Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în integralitatea sa, excepţie ridicată de Societatea SIR IMPEX - S.R.L. din localitatea Neptun în Dosarul nr. 1.715/254/2017 al Judecătoriei Mangalia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 11D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul consilier juridic Mihnea-Valeriu Cernea, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN, a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1). Astfel, în esenţă, susţine că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1), întrucât cetăţenii români sunt obligaţi să plătească o taxă care îngrădeşte libera circulaţie, iar statul unitar trebuie să asigure, în mod gratuit, libera circulaţie a cetăţenilor săi, aşa încât aceştia să poată să îşi viziteze familia şi să se deplaseze la locul de muncă. De asemenea actul normativ criticat instituie discriminări între operatorii economici din Bucureşti şi cei din restul ţării şi prevede sancţiuni doar pentru cetăţenii români, nu şi pentru cei străini. 5. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în încheierea de sesizare a Curţii criticile de neconstituţionalitate sunt raportate la prevederile art. 16, art. 25 şi art. 41 din Constituţie. Prin urmare, autoarea excepţiei, în timpul dezbaterilor din şedinţa publică, nu poate invoca în faţa Curţii un alt temei constituţional, respectiv prevederile art. 1 alin. (1) din Constituţie, aşa încât această nouă critică este inadmisibilă. Referitor la celelalte critici, respectiv cele privind pretinsa discriminare, arată că situaţiile nu sunt identice, taxa fiind instituită pentru finanţarea lucrărilor de construcţie şi întreţinere a drumurilor. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011 şi Decizia nr. 257 din 21 mai 2013. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.715/254/2017, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată de Societatea SIR IMPEX - S.R.L. din localitatea Neptun într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său, este discriminatorie, prin instituirea excepţiilor de la plata tarifului de utilizare prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), precum şi în alin. (1^1) lit. b). Astfel, potrivit acestor norme, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi şi destinate transportului şcolar, precum şi autoturismele deţinute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere şi locul de muncă sau teren agricol deţinut în baza unui titlu de proprietate de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere şi care utilizează podul, tunelul sau trecătoarea de munte pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol şi de la/la domiciliu. 8. Se apreciază că, prin instituirea acestor excepţii de la plata tarifului de utilizare, sunt respectate doar drepturile unor categorii restrânse de persoane juridice, respectiv cele ale operatorilor de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi, ale operatorilor care au vehicule destinate transportului şcolar şi ale persoanelor fizice care au locul de muncă şi domiciliul de o parte şi de alta a podului. 9. Or, autoarea excepţiei susţine că, având „sediul în judeţul Constanţa şi capăt de linie de cealaltă parte a podului, respectiv în Bucureşti“, este operator de transport public de persoane în regim regulat pe ruta Bucureşti-Mangalia/Mangalia-Bucureşti şi nu beneficiază de această excepţie de la plata tarifului de utilizare. Mai mult, afirmă că persoanele care fac naveta pe traseul Bucureşti-Mangalia/Mangalia-Bucureşti cu vehiculul aparţinând societăţii sale au domiciliul într-un loc şi în celălalt capăt al traseului au locul de muncă. Prin urmare, actul normativ criticat, prin instituirea excepţiilor de la plata tarifului de utilizare, este discriminatoriu. 10. Judecătoria Mangalia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, apreciază că prin instituirea peajului sau a tarifului de utilizare a drumurilor publice nu se îngrădeşte libera circulaţie prevăzută de art. 25 din Constituţie, întrucât scopul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 este acela de a finanţa lucrările de construcţie şi întreţinere, iar nu de a obstrucţiona libera circulaţie. Instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate nu au efect discriminatoriu; ele se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de parte, concluziile reprezentantului autoarei excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 15. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 25 referitor la libera circulaţie şi ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 au ca obiect tarifarea utilizării şi a trecerii pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi instituie reguli speciale privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, pentru diferite categorii de autovehicule şi de proprietari şi utilizatori ai acestora, stabilind acelaşi regim juridic în cadrul fiecărei categorii şi prevăzând în mod diferit de la o categorie la alta, în funcţie de particularităţile acestora (a se vedea în acest sens Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013). 17. Analizând cuprinsul dispoziţiilor legale criticate, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prevede la art. 1 alin. (1) lit. b), e), f), p) şi q) că: utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini; tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.; tariful de trecere reprezintă o anumită sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, şi de tipul vehiculului; peajul reprezintă înregistrarea în format electronic a tarifului de trecere; trecerea reprezintă parcurgerea, o singură dată, într-un sens, a unei distanţe de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, pe care se aplică tariful de trecere. De asemenea se reţine că potrivit art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor. 18. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva unui pretins tratament discriminatoriu, întrucât, prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 sunt instituite excepţii de la plata tarifului de utilizare, Curtea constată netemeinicia acesteia. 19. Cu privire la principiul egalităţii, în mod constant, Curtea a statuat că acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, operatorii de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi şi operatorii care au vehicule destinate transportului şcolar nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu operatorii care asigură transportul de persoane dintr-o localitate în alta, aşa încât tratamentul juridic este diferit. Prin exceptarea de la plata tarifului de utilizare a vehiculelor folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi şi a vehiculelor destinate transportului şcolar, legiuitorul a avut în vedere raţiuni de interes general. 20. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie. 21. Cu privire la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor art. 25 din Constituţie, prin Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, şi Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013, Curtea a statuat că instituirea responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatori nu încalcă principiul liberei circulaţii. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. De altfel, „libera circulaţie“, prevăzută de textul constituţional, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale. Totodată, prin Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, precitată, Curtea a statuat că dreptul la liberă circulaţie se referă la mişcarea transfrontalieră a persoanelor şi la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mişcare propriu-zisă, cât şi libertatea oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, precum şi dreptul de a emigra şi de a reveni în ţară. 22. Faţă de cele menţionate, Curtea nu poate reţine nici critica raportată la art. 41 din Constituţie, referitor la muncă şi protecţia socială a muncii, întrucât dispoziţiile de lege supuse analizei nu interzic libertatea alegerii unui loc de muncă. 23. În final, cu privire la susţinerea din şedinţa publică a reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate de a se analiza, în mod suplimentar, încălcarea art. 1 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, Curtea constată că nu poate primi această solicitare, întrucât, potrivit jurisprudenţei sale, temeiurile excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele precizate prin încheierea de sesizare a instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia, astfel că în faţa Curţii Constituţionale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepţiei decât cele stabilite prin încheierea de sesizare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013, sau Decizia nr. 332 din 21 mai 2019, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 2 iulie 2019). 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea SIR IMPEX - S.R.L. din localitatea Neptun, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 1.715/254/2017 al Judecătoriei Mangalia şi constată că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în ansamblul său, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Mangalia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
