Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) şi (6), ale art. 45 alin. (3) şi alin. (4) lit. b) şi ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Gheorghe Dănuţ Porumb şi Angela Porumb în Dosarul nr. 4.954/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 822D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci reprezintă o concretizare a acestora, întrucât vizează cadrul procedural în materia procedurii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, atribuind competenţa exercitării acţiunii disciplinare în sarcina Inspecţiei Judiciare, prin inspectorul-şef. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.954/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (6), ale art. 45 alin. (3) şi alin. (4) lit. b) şi ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Gheorghe Dănuţ Porumb şi Angela Porumb într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei rezoluţii de clasare emise de Inspecţia Judiciară, prin care s-a solicitat desfiinţarea acesteia şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare la Consiliul Superior al Magistraturii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că stabilirea, prin prevederile art. 45 alin. (4) şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, a competenţei inspectorului judiciar de a soluţiona pe fond o sesizare şi de a stabili chiar din faza verificărilor preliminare, în baza propriilor aprecieri, că „nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare“, dispunând clasarea sesizării, contravine art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât o astfel de competenţă are ca rezultat sustragerea sesizării de la controlul secţiei specializate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care, în asemenea situaţii, nu îşi mai îndeplineşte rolul său de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor. Textele de lege criticate au ca rezultat restrângerea semnificativă şi chiar anularea unor drepturi procesuale fundamentale, atât timp cât permit inspectorilor judiciari să se pronunţe asupra aspectelor de fond din cuprinsul sesizărilor vizând răspunderea disciplinară a judecătorilor şi să claseze astfel de sesizări, de la acest nivel preliminar de verificare, pe motiv că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. În lumina textelor constituţionale, o astfel de verificare şi identificare - chiar şi a indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare - sunt date în competenţa exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii, prin secţiile sale, cu drept de acces liber şi direct al petentului la controlul legalităţii unei astfel de decizii, exercitat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se mai susţine că soluţia legislativă care stabileşte în competenţa Inspecţiei Judiciare posibilitatea de apreciere absolut discreţionară cu privire la sesizarea sau nu a Consiliului Superior al Magistraturii cu aspectele disciplinare învederate de către un petent şi, implicit, limitarea dreptului petentului de a-i fi analizată cererea chiar de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţiile sale, contravine art. 134 din Constituţie. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi (6), ale art. 45 alin. (3) şi alin. (4) lit. b) şi ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul cuprins: - Art. 44 alin. (3) şi (6): "(3) Acţiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de un judecător se exercită de Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar, de ministrul justiţiei sau de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (...)(6) În vederea exercitării acţiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecţia Judiciară.“;" – Art. 45 alin. (3) şi alin. (4) lit. b): "(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: (...) b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2)." – Art. 47 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (...) b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă.“" 11. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile de lege criticate au fost modificate şi completate prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018. Faţă de redactarea diferită a prevederilor de lege menţionate, determinată de împrejurarea că întreaga secţiune referitoare la atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor a capitolului IV din Legea nr. 317/2004 a suferit modificări şi completări, Curtea, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 44 alin. (3) şi (6), ale art. 45 alin. (3) şi alin. (4) lit. b) şi ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018. 12. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 134 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 611 din 17 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 9 decembrie 2020, paragraful 19), a reţinut că stabilirea răspunderii disciplinare a magistraţilor presupune o procedură ce implică mai multe etape. Astfel, pentru soluţionarea sesizărilor referitoare la posibila săvârşire a unor abateri disciplinare de către magistraţi, Inspecţia Judiciară procedează, mai întâi, la efectuarea unor verificări prealabile cu privire la aspectele semnalate prin sesizare, a căror finalitate este aceea de a determina dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare [art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004]. În acest scop, inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare [art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004]. Astfel, aceştia pot, de asemenea, utiliza informaţii din baza de date din sistemul informatic ECRIS al instanţelor/parchetelor; date şi informaţii din evidenţele Inspecţiei Judiciare sau ale Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv actele de control anterioare, lucrările efectuate pentru soluţionarea unor sesizări ce au legătură cu cele supuse verificărilor; acte, relaţii de la alte instituţii sau autorităţi, precum şi de la orice alte persoane fizice sau juridice [art. 12 alin. (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.027/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 29 noiembrie 2012]. 14. Aşadar, clasarea nu este nicidecum rezultatul unei aprecieri subiective şi arbitrare a inspectorului judiciar. Dimpotrivă, la concluzia inexistenţei indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare se ajunge în urma unei analize complexe şi serioase. Tocmai de aceea, Curtea a constatat că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare. Cum anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 rezoluţia de clasare era considerată definitivă şi deci exclusă controlului judiciar, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească. În acest sens, Curtea a arătat că, dacă în primele 3 ipoteze reglementate de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv atunci când sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sesizării sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt, caracterul definitiv al soluţiei clasării este legitimat prin aceea că aceasta nu are un caracter irefragabil, deoarece persoana interesată poate face o nouă sesizare cu respectarea condiţiilor prevăzute, în ipoteza clasării ca urmare a inexistenţei indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiţie prin posibilitatea atacării soluţiei la instanţa judecătorească. 15. Este adevărat că după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestei decizii legiuitorul nu a pus de acord, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie, textul declarat ca fiind neconstituţional cu prevederile Constituţiei. Însă, de la acel moment, s-au aplicat, prin analogie, şi în ipoteza atacării rezoluţiei de clasare a sesizării, dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 referitoare la atacarea rezoluţiei de respingere a sesizării de către persoana care a formulat sesizarea la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Această practică judiciară a fost generalizată prin soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor Secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 13 februarie 2017 şi Decizia nr. 75 din 19 ianuarie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă, potrivit cărora „Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată [...] în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, în virtutea aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă, referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004]“. 16. De altfel, prin Legea nr. 234/2018 s-a reglementat în mod expres, în art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, posibilitatea de atacare de către persoana care a formulat sesizarea a rezoluţiei de clasare a sesizării, în ipoteza în care, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. 17. Prin urmare, deşi nu ajunge să fie analizată de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, rezoluţia de clasare pentru lipsa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare poate fi totuşi supusă controlului unei instanţe judecătoreşti, eliminându-se astfel orice suspiciune cu privire la corectitudinea soluţiei de clasare dispuse de inspectorul judiciar. 18. Totodată, Curtea observă că autorii excepţiei nu formulează niciun fel de critici cu privire la prevederile art. 44 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 317/2004, care stabilesc titularul acţiunii disciplinare în cazul abaterilor săvârşite de un judecător, respectiv - în redactarea legii de la momentul ridicării excepţiei - Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar, ministrul justiţiei şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi care prevăd că în vederea exercitării acţiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecţia Judiciară. Întreaga argumentaţie a excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere soluţia de clasare pe care o poate dispune inspectorul judiciar, astfel că nu este îndeplinită condiţia motivării impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia având acest obiect urmând să fie respinsă ca inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Gheorghe Dănuţ Porumb şi Angela Porumb în Dosarul nr. 4.954/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 45 alin. (3) şi alin. (4) lit. b) şi ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
