Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Costel Andone şi alţii în Dosarul nr. 2.500/121/2015* al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.813 D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă pentru autorii excepţiei domnul consilier juridic Florin Ciriplinschi, fără delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepţiei au fost citaţi la reprezentantul legal, domnul Florin Ciriplinschi, care apare doar în această calitate în hotărârea definitivă, pronunţată în cauză de Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. Domnul Florin Ciriplinschi arată că este o eroare în hotărârea instanţei şi că este şi parte în cauză. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.198 D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989 Galaţi, în Dosarul nr. 892/44/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă. 6. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul consilier juridic, cu delegaţie la dosar, Florin Ciriplinschi, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.813 D/2016 şi nr. 3.198 D/2016, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul autorilor excepţiei şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.198 D/2016 la Dosarul nr. 2.813 D/2016, care este primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului consilier juridic Florin Ciriplinschi, care solicită admiterea excepţiei, arătând, în esenţă, că, deşi art. 4 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 563/2014 dispune că pentru realizarea obiectivelor sale Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 iniţiază, elaborează şi avizează actele normative cu privire la revoluţia şi revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, respectiv la foştii deţinuţi politici, precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, această normă nu permite însă încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la iniţiativa legislativă. Astfel, secretarul de stat, în calitate de conducător al organismului menţionat, a iniţiat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 fără să aibă competenţa legală, încălcând dispoziţiile art. 74 alin. (1), art. 108 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la atribuţiile Guvernului. De asemenea a încălcat şi prevederile art. 1 alin. (5), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 11 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Legea nr. 90/2001, prin raportare la art. 102 alin. (3) din Constituţie. Potrivit art. 21 alin. (1) lit. c), secretarul de stat face parte din aparatul prim-ministrului, or, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 90/2001, numai membrii Guvernului pot propune proiecte de ordonanţe. Membrii Guvernului sunt învestiţi în baza votului de încredere acordat de Parlament şi devin reprezentanţii poporului numai după depunerea jurământului, potrivit art. 104 alin. (1) din Constituţie. Examinând cele de mai sus, se observă că secretarul de stat a iniţiat ordonanţa de urgenţă supusă controlului fără a fi membru al Guvernului. Acesta a fost numit prin decizia prim-ministrului, dar nu a fost în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere. Acesta nu avea competenţa legală nici să iniţieze şi nici să contrasemneze Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, potrivit art. 74 alin. (1) şi art. 108 alin. (3) şi (4) din Constituţie raportate la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 90/2001. Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, în considerarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat coroborat cu dispoziţiile art. 108 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, acestea se coroborează cu atribuţiile, competenţa şi componenţa Guvernului, prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 3 alin. (2) ultima teză, art. 11 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Legea nr. 90/2001, precum şi cu art. 115 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie. Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, pentru a obţine titlul de Luptător cu Rol Determinant, se depun toate actele originale care au stat la baza obţinerii titlului Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, acte care nu se mai restituie, fiind reţinute definitiv şi nejustificat de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. Obligaţia de predare a actelor este neconstituţională şi discriminatorie, reprezentând un abuz, ceea ce încalcă art. 16 din Constituţie. În art. 19 din Legea nr. 42/1990 se prevedea că unităţile administrativ-teritoriale erau obligate să angajeze revoluţionari, însă prin Legea nr. 341/2004 această obligaţie a fost înlocuită cu aceea a plăţii unei indemnizaţii. În concluzie, secretarul de stat poate iniţia doar un ordin de ministru, dar nu o ordonanţă de urgenţă, acesta neavând drept de iniţiativă legislativă. În raport cu noile critici formulate solicită Curţii admiterea excepţiei. Depune concluzii scrise în sprijinul celor susţinute oral. 9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin Sentinţa civilă nr. 1.311 din 2 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.500/121/2015*, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Costel Andone şi alţii, într-o cauză având ca obiect obligarea Casei Judeţene de Pensii Galaţi la plata indemnizaţiei reparatorii cuvenite în temeiul Legii nr. 341/2004, începând cu data de 1 ianuarie 2015, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie. 11. Prin Decizia civilă nr. 742 din 3 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 755/44/2016, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989 Galaţi, în faţa Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, într-o cauză având ca obiect obligarea Casei Judeţene de Pensii Galaţi la plata indemnizaţiilor restante, suspendate în perioada 2012-2014, precum şi a indemnizaţiilor celor care deţin titlul de Luptător cu Merite Deosebite, începând cu luna ianuarie 2015. