Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Petruţ Partenie în Dosarul nr. 9.293/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 53D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.788D/2018 şi nr. 1.716D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Aurel Gogoci în Dosarul nr. 3.988/90/2017* al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi de Mihail Ceauşu în Dosarul nr. 24.236/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.788D/2018, se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.716D/2019, răspunde domnul avocat Neculai Chirvase, cu împuternicire depusă la dosar pentru autorul excepţiei, Mihail Ceauşu. Lipseşte partea Ministerul Apărării Naţionale. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepţiei din Dosarul nr. 1.716D/2019 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.788D/2018 şi nr. 1.716D/2019 la Dosarul nr. 53D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.716D/2019, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, deoarece raţiunea pentru care au fost instituite de către legiuitor a dispărut şi, prin urmare, nu mai există o justificare a perpetuării măsurilor prevăzute de legiuitor. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Decizia nr. 3.606 din 25 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.293/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Petruţ Partenie în cadrul soluţionării acţiunii în contencios administrativ având ca obiect acordarea drepturilor băneşti prevăzute de lege la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 9. Prin Încheierea din 1 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.988/90/2017*, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Aurel Gogoci în cadrul soluţionării acţiunii având ca obiect „pretenţii“. 10. Prin Sentinţa civilă nr. 4.109 din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 24.236/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Mihail Ceauşu în cadrul acţiunii în contencios administrativ prin care a solicitat plata ajutorului stabilit de lege la data încetării raportului de serviciu cu drept de pensie. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Petruţ Partenie, în Dosarul nr. 53D/2018, susţine, în esenţă, că aceasta vizează problematica neacordării până în prezent a ajutoarelor la trecerea în rezervă, cuvenite cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare [ajutoare prevăzute de art. 20 alin. (1) din secţiunea a 3-a din anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010], pentru perioada 2010-2017. Se solicită Curţii Constituţionale sancţionarea, la nivel constituţional, a legiuitorului (primar sau delegat) pentru erorile intervenite în procesul de legiferare şi care vizează, în principal, următoarele aspecte: lipsa de previzibilitate a actelor normative referitoare la măsura suspendării repetate a acestor drepturi; contracararea măsurilor legislative adoptate de către Parlament cu prevederi din ordonanţe de urgenţă ale Guvernului; crearea unei situaţii mai favorabile statului român, prin emiterea şi aplicarea unui nou act normativ, într-un proces pendinte. 12. Cu privire la lipsa de previzibilitate a textelor de lege criticate, autorii excepţiei arată că suspendarea repetată a dreptului la ajutoare, pentru mai mulţi ani la rând, afectează caracterul previzibil al normelor de lege, deoarece speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport real, este, în realitate, lipsită de conţinut. Lipsa de previzibilitate conduce la afectarea caracterului de lex certa al normei aplicabile şi, implicit, în condiţiile unei legi imprecise, la relativizarea garanţiilor care însoţesc dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care include şi dreptul la o apărare eficientă. Prin folosirea acestui procedeu, de suspendare repetată a unui drept, „cu profund caracter psihologic“, legiuitorul a adus atingere în final demnităţii umane, care presupune două dimensiuni inerente, respectiv relaţiile dintre oameni, ceea ce vizează dreptul şi obligaţia oamenilor de a le fi respectate şi de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007. 13. De asemenea, se susţine că dispoziţiile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil prin nesocotirea egalităţii armelor între părţile aflate în litigiu (statul fiind debitor), deoarece se aplică şi litigiilor aflate pe rolul instanţelor la data intrării lor în vigoare. Astfel, se creează statului român - parte în proces o situaţie mai favorabilă. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Aurel Gogoci, în Dosarul nr. 1.788D/2018, susţine, în esenţă, că cele două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului criticate sunt neconstituţionale, întrucât restrâng drepturi care fac obiectul unei legi organice, cum este Legea nr. 303/2004, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Mihail Ceauşu, în Dosarul nr. 1.716D/2019, susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi 124 din Constituţie, deoarece la mai bine de 7 ani de la data adoptării măsurii de suspendare ceea ce s-a instituit cu caracter temporar tinde să devină cu caracter permanent. Totodată, se arată că suspendarea sine die a acordării ajutorului la ieşirea la pensie, fără a-şi mai justifica scopul pentru care a fost iniţial adoptată, este de natură să afecteze proporţionalitatea măsurii cu însuşi scopul urmărit, este discriminatorie, pentru că nu se aplică şi în situaţia încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ca urmare a decesului angajatului, şi îngrădeşte în mod nejustificat accesul liber la justiţie, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia „măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi“ (Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014). 16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că textul criticat este constituţional, deoarece actul normativ prin care a fost consacrat dreptul la ajutoare are aceeaşi forţă juridică cu cel din care face parte textul criticat şi, prin urmare, nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la un proces echitabil. 17. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 18. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 53D/2018, consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la Dosarul nr. 1.716D/2019 de către partea Ministerul Apărării Naţionale, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate care formează obiectul Dosarului nr. 1.716D/2019, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, cu următorul conţinut: - Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“; – Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“ 24. Curtea constată că, în prezent, dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată. 25. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 115 privind delegarea legislativă. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele de lege criticate prevăd că, în anul 2017, nu se aplică dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Curtea s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege potrivit cărora s-a prevăzut, anual, pentru perioada 2010-2017, că nu se aplică dispoziţiile de lege privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 27. Cu privire la dispoziţiile criticate, Curtea a pronunţat Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, şi Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 26 iulie 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Prin Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, paragraful 35, Curtea a reţinut că, referitor la unele dintre dispoziţiile de lege prin care s-a dispus, anual, pentru perioada 2010-2017, neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, prin Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 10 iulie 2017, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, prin Decizia nr. 681 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 16 februarie 2018, prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, sau prin Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. 28. Prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, precitată, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste drepturi băneşti - ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă - „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional“. 29. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, din cauza caracterului imprevizibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea nu a reţinut această critică, stabilind că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“ (a se vedea în acelaşi sens şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, precitată, paragraful 30). 30. În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile de lege criticate sunt neclare, deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă aceste drepturi vor mai fi acordate şi nici nu se poate stabili cu exactitate termenul până la care se suspendă plata acestora, prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, precitată, paragraful 31, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015) a stabilit că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept. 31. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituţie prin pretinsa discriminare faţă de situaţia încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ca urmare a decesului angajatului, prin Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, precitată, paragraful 24, Curtea a stabilit că o asemenea critică nu poate fi primită, deoarece, în jurisprudenţa sa, a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Faptul că legiuitorul a considerat că în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ca urmare a decesului angajatului dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor respective se aplică nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici nu creează discriminare între categoriile de angajaţi. De asemenea, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 22, Curtea a reţinut că cele două categorii de persoane nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Având în vedere această situaţie obiectiv diferită, prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie socială a familiilor celor decedaţi (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 26). 32. Referitor la invocarea art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional“. La paragraful 23 al aceleiaşi decizii, Curtea a precizat că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora şi, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 29). 33. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, paragrafele 49 şi 50, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit următoarele: „dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 [...] vizează exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, şi nu existenţa acestui drept“. În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept, şi că raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele/indemnizaţiile în anii 2011-2015. Totodată, prin Decizia nr. 9 din 19 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că raţionamentul evidenţiat în considerentele Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2015 se transpune în interpretarea dispoziţiilor legale din actele normative care reglementează salarizarea în sectorul bugetar în perioada 2011-2017, prin care s-a stipulat că aceste prevederi care reglementează beneficiul ajutoarelor nu se aplică, respectiv că aceste ajutoare nu se acordă, interpretarea de principiu dată anterior păstrându-şi actualitatea. 34. Cât priveşte posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor lor, prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că „acţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exerciţiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii sunt prematur formulate“. La paragraful 100, instanţa supremă a stabilit următoarele: „având în vedere că exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendat prin prevederi legale succesive, speciale şi derogatorii, începând cu anul 2011 şi până la finele anului 2017, acţiunile promovate în această perioadă sunt prematur formulate, dreptul nefiind actual. Pentru a se bucura de protecţia juridică a acţiunii în justiţie, dreptul subiectiv, pe lângă condiţia de a fi recunoscut şi ocrotit de lege, trebuie să îndeplinească şi condiţia de a fi actual“. Având în vedere acestea, Curtea a reţinut, la paragraful 51 al Deciziei nr. 284 din 7 mai 2019, că susţinerile privind încălcarea art. 21 din Constituţie reprezintă, de fapt, o problemă de legalitate, asupra căreia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu una de constituţionalitate, care să poată fi analizată de Curtea Constituţională. 35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 36. Referitor la critica potrivit căreia cele două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului criticate sunt neconstituţionale, întrucât restrâng drepturi care fac obiectul unei legi organice, cum este Legea nr. 303/2004, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa, ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu reprezintă drepturi constituţionale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora. 37. Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege potrivit cărora nu se aplică prevederile de lege referitoare la acordarea ajutoarelor sau indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu contravin, sub niciun aspect, principiului înfăptuirii justiţiei în numele legii. 38. În final, Curtea reţine că invocarea Deciziei nr. 62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, a Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi a Deciziei nr. 314 din 5 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, cu referire la art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar nu are relevanţă în cauza de faţă. 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petruţ Partenie în Dosarul nr. 9.293/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Aurel Gogoci în Dosarul nr. 3.988/90/2017* al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi de Mihail Ceauşu în Dosarul nr. 24.236/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
