Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Grigore Pop în Dosarul nr. 1.493/100/2016 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.765 D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, în principal ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se solicită modificarea şi completarea textului de lege criticat. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are libertatea de a stabili termene în care se exercită anumite acţiuni, ca o garanţie a exercitării drepturilor în conformitate cu prevederile Legii fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.493/100/2016, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Grigore Pop, într-o cauză având ca obiect repararea prejudiciului material suferit în urma condamnării politice a unui ascendent de gradul 2, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că textul de lege criticat este neconstituţional, contravenind accesului liber la justiţie şi dreptului la moştenire, deoarece termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de acesta, care curge de la intrarea în vigoare a legii, ar trebui să curgă de la data pronunţării hotărârii prin care s-a recunoscut condamnarea cu caracter politic. 6. Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece solicitarea autorului priveşte modificarea şi completarea legii, ceea ce contravine art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. 9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la punctul său de vedere reţinut în mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, cum ar fi, spre exemplu, Decizia nr. 513 din 7 octombrie 2014. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, având următorul conţinut: „(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.“ 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 46 privind dreptul la moştenire şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Legea nr. 221/2009 instituie, prin prevederile textului de lege criticat, o nouă posibilitate de a obţine despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate ca urmare a unei condamnări politice sau măsuri administrative. Este o posibilitate acordată prin lege specială, şi care se supune dispoziţiilor acestei legi. Textul de lege criticat prevede un termen de prescripţie de 3 ani, care începe să curgă de la intrarea în vigoare a legii. Aceasta, deoarece, în concepţia legiuitorului, cererea de acordare de despăgubiri este indisolubil legată de cererea de constatare a caracterului politic al condamnării sau al măsurilor administrative. 15. Curtea observă dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora cererea prin care se constată caracterul politic al condamnării sau al măsurilor administrative este imprescriptibilă. Din analiza acestora, Curtea constată că reglementarea unui termen de prescripţie de 3 ani, care ar începe să curgă de la data pronunţării hotărârii prin care s-a recunoscut condamnarea cu caracter politic, astfel cum doreşte autorul excepţiei, ar avea ca efect consacrarea imprescriptibilităţii unei acţiuni cu caracter patrimonial, contrar prevederilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, „legea generală“ în vigoare la data adoptării Legii nr. 221/2009. Acţiunile cu caracter patrimonial au un termen general de prescripţie de 3 ani, atât sub imperiul Decretului nr. 167/1958 - art. 3, cât şi al Codului civil în vigoare - art. 2517. 16. Referitor la critica privind încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut că instituirea unui termen de prescripţie a dreptului la acţiune nu are semnificaţia unei restrângeri a exerciţiului dreptului de acces la justiţie. În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, însuşi conţinutul juridic al dreptului de acces la justiţie include şi posibilitatea stabilirii de către legiuitor, în condiţiile legii, a unor limitări, cum sunt termenele de prescripţie, fără ca prin aceasta să fie adusă vreo îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, să se asigure condiţiile pentru valorificarea sa în concordanţă cu exigenţele statului de drept, consacrat în mod expres prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, între care se află şi aceea a respectării principiului securităţii raporturilor juridice (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 19 martie 2014). 17. De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte şi este de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. 18. Totodată, Curtea a reţinut că principiul accesului liber la justiţie trebuie interpretat şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la interpretarea acestui articol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 şi 38). Prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Stubbings împotriva Regatului Unit, paragrafele 51 şi 52, a reţinut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripţie şi cele de decădere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenţie, acestea fiind restricţii admise, atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanţa sa, iar în Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93, a statuat că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut“ şi că „acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 279 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, paragrafele 16 şi 17, şi Decizia nr. 654 din 30 octombrie 2018,*) nepublicată la data pronunţării în prezenta cauză). *) Decizia nr. 654 din 30 octombrie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 28 ianuarie 2019. 19. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art. 46 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece stabilirea calităţii de succesor al persoanei care a suferit o condamnare cu caracter politic şi acordarea despăgubirilor materiale intră în competenţa instanţei care judecă fondul cauzei. 20. Întrucât nu s-a reţinut nicio restrângere a unui drept fundamental, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Grigore Pop în Dosarul nr. 1.493/100/2016 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 decembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