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, care a fost sesizată prin Decizia Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a admis apelul împotriva sentinţei pronunţate de Tribunal. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei fac referire la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, arătând, în esenţă, că în elaborarea acesteia au fost încălcate principiile transparenţei decizionale, prevăzute de Legea nr. 52/2003. De asemenea, în nota de fundamentare, în preambulul şi în conţinutul ordonanţei sunt probleme de neconstituţionalitate, de discriminare, nerespectare a normelor de tehnică legislativă şi de nelegalitate. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 se arată că „Legea nr. 341/2004 nu mai corespunde realităţilor social-politice şi economice actuale“, afirmaţie neadevărată, deoarece această lege fixează fapte şi acţiuni ce s-au desfăşurat până la data de 25 decembrie 1989, şi nu „cu 25 de ani mai târziu după adoptarea bugetului de stat pe anul 2015“. Revoluţia este redefinită prin crearea titlului de Luptător cu Rol Determinant. Aplicarea greşită sau abuzivă a textelor de lege ar fi trebuit supusă cercetării Parchetului, deoarece multiplicarea numărului de certificate s-a făcut cu aportul Secretariatului de stat şi a comisiilor abilitate conform legii. Prin actul normativ criticat se clasifică protestele revoluţionarilor din perioada în care le-au fost suspendate indemnizaţiile, în manifestaţii ce aduc atingere „autorităţii de stat“. În ordonanţa de urgenţă criticată se arată că plata indemnizaţiilor afectează bugetul de stat, ceea ce conduce la ideea că eroii neamului românesc „sunt o povară ce îngreunează bugetul de stat“. Se mai arată că actul normativ nu are avizele prevăzute de Legea nr. 341/2004, deoarece Colegiul Revoluţionarilor nu a fost convocat şi nici consultat şi, de asemenea, nu a fost consultată nici Comisia parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989. Actul normativ nu are avizul Consiliului Legislativ, al Comisiei pentru dialog social, nu are avizul ministrului justiţiei şi nu conţine semnătura secretarului de stat pentru problemele revoluţionarilor. Lipsa înscrierii pe ordinea de zi a şedinţei Guvernului şi transformarea din şedinţă ordinară în şedinţă secretă, lipsa semnăturii secretarului de stat, lipsa avizului Consiliului Legislativ, al Comisiei pentru dialog social şi al Ministerului Justiţiei duc la inexistenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. 13. De asemenea, autorii arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 este adoptată cu încălcarea art. 108 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu a existat o lege de abilitare care să permită modificarea Legii nr. 341/2004. Mai mult, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 108 alin. (4) din Constituţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 nu este contrasemnată de ministrul justiţiei, care avea şi el obligaţia punerii în executare. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 nu a fost aprobată prin lege, dar modifică Legea nr. 341/2004, care a fost adoptată de Parlamentul României, ceea ce aduce atingere art. 61 din Constituţie. 14. Se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 aduce atingere şi prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, motivat de faptul că a fost adoptată fără a fi îndeplinite condiţiile privind existenţa situaţiei extraordinare şi a urgenţei. Mai mult, o lege organică, respectiv Legea nr. 341/2004, nu poate fi modificată substanţial prin ordonanţe de urgenţă. Modificarea operată prin actele normative criticate aduce atingere art. 61 alin. (1) din Constituţie. 15. Sunt încălcate, în opinia autorilor, şi prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie, deoarece, potrivit acestora, Camera Deputaţilor nu a decis aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 în procedură de urgenţă, procedură care nu poate depăşi 30 de zile. Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece „Parlamentul nu poate acoperi neconstituţionalitatea unei ordonanţe prin aprobarea acesteia“. 16. Autorii apreciază că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3)-(5) din Constituţie, deoarece „se pune într-o lumină inferioară importanţa Revoluţiei din Decembrie 1989“, iar prevederile actelor normative supuse controlului nu sunt clare, accesibile şi previzibile. Totodată, se susţine că este încălcat şi art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât Guvernul, autoritatea executivă, a emis o ordonanţă de urgenţă care modifică un act al autorităţii legiuitoare. Or, Guvernul nu poate lipsi de efecte juridice o lege adoptată de Parlamentul României. 17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie se arată că nu sunt respectate prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 şi nici ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, întrucât documentul „unic“ valabil pentru a beneficia de drepturile conferite prin Legea nr. 341/2004 este certificatul preschimbat în condiţiile Legii nr. 341/2004, iar pe lângă acesta mai apare un document „unic“ - certificatul ce conferă titlul de „Luptător cu Rol Determinant“, eliberat în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Certificatele obţinute potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, însoţite de brevetele acordate prin decret de Preşedintele României, nu pot fi anulate administrativ şi sunt purtătoare de drepturi (a se vedea, ad similis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 192 din 23 noiembrie 1999) . 