Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrâială în Dosarul nr. 15.208/299/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 870D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra unor critici similare, prin Decizia nr. 45 din 26 ianuarie 2021, soluţia pronunţată menţinându-şi valabilitatea, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 15.208/299/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrâială într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii constând în obligarea pârâtelor Guvernul României, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt la plata unor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată într-o serie de dosare prin care s-au admis plângerile împotriva încheierilor de respingere a cererilor de intabulare a unor terenuri şi s-a dispus obligarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata aceloraşi sume în temeiul răspunderii civile delictuale, ca reparaţie a prejudiciului suferit de reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că lipsa calităţii procesuale a oficiului teritorial de cadastru are semnificaţia încălcării art. 16 din Constituţie prin faptul că sustrage o instituţie publică de la răspunderea care, într-un stat de drept, îi incumbă pentru faptele sale şi ale prepuşilor săi, situaţie care nu se întâlneşte la o altă instituţie sau autoritate publică. Textul de lege criticat situează oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară mai presus de lege, în raport cu persoanele fizice sau juridice care apelează la serviciile acestora. Astfel, neavând calitate procesuală pasivă, conduita lor scapă controlului judecătoresc, iar persoanele vătămate în drepturile lor nu au posibilitatea să îşi apere dreptul încălcat prin actele abuzive atacate în instanţă şi desfiinţate sau modificate în parte. 6. Se arată că, deşi plângerea formulată împotriva încheierii registratorului-şef va fi soluţionată de judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, procesul poate dura şi până la 3 ani şi presupune consum de timp şi de resurse, precum şi un disconfort pentru titularul cererii. În timpul acesta, Registrul public de carte funciară nu consemnează situaţia reală, astfel că titularul dreptului nu îşi poate dovedi calitatea de proprietar şi nu poate face o serie de operaţiuni, de exemplu, să vândă, să construiască sau să constituie o ipotecă, atingânduse substanţa dreptului. 7. Lipsa calităţii procesuale pasive exclude practic dezdăunarea pentru malpraxis şi pentru cheltuielile judiciare cauzate de procedura plângerii la instanţă împotriva actelor oficiului de cadastru. Se susţine că este o anomalie să se pretindă ca persoana care solicită oficiului de cadastru intabularea dreptului său de proprietate să recurgă şi la procedura în instanţă după epuizarea procedurii administrative care îi refuză intabularea. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, potrivit cărora „Soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial“. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Prin raportare la art. 20 din Constituţie, se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la procesul echitabil, respectiv la interzicerea discriminării. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare, Curtea respingând, prin mai multe decizii, excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, pot fi menţionate Decizia nr. 73 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 12 mai 2016, Decizia nr. 252 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016, Decizia nr. 653 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2017, Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 22 mai 2019, sau Decizia nr. 45 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 1 aprilie 2021. 15. Prin deciziile enumerate, Curtea a reţinut, în concordanţă cu cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile unite prin Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, că, din moment ce în cauzele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară. 16. Totodată, Curtea Constituţională a observat că, potrivit art. 29 din Legea nr. 7/1996, registratorul este învestit cu competenţa de verificare a unor informaţii cu caracter obiectiv, care presupune activităţi de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigenţe legale clare şi explicite, a căror neîndeplinire apare cu uşurinţă ca evidentă. Aşadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiţii, strict şi inechivoc prevăzute de lege. 17. Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeaşi soluţie va pronunţa şi în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluţionează prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Aceleaşi subiecte de drept pot formula plângere împotriva încheierii registratorului-şef, care va fi soluţionată de judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul. 18. Curtea a mai reţinut că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerinţe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operaţiunii juridice încheiate de părţile raportului juridic generator de drepturi sau obligaţii susceptibile de a fi înscrise în cărţile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia faţă de terţi. 19. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a arătat că, deşi înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) şi (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este totuşi consecinţa actului juridic încheiat de părţi, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu faţă de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluţionării de către instanţă a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanţa va soluţiona plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părţile actului juridic, instituţia care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea. 20. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu există o poziţie privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calităţii lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituţional al egalităţii este aplicabil în situaţii identice sau similare, iar în situaţii juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziţie de egalitate cu părţile din procesele respective. 21. Cele statuate în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a acesteia. 22. În plus, Curtea reţine că prevederile art. 915 din Codul civil reglementează răspunderea pentru ţinerea defectuoasă a cărţii funciare şi stabilesc că cel prejudiciat printr-o faptă săvârşită, chiar din culpă, în păstrarea şi administrarea cărţii funciare va putea cere obligarea, în solidar, la plata de despăgubiri a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară de la locul situării imobilului şi a persoanei răspunzătoare de prejudiciul astfel cauzat, dacă prejudiciul nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acţiunilor şi căilor de atac prevăzute de lege. 23. Aşadar, actualul cadru legislativ configurează inclusiv răspunderea civilă delictuală a oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, în calitate de comitent, pentru fapta prepusului său, astfel că nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa inaplicabilitate a normelor generale care instituie răspunderea oricărei autorităţi publice pentru greşelile/faptele cauzatoare de prejudicii ale funcţionarilor din cadrul acestora. 24. Deşi recunoaşte existenţa acestui tip de răspundere, autorul excepţiei este nemulţumit că este necesară declanşarea unui proces distinct. Or, Curtea observă că, atâta vreme cât legea oferă posibilitatea recuperării eventualului prejudiciu, faptul că acest lucru se va realiza în cadrul unui alt demers procesual separat nu este o chestiune care să afecteze constituţionalitatea reglementării criticate. 25. Totodată, autorul excepţiei îşi mai argumentează critica de neconstituţionalitate şi prin susţinerea că art. 32 din Legea nr. 7/1996 este neconstituţional în măsura în care se extinde la toate situaţiile în care oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară este chemat în judecată. Curtea constată însă, analizând conţinutul normativ al textului de lege criticat, că sfera sa de aplicare este clar delimitată, oficiul de cadastru nefiind citat şi neavând, aşadar, calitate procesuală pasivă în procesele declanşate în vederea soluţionării plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară, nu şi în alte procese. Prin urmare, dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 7/1996 nu pot fi extinse la alte acţiuni, ca, de exemplu, la cazul acţiunilor pentru răspundere civilă delictuală, reglementate de art. 915 din Codul civil, aşa cum sugerează autorul excepţiei. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Valentin Sfîrâială în Dosarul nr. 15.208/299/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
