Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Claudiu Năpar în Dosarul nr. 8.039/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.497D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.555D/2019 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Vasilica Balaban în Dosarul nr. 2.998/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 1.633D/2019 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Marin Niţă şi Cristel Cîrlova în Dosarul nr. 45.369/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.555D/2019 şi nr. 1.633D/2019, la Dosarul nr. 1.497D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019 sau Decizia nr. 126 din 10 martie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Sentinţa civilă nr. 1.666 din 8 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.039/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Năpar într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 8. Prin Încheierea din 19 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.998/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Vasilica Balaban într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 9. Prin Încheierea din 23 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 45.369/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Marin Niţă şi Cristel Cîrlova într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, deoarece au ca efect diminuarea salariului de bază, deşi dreptul la salariu este un drept fundamental, corolarul dreptului la muncă, potrivit celor reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, ocrotit atât de art. 44 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, restrângerea exerciţiului acestui drept nu se putea realiza decât în condiţiile art. 53 din Constituţie, niciuna din acele situaţii de excepţie nefiind însă incidentă în cauză. Autorii mai susţin că diminuarea salariului, coroborată cu transferarea contribuţiilor de asigurări sociale de la angajator la salariat, impun o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a se menţine un just echilibru între interesele generale urmărite şi drepturile fundamentale ce trebuiau ocrotite. Astfel, regula aparent neutră şi aplicată unitar, instituită de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căreia salariile în plată din luna decembrie 2017, care depăşesc maximul grilei prevăzute în anexa la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, vor fi plafonate la nivelul grilei, afectează în mod disproporţionat negativ doar un grup din cadrul personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi parchetelor, în speţă specialiştii IT, care nu doar că nu primesc majorările salariale promise în mod public de Guvern, dar cărora li se şi aplică o scădere semnificativă a salariilor aflate în plată la nivelul lunii decembrie 2017. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 creează discriminări contrare art. 16 din Constituţie, iar pentru a înlătura această stare de discriminare, aplicarea salariilor brute regăsite în anexă ar fi trebuit realizată începând cu anul 2022, pentru toate categoriile de personal. 11. Distinct, se susţine că, în urma deciziei de reîncadrare, având ca temei prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, şi prin încadrarea în grila de salarizare pentru grefieri, salariul specialiştilor IT din sistemul judiciar a fost drastic diminuat cu aproximativ 50% faţă de nivelul avut în luna decembrie 2017, fiind încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Astfel, legea nu indică nicio situaţie care să impună restrângerea dreptului, această măsură necircumscriindu-se motivelor expres prevăzute de textul constituţional, iar restrângerea dreptului este aplicată discriminatoriu, în condiţiile în care celelalte categorii de personal salarizat din fonduri publice au beneficiat, ca efect al aplicării aceleiaşi legi, de creşteri salariale (unele, de-a dreptul spectaculoase, cum este cazul personalului medical). De asemenea, măsura are caracter definitiv, şi nu temporar. Dispoziţiile legale criticate încalcă şi principiul egalităţii în drepturi, deoarece specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor sunt singura categorie de personal din sistemul bugetar care este retrogradată în funcţie (cu caracter permanent) prin efectul aplicării dispoziţiilor legale criticate şi căreia i se reduce semnificativ nivelul venitului net. Or, nu se poate compara categoria specialiştilor IT din instanţe şi parchete cu alte categorii de informaticieni din alte unităţi bugetare şi nici cu personalul auxiliar care desfăşoară activităţi de grefă. Deşi activitatea specialiştilor IT a rămas aceeaşi, totuşi veniturile obţinute au fost reduse definitiv şi nejustificat. De asemenea, măsura reducerii salariului determină încălcarea dreptului fundamental la salariu şi a dreptului la un nivel de trai decent, operând ca o veritabilă sancţiune. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008. 12. Curtea de Apel Bucureşti Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că reclamantul nu deţinea un „bun“, în sensul de drept de a beneficia din ianuarie 2018 de un salariu de bază la acelaşi nivel cu cel din decembrie 2017, şi, în consecinţă, nu se pune problema incidenţei art. 44 din Constituţie şi, în consecinţă, nici a art. 53 din Constituţie. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se limitează la analiza admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, fără a-şi exprima opinia asupra excepţiei. 14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât scopul avut în vedere de legiuitor a fost de a înlătura inechităţile produse în domeniul salarizării bugetarilor prin acte normative abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017 şi de a aduce la acelaşi nivel salariile angajaţilor din aceeaşi categorie profesională. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul cuprins: „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ Prevederile capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“. 19. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că aceste dispoziţii legale au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, şi Decizia nr. 134 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iunie 2020), Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate. 21. Astfel, instanţa de contencios constituţional a statuat că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. 22. Referitor la invocarea dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum şi în consecinţă a constatat că stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaţilor din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificaţia încălcării regulilor fundamentale şi convenţionale invocate. 23. În raport cu cele enunţate, Curtea a reţinut, de asemenea, că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie. 24. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează consecinţele aplicării concomitente a prevederilor de lege şi a altor prevederi legale cu incidenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018. Or, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare 25. Curtea a observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare. 26. În continuare, examinând excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate referitoare la salarizarea specialiştilor IT din instanţe şi parchete, astfel cum aceasta este reglementată prin capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a mai analizat critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea spre exemplu, Decizia nr. 428 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 17 octombrie 2019, Decizia nr. 75 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 2 iunie 2020, Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, sau Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020). 27. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând instituirea unei discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea a reţinut că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui. Includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. Opţiunea legiuitorului în materia salarizării specialiştilor IT este justificată având în vedere şi prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, potrivit cărora „Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.“ 28. Totodată, Curtea a reţinut că acceptarea criticilor de neconstituţionalitate formulate ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferenţe faţă de sistemul anterior de salarizare. Or, neconstituţionalitatea unui text legal nu se poate constata pe baza unei simple comparaţii între reglementarea veche şi cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puţin favorabilă şi declanşând automat un aşa-zis conflict de constituţionalitate. 29. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea, în raport cu criticile formulate, a reţinut că modificarea reglementărilor în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice nu echivalează cu restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale în sensul art. 53 din Constituţie. 30. În final, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu Năpar în Dosarul nr. 8.039/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Vasilica Balaban în Dosarul nr. 2.998/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Marin Niţă şi Cristel Cîrlova în Dosarul nr. 45.369/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