18. Nu a fost respectat nici art. 11 din Legea nr. 341/2004, deoarece iniţiativa legislativă privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 nu a fost avizată de Comisia parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989. 19. Autorii susţin că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (2) din Constituţie, respectiv principiul legalităţii, pentru că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 modifică o lege abrogată, respectiv Legea nr. 42/1990. Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 încalcă art. 13 din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia ministerele şi celelalte instituţii ale administraţiei publice centrale sunt obligate să urmărească şi să asigure aplicarea Legii nr. 341/2004. Este încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie şi din perspectiva asigurării accesibilităţii, previzibilităţii şi stabilităţii unui act normativ. 20. Autorii mai arată că sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât se modifică retroactiv situaţii stabilite definitiv prin Legile nr. 42/1990 şi nr. 341/2004. Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 se introduce retroactiv titlul de „Luptător cu Rol Determinant“, deţinătorii primind în prezent indemnizaţia reparatorie, titlu care nu a fost prevăzut nici în Legea nr. 42/1990 şi nici în Legea nr. 341/2004. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 schimbă esenţial concepţia despre Revoluţia din Decembrie 1989, ca desfăşurare, perioadă, localităţi, şi suprimă în mod arbitrar drepturi câştigate. 21. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 se aplică situaţiilor definitiv constituite şi efectelor juridice produse de legile anterioare, ceea ce aduce atingere art. 15 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 375 din 6 iulie 2005 şi nr. 3 din 2 februarie 1993). 22. Totodată, prin dispoziţiile actelor normative criticate, se creează o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de revoluţionari. Se creează o discriminare şi între cei care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite la Revoluţia din Decembrie 1989 şi cei care au participat la revolta anticomunistă de la Braşov, care primesc în continuare indemnizaţia reparatorie. De asemenea, discriminarea este evidentă şi în raport cu ceilalţi beneficiari de indemnizaţii, respectiv deţinuţi politici, deportaţi, veterani de război, care primesc în continuare indemnizaţiile. În aceste condiţii, sunt încălcate art. 16 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 23. Neacordarea indemnizaţiei ca urmare a adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 aduce atingere art. 22 din Constituţie, întrucât aceasta era singura sursă de existenţă a revoluţionarilor. 24. Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, cu motivarea că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 încalcă principiul drepturilor câştigate, potrivit căruia „dacă prestaţiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse“, astfel cum a reţinut Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în hotărârile din 13 octombrie 1976 şi 4 mai 1988 pronunţate în cauzele C-32/76 Alfonsa Saieva împotriva Caisse de compensation des allocations familiales de l’industrie charbonniιre des bassins de Charleroi et de la Basse-Sambre şi C-83/87 Mario Viva împotriva Fonds national de retraite des ouvriers mineurs (FNROM). Or, prin Hotărârea din 15 iulie 1964 pronunţată în cauza C-6/64 Flaminio Costa împotriva E.N.E.L. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a consacrat principiul supremaţiei dreptului european asupra dreptului intern al statelor membre. Totodată, se susţine că indemnizaţia reprezintă „un drept social“ şi că un drept social acordat nu mai poate fi retras. De asemenea, autorii apreciază că indemnizaţia are un caracter reparatoriu şi viager. 25. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 încalcă şi prezumţia de nevinovăţie reglementată de art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Totodată, dispoziţiile acesteia contravin şi prevederilor art. 29 alin. (1) şi art. 30 alin. (7) din Legea fundamentală, întrucât „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 manipulează conştiinţa cetăţenilor României, în scop denigrator“. 26. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 se aduce atingere art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, actul normativ criticat producând efecte de la data publicării în Monitorul Oficial al României „până la adoptarea sau respingerea sa prin lege de către Parlament“, dar nici în prezent ordonanţa de urgenţă nu a fost adoptată sau respinsă. Publicarea sa în Monitorul Oficial al României intră sub incidenţa art. 13 din Legea nr. 341/2004 şi aduce atingere dreptului la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie. Sunt încălcate şi prevederile art. 31 alin. (2) din Legea fundamentală, pentru că în expunerea de motive se arată că suspendarea plăţilor s-ar fi făcut din cauza modului defectuos în care s-au eliberat certificate de revoluţionar. De asemenea „se încearcă falsificarea istoriei“, prin raportarea la momentul fugii dictatorului. 27. Se arată că Guvernul a stopat măsurile reparatorii acordate prin lege şi face o trecere silită a indemnizaţiilor lunare reparatorii, ce reprezintă un bun, din patrimoniul titularului asupra căruia acesta are un drept de proprietate, în proprietate publică, ceea ce contravine art. 44 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. Se încalcă şi principiul potrivit căruia un drept social, odată câştigat, nu mai poate fi retras. Sunt invocate cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, potrivit cărora o autoritate de stat nu poate invoca o lipsă de fonduri ca pretext pentru a nu-şi îndeplini obligaţiile. 