da părţii posibilitatea de a-i fi soluţionată cauza de un complet imparţial. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.445/281/2013/a1.2.1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) raportat la art. 53 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Camera Medicilor Prahova, din Ploieşti, şi Mihai Vasile Belaşcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare a unui judecător. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate creează o inegalitate de tratament a participanţilor într-un proces, precum şi o aplicare discreţionară a legii cu consecinţe faţă de justiţiabili prin posibilitatea judecătorului recuzat de a efectua acte de procedură şi de a lua măsuri, inclusiv participarea la dezbateri în contextul în care asupra sa planează suspiciunea de parţialitate. 9. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă a sa. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi (2) raportat la art. 53 din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere structura normativă a art. 49, care cuprinde doar două alineate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 49 - Starea cauzei până la soluţionarea cererii şi art. 53 - Căi de atac din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 49: "„(1)Până la soluţionarea declaraţiei de abţinere nu se va face niciun act de procedură în cauză. (2) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare.“" – Art. 53: "„(1) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. (2) Încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac. (3) În cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.“" 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că nemulţumirea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din faptul că judecata cauzei nu se suspendă în situaţia în care împotriva judecătorului s-a formulat o cerere de recuzare, iar acesta poate efectua acte de procedură. 18. Curtea, prin Decizia nr. 166 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, a reţinut că cererea de recuzare este formulată de părţile din proces, iar declaraţia de abţinere este formulată de chiar judecătorul cauzei, care apreciază că s-ar afla într-unul dintre motivele de incompatibilitate prevăzute de lege. Aşadar, cele două instituţii procesuale se deosebesc în funcţie de subiectele care formulează cererile respective, părţile din proces în cazul recuzării, şi însuşi judecătorul cauzei în cazul abţinerii. Dispoziţiile art. 49 din Codul de procedură civilă reglementează cu privire la starea cauzei în cele două ipoteze, statuând că, în situaţia formulării declaraţiei de abţinere, nu se va mai putea face niciun act de procedură în cauză, având în vedere că dubiile asupra incompatibilităţii sunt exprimate de chiar judecătorul însuşi, care, odată ce a formulat o astfel de declaraţie, nu mai dispune în cauză până la soluţionarea incidentului procedural. Prin urmare, pentru a se preveni nulitatea unor acte de procedură, până la soluţionarea declaraţiei de abţinere, nu se mai face niciun act de procedură în acea cauză, în afara celor referitoare la abţinere. 19. În cazul formulării unei cereri de recuzare, judecata nu se suspendă, având în vedere că judecătorul împotriva căruia este formulată cererea de recuzare este prezumat a fi imparţial, până la proba contrarie. În cazul în care instanţa se află în etapa pronunţării soluţiei în acea cauză, legiuitorul a prevăzut că pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare. 20. Curtea a mai observat că, în cazul admiterii celor două cereri, abţinerea şi recuzarea, legiuitorul a reglementat, prin art. 51 alin. (6) din Codul de procedură civilă, că încheierea va arăta şi în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate, iar în situaţia în care cererea de recuzare a fost respinsă, încheierea poate fi atacată de părţi odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza sau separat, cu recurs, în cazul în care hotărârea asupra cauzei este definitivă. Dacă instanţa de control judiciar constată că cererea de recuzare a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi dovezile administrate la prima instanţă sau, după caz, casează hotărârea dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, în condiţiile art. 53 alin. (3) din Codul de procedură civilă. 21. Curtea a mai reţinut că legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa sa exclusivă. 22. Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. În ceea ce priveşte lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a autorului excepţiei, pe motivul decesului, Curtea reţine că dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a acestora, nu se aplică procedurii de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, care este o excepţie de ordine publică. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Camera Medicilor Prahova, din Ploieşti, şi Mihai Vasile Belaşcu în Dosarul nr. 10.445/281/2013/a1.2.1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 49 şi art. 53 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
