Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 7.317/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.554D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise, prin care susţine admiterea criticilor de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că prevederile legale criticate stabilesc cu precizie şi claritate instanţa judecătorească ce este competentă teritorial să judece cererile în contencios administrativ formulate de reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat, având caracterul unei norme de protecţie, fără a încălca însă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie, şi nici celelalte dispoziţii din Legea fundamentală invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Sentinţa civilă nr. 1.262 din 2 aprilie 2019, astfel cum a fost completată prin Sentinţa civilă nr. 1.657 din 8 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.317/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018. Excepţia a fost ridicată de Ion Criveanu într-o cauză având ca obiect refuzul soluţionării unei cereri. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la predictibilitatea şi claritatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 53 privind restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi. Astfel, teza a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede că reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul pârâtului, în contradicţie cu teza întâi din cuprinsul textului de lege menţionat mai sus. Astfel, se creează o discriminare şi o inechitate nejustificate între reclamantul persoană fizică şi reclamantul persoană juridică sau asimilată acesteia. Înainte de modificarea prin Legea nr. 212/2018, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevedea că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar, potrivit art. 116 din Codul de procedură civilă, reclamantul poate alege între mai multe instanţe competente. Potrivit art. 5 din Codul de procedură civilă privind competenţa teritorială generală de drept comun, instanţa competentă teritorial este instanţa de la domiciliul pârâtului. Faptul că Legea nr. 554/2004 prevedea alternativ că reclamantul se putea adresa fie instanţei de la domiciliul său, fie celei de la domiciliul pârâtului era o favoare făcută reclamantului, care avea posibilitatea să uzeze de această favoare sau nu, respectiv să procedeze potrivit dispoziţiilor privind competenţa generală, adică să se adreseze instanţei de la domiciliul pârâtului. Astfel, prin modificarea Legii nr. 554/2004, legiuitorul nu poate impune obligativitatea sesizării instanţei de la domiciliul reclamantului, contrar regulii generale privind competenţa instanţelor, posibilitatea sesizării instanţei de la domiciliul reclamantului fiind un beneficiu, de care acesta poate uza sau nu, şi nu o obligaţie, aşa cum, şi în litigiile privind protecţia consumatorului sau cu persoane juridice prestatoare de servicii în ceea ce priveşte executarea unui contract, regula sesizării instanţei de la domiciliul reclamantului este un beneficiu, şi nu o obligaţie. 7. De asemenea, autorul excepţiei susţine că există o contradicţie între teza întâi şi teza a doua a alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, şi o inechitate nejustificată. De asemenea, există contradicţie între teza întâi menţionată şi art. 5 din Codul de procedură civilă privind competenţa teritorială generală a instanţelor şi art. 116 din acelaşi cod cu privire la posibilitatea alegerii instanţei competente de către reclamant, precum şi cu dispoziţiile anterioare ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în care se prevedea posibilitatea sesizării instanţei de la domiciliul reclamantului, prin derogare de la dispoziţiile art. 5 din Codul de procedură civilă, ca un beneficiu, şi nu ca o obligaţie, reclamantul având opţiunea alegerii instanţei. Se încalcă astfel şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este vădit neîntemeiată, deoarece, în forma actuală, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie o normă de protecţie edictată în favoarea reclamantului în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, stabilind competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul său, asigură un caracter previzibil modului de sesizare a instanţei şi nu încalcă drepturi şi libertăţi, respectiv dreptul de acces la instanţă. Dispoziţiile legale criticate privesc o lege specială, iar stabilirea prin legea contenciosului administrativ a competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei nu încalcă principiul egalităţii în drepturi. Prin urmare, textul în discuţie nu contravine Constituţiei. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, potrivit cărora: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.“ 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate stabilesc reguli privind competenţa teritorială exclusivă pentru soluţionarea acţiunilor în contencios administrativ. Astfel, în cazul în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat, competenţa teritorială revine exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Curtea constată că prevederile de lege criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, fiind aplicabile în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice. 15. În acelaşi timp, Curtea reţine, pe de o parte, că persoanele juridice de drept public reprezintă o categorie juridică distinctă de cea a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, iar, pe de altă parte, că stabilirea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat ca fiind competentă teritorial reprezintă un beneficiu instituit în sensul facilitării accesului la justiţie. 16. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, în deplin acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, şi Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60), principiul egalităţii în drepturi se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, stabilit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări. 17. De asemenea, potrivit prevederilor art. 52 din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitării dreptului recunoscut persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică, iar art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie prevede ca lege organică legea contenciosului administrativ. În acelaşi timp, Curtea reţine că dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, soluţia stabilită prin dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, în stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti în materia contenciosului administrativ, fără a impieta asupra modului de desfăşurare a procesului, respectării principiilor şi garanţiilor impuse de Legea nr. 554/2004 şi fără a genera discriminări pe criterii arbitrare. În consecinţă, Curtea constată că prevederile art. 16 din Constituţie nu sunt încălcate. 18. Curtea reţine, totodată, că nu poate fi primită nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece nu se poate vorbi despre dreptul de a fi judecat de o anumită instanţă judecătorească, ci despre dreptul de a fi judecat de instanţa competentă potrivit legii, respectiv Legea nr. 554/2004; or, exerciţiul acestui drept nu este restrâns prin prevederile legale criticate şi, prin urmare, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză. 19. Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că prevederile criticate sunt redactate cu suficientă precizie pentru a permite destinatarilor să îşi adapteze conduita, nefiind identificate deficienţe care să afecteze cerinţele clarităţii, preciziei, previzibilităţii şi accesibilităţii normei juridice. 20. În ceea ce priveşte critica formulată prin evidenţierea unei diferenţe rezultate în urma unei comparaţii între soluţia legislativă cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în prezent în vigoare, şi cea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa, precizează că neconstituţionalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparaţie dintre reglementarea veche şi cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puţin favorabilă şi declanşând automat un aşa-zis conflict de constituţionalitate. Această soluţie de principiu se regăseşte, de exemplu, în Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, sau în Decizia nr. 72 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 7.317/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