28. Se arată că „indemnizaţia reparatorie este un drept fundamental stabilit prin lege“, un drept real care nu poate fi afectat de o lipsă de fonduri. Aceasta are un caracter „reparatoriu şi viager“, prin raportare la „câştigul salarial mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“. Sunt invocate şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 88 din 28 februarie 2013, prin care indemnizaţiile au fost calificate ca fiind un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi se arată că sunt încălcate prevederile referitoare la protecţia dreptului de proprietate, respectiv a art. 44 din Constituţie, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. 29. Este invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte nediferenţierea între prestaţiile sociale contributive şi cele necontributive, respectiv Hotărârea din 30 septembrie 2003, pronunţată în Cauza Koua Poirrez împotriva Franţei, şi Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei. Se face referire, totodată, şi la Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, în care se reţine că noţiunea de bunuri acoperă atât bunurile actuale, cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă“ de a beneficia efectiv de un drept de proprietate. 30. Se mai susţine că este încălcat art. 47 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care protecţia socială de natură să asigure beneficiarilor legii un nivel de trai decent este complet anihilată şi iremediabil compromisă. Mai mult, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie din Constituţie, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 desfiinţează un drept câştigat, respectiv dreptul la indemnizaţie reparatorie. 31. Se învederează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 aduce atingere şi art. 53 din Legea fundamentală, pentru că duce la restrângerea drepturilor constituţionale anterior invocate. 32. Se arată că prin semnarea şi adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, atât prim-ministrul, cât şi secretarul de stat în funcţie atunci au încălcat jurământul depus, aducând atingere art. 82 alin. (2) din Constituţie. 33. Se apreciază că nu sunt respectate nici cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 24 mai 2011 în Cauza Asociaţia „21 Decembrie 1989“ şi alţii împotriva României, în care statul român a recunoscut că doar Legea nr. 42/1990 şi Legea nr. 341/2004 se referă la Revoluţia din Decembrie 1989. 34. Se menţionează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 aduce atingere deciziilor Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014, nr. 88 din 28 februarie 2013 şi nr. 314 din 5 iunie 2014, precum şi prevederilor art. 2 din Legea nr. 341/2004, Legii nr. 36/1995 şi Legii nr. 184/2014. 35. Se arată că sunt încălcate şi prevederile art. 7 din Legea nr. 52/2003, nefiind respectată transparenţa decizională. Ordonanţa de urgenţă criticată nu a fost trecută pe ordinea de zi a şedinţei din 29 decembrie 2014, la data respectivă fiind doar înregistrată la Consiliul Legislativ, iar în seara de 30 decembrie 2014 apare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ca fiind adoptată în şedinţa din 29 decembrie 2014. Aceasta nu a fost transmisă asociaţiilor legal constituite, care aveau un interes, nu s-a respectat perioada de 10 zile pentru a primi propuneri, sugestii sau opinii. Se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, întrucât nu există o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale, celor ale art. 11 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, ordonanţa nefiind contrasemnată de Ministrului Justiţiei, celor ale art. 16 alin. (1), din cauza paralelismului legislativ ce constă în faptul că titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite apare atât în Legea nr. 341/2004, cât şi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, diferenţa constând în faptul că singurul document valabil pentru obţinerea indemnizaţiilor este certificatul preschimbat, care atribuie unora dintre revoluţionarii din categoria amintită titlul de Luptător cu Rol Determinant. Sunt încălcate prevederile art. 46 alin. (3), sub aspectul faptului că ordonanţa criticată nu a fost discutată şi aprobată în şedinţa de Guvern, astfel că nu are nicio dată, cele ale art. 58 alin. (3), potrivit cărora evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, cele ale art. 70, deoarece Legea nr. 341/2004 nu a fost republicată, deşi a fost modificată prin actul normativ criticat. Se aduce atingere şi art. 20-33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. 36. Autorii mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 nu respectă art. 1.167-1.168, art. 1.172, art. 1.191 alin. (1) şi art. 1.192 alin. (2) din Codul civil. În opinia acestora, drepturile conferite în temeiul Legii nr. 341/2004 sunt asimilate unora izvorând dintr-un contract civil cu titlu gratuit şi solemn, încheiat cu statul, contract de rentă viageră, care a început să se deruleze după obţinerea certificatului preschimbat. Declaraţia de revocare a unei oferte irevocabile, aşa cum consideră autorii că poate fi calificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, nu produce, potrivit art. 1.191 alin. (2) din Codul civil, niciun efect. 37. Se mai arată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 864 din 10 decembrie 2015 se aduce atingere art. 61 alin. (1) şi art. 142 alin. (1) din Constituţie. 38. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că prevederile legale ce constituie obiectul excepţiei sunt constituţionale, legiuitorul justificând, în nota de fundamentare, situaţia extraordinară. Referitor la critica potrivit căreia Guvernul nu avea abilitarea de a modifica Legea nr. 341/2004 printr-o ordonanţă de urgenţă, se observă că, potrivit art. 115 alin. (4), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 nu a fost supusă dezbaterii publice se observă dispoziţiile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, în aplicarea cărora legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii în care necesitatea protejării interesului public impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale. În situaţii similare, Curtea a statuat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are deplina apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare. 39. Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. 40. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 41. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 864 din 10 decembrie 2015 şi nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011. 42. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, făcând referire la punctele de vedere reţinute în mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, cum ar fi, spre exemplu, deciziile nr. 864 din 10 decembrie 2015, nr. 178 din 29 martie 2016, nr. 389 din 14 iunie 2016 şi nr. 398 din 15 iunie 2016. 43. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de reprezentantul autorilor excepţiei, concluziile acestuia şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 44. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 45. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014. 46. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului român, art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 1 alin. (5) sub aspectul cerinţelor de calitate ale legii, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate psihică şi fizică, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 29 alin. (1) - Libertatea conştiinţei, art. 30 alin. (7) privind defăimarea ţării şi a naţiunii, art. 31 - Dreptul la informaţie, art. 33 alin. (3) sub aspectul păstrării identităţii spirituale, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi alin. (4) referitor la interzicerea măsurilor de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 alin. (2) - Fidelitatea faţă de ţară, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 74 - Iniţiativa legislativă, art. 82 - Validarea mandatului şi depunerea jurământului, art. 108 - Actele Guvernului, art. 115 - Delegarea legislativă şi art. 142 privind structura Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 3 privind interzicerea torturii, art. 6 paragraful 2 referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cele ale art. 7 privind egalitatea şi nediscriminarea, art. 11 referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 17 privind dreptul de proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 17 privind dreptul de proprietate şi art. 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 47. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, prin care a reţinut, făcând referire la cele expuse în preambulul ordonanţei şi având în vedere nota de fundamentare, că acestea sunt neîntemeiate, prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, Curtea a observat nota de fundamentare în care Guvernul a arătat că, în anul 1996, după cum reiese din evidenţa Secretariatului de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor, un număr de 9.741 de persoane aveau certificate de revoluţionar, iar la nivelul anului 2010 numărul a crescut considerabil, ajungând la 21.245 de persoane, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49). 48. De asemenea, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, a fost subliniată necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). 49. Distinct de cele reţinute în Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, referitor la criticile privind încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, instanţa de contencios constituţional a reţinut, prin Decizia nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 22, că legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii când necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale, ceea ce nu contravine art. 115 alin. (4) din Constituţie. 50. Cu acest prilej, Curtea observă că, potrivit art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, în cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare. 51. Tot din această perspectivă, Curtea nu poate reţine critica referitoare la lipsa contrasemnării de către ministrul justiţiei a actului normativ supus controlului, art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală reglementând cu privire la „contrasemnarea de către miniştrii care au obligaţia punerii acestuia în executare“, fără a nominaliza vreun ministru. Din examinarea actului normativ rezultă că acesta a fost contrasemnat de miniştrii cărora le revine sarcina punerii în executare, respectiv de către ministrul finanţelor publice şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. 52. Referitor la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014 (paragrafele 34 şi 35), a statuat, referitor la condiţiile în care o ordonanţă de urgenţă intră în vigoare, cu respectarea art. 115 alin. (5) din Constituţie, că intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată, precum şi publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile constituţionale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“. Depunerea ordonanţei de urgenţă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată, astfel cum rezultă din înregistrarea adresei de înaintare a iniţiativei legislative la Biroul permanent al Senatului, şi publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, s-au realizat pe data de 30 decembrie 2014. 53. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, Curtea a reţinut, făcând referire la Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, că recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Curtea a conchis că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii, în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (a se vedea în acelaşi sens şi deciziile nr. 785 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, paragraful 32, şi nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 51). 54. În condiţiile în care obligaţia având ca obiect recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, este de natură morală şi îi revine societăţii, în întregul ei, legiuitorul, originar sau delegat, se bucură, în ceea ce priveşte conţinutul determinat al reglementării, inclusiv al celei criticate în prezenta cauză, de o marjă de apreciere relativ întinsă (a se vedea Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, paragraful 29). Astfel, examinând cele două criterii presupus a fi arbitrare, respectiv cel al momentului fugii dictatorului şi cel al localităţilor în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, Curtea a constatat că legiuitorul delegat şi-a exercitat, în mod legitim, marja largă de apreciere de care se bucură (a se vedea Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, paragraful 28). Curtea a reţinut că legiuitorul delegat, prin limitarea categoriei prevăzute de dispoziţiile criticate - Luptător cu Rol Determinant - la persoanele care şi-au pus viaţa în pericol până la momentul fugii dictatorului, nu a acţionat în mod arbitrar. Şi aceasta pentru că nu se poate nega că, în ciuda complexităţii evenimentelor Revoluţiei Române din 1989, momentul fugii dictatorului nu ar reprezenta un moment cu o importanţă aparte în derularea acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că nu se poate susţine că delimitarea pe care legiuitorul delegat a introdus-o, a persoanelor care şi-au pus viaţa în pericol în acele localităţi în care au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite, faţă de persoanele care şi-au pus viaţa în pericol în localităţi în care nu au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite, ar fi lipsită de temei, arbitrară. 55. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, paragraful 32, că dispoziţiile de lege deduse controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţin, în sine, nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textele urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare, pentru viitor. Astfel, susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că se anulează vechile titluri, nu pot fi primite, deoarece prin noua reglementare nu se anulează vechile titluri, ci doar se stabilesc categoriile de persoane care vor beneficia, în condiţiile noii reglementări, de indemnizaţia prevăzută de lege. 56. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de revoluţionari - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite -, prin sistarea plăţii indemnizaţiei lunare reparatorii, Curtea constată că normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor destinatarilor săi, fără ca între aceştia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 7 privind egalitatea şi nediscriminarea din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 57. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 58. Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sistarea plăţii indemnizaţiei reparatorii pentru anumite persoane care nu fac parte din categoria Luptător cu Rol Determinant contravine prevederilor constituţionale ale art. 44, întrucât, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, ori Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, Curtea a statuat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare. Ca atare, indemnizaţia se acordă în condiţiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015. Faţă de cele menţionate anterior şi critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie este neîntemeiată. 59. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 44, celor ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, Curtea a statuat că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă, are, de asemenea, dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 429 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 13 septembrie 2018, paragraful 41). 60. Curtea observă că prevederile art. 22, art. 23 alin. (11), art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (7), art. 31, art. 33 alin. (3), art. 34, art. 54 alin. (2), art. 74, art. 82 şi 142 din Constituţie, cele ale art. 3, art. 6 paragraful 2, în componenta referitoare la prezumţia de nevinovăţie, şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu au incidenţă în cauză. Astfel, art. 74 din Constituţie reglementează cu privire la iniţiativa legislativă, iar nu cu privire la adoptarea ordonanţelor de urgenţă, al căror regim este reglementat prin art. 115 alin. (4)-(8) din Constituţie. 61. Toate celelalte critici, potrivit cărora Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 nu respectă art. 1.167-1.168, art. 1.172, art. 1.191 alin. (1) şi art. 1.192 alin. (2) din Codul civil, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 62. Întrucât normele legale criticate nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autorii excepţiei, Curtea nu poate reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 53 din Constituţie. 63. Criticile referitoare la nerestituirea actelor de către autorităţile implicate în preschimbarea certificatelor constituie aspecte de fapt, ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 64. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costel Andone şi alţii în Dosarul nr. 2.500/121/2015 * al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi de Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989 Galaţi în Dosarul nr. 892/44/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
