Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 40 (cu referire la art. 61^1 din Legea nr. 101/2016) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, excepţie ridicată de Societatea Costa Utilaje - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, în Dosarul nr. 279/64/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2240D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia, precum şi luarea în considerare a tuturor actelor şi expunerilor care stau la baza motivării criticilor de neconstituţionalitate depuse la dosar. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece este motivată necesitatea reglementării, având în vedere că, la acel moment, s-a formulat un număr mare de contestaţii cu scopul de a tergiversa procedura achiziţiilor publice. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 10 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 279/64/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice (cu referire la art. 61^1 din Legea nr. 101/2016), excepţie ridicată de Societatea Costa Utilaje - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 a fost adoptată de Guvern invocându-se dispoziţiile Legii nr. 183/2018 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, dar în cadrul acestei legi nu este prevăzut şi domeniul achiziţiilor publice. Totodată, atât din nota de fundamentare, cât şi din preambulul ordonanţei de urgenţă lipsesc elementele de fapt şi de drept în susţinerea situaţiei extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum şi a efectelor negative ce ar decurge din neadoptarea acestui act normativ în regim de urgenţă şi care nu a fost aprobat prin lege până la momentul formulării excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 creează un paralelism legislativ faţă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2017, care a fost şi aprobată prin lege. Prin urmare, se apreciază că toate aceste aspecte conduc la neconstituţionalitatea prevederilor criticate în raport cu dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, context în care se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia adoptării ordonanţelor de urgenţă. 7. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin introducerea obligaţiei de plată a unei cauţiuni de către cei care formulează contestaţii în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi, respectiv, plângeri împotriva deciziei adoptate de acest organ administrativ jurisdicţional se urmăreşte limitarea justificată a dreptului de acces la justiţie, măsură necesară într-o societate democratică pentru a preîntâmpina exercitarea abuzivă a acestui drept. În raport cu cele arătate, apreciază că se justifică şi urgenţa adoptării acestei măsuri. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 40 (cu referire la art. 61^1 din Legea nr. 101/2016) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 4 iunie 2018, care au următorul cuprins: "ART. IV Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...] 40. După articolul 61 se introduc două noi articole, articolele 61^1 şi 61^2, cu următorul cuprins: "ART. 61^1 (1) Pentru soluţionarea contestaţiei formulate în condiţiile art. 8 sau art. 49, sub sancţiunea respingerii acesteia, persoana care se consideră vătămată trebuie să constituie în prealabil o cauţiune stabilită după cum urmează: a) 2% din valoarea estimată a contractului, în cazul în care aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 35.000 lei; b) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 88.000 lei; c) 2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 220.000 lei; d) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 880.000 lei. (2) În cazul unei proceduri de atribuire a acordului-cadru, prevederile alin. (1) se raportează la valoarea estimată a celui mai mare contract subsecvent ce se intenţionează a se atribui în baza acordului-cadru respectiv. (3) În cazul în care contestaţia a fost respinsă de către Consiliu, persoana care se consideră vătămată care utilizează calea de atac în condiţiile art. 29 sau art. 51 alin. (3), după caz, nu trebuie să constituie o cauţiune suplimentară. (4) În cazul în care calea de atac reglementată de art. 29 sau art. 51 alin. (3) este utilizată de o altă persoană decât cea care a constituit cauţiunea conform alin. (1), pentru soluţionarea plângerii sau recursului, după caz, trebuie constituită în prealabil o cauţiune egală cu 50% din cauţiunea prevăzută la alin. (1). (5) Cauţiunea depusă se restituie, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a plângerii, respectiv după încetarea efectelor suspendării procedurii de atribuire şi/sau a executării contractului. (6) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o, nu mai devreme de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor suspendării procedurii de atribuire şi/sau a executării contractului. (7) Consiliul sau instanţa, după caz, se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. (8) În situaţia în care nu sunt aplicabile prevederile de la alin. (5)-(7), cauţiunea se constituie venit la bugetul de stat la împlinirea termenului de 3 ani calculat de la data la care aceasta putea fi solicitată. (9) Sunt scutite de la depunerea cauţiunii autorităţile contractante. [...]"" 12. În acest context, Curtea reţine că prin art. IV pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 a fost introdus art. 61^1 în Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, iar, potrivit prevederilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, actul de bază fiind reprezentat de Legea nr. 101/2016. Ulterior sesizării, dispoziţiile art. 61^1 alin. (1), (2) şi (5)-(7) din Legea nr. 101/2016 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 iulie 2020, păstrându-se, în principiu, soluţia legislativă cu privire la instituirea/constituirea unei cauţiuni în ceea ce priveşte formularea contestaţiei la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. 13. Având în vedere natura criticilor de neconstituţionalitate, care sunt exclusiv extrinseci, precum şi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. IV pct. 40 (cu referire la art. 61^1 din Legea nr. 101/2016) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018. 14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile şi la situaţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. De asemenea, sunt invocate prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a căror analiză, în cadrul controlului de constituţionalitate, se realizează prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă, în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie cu privire la delegarea legislativă, context în care se face o confuzie între cele două proceduri de delegare legislativă, considerând că Guvernul a legiferat printr-o ordonanţă de urgenţă în materia achiziţiilor, fără a avea abilitarea necesară din partea Parlamentului. 16. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că adoptarea unor ordonanţe simple are loc în virtutea unei legi de abilitare a Guvernului de a emite astfel de acte normative între sesiunile parlamentare, fiind vorba de o delegare dată de Parlament prin lege, iar adoptarea ordonanţelor de urgenţă are loc în temeiul delegării legislative constituţionale, fără a fi necesară o lege de abilitare, dar cu îndeplinirea altor condiţii prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. 17. Referitor la condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Curtea Constituţională a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Sintagma „situaţii extraordinare“ a fost analizată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, precitată, a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de „caz excepţional“, utilizată în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de „situaţie extraordinară“, arătând că, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelaşi legiuitor a simţit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferenţă, prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“, consacrând astfel in terminis imperativul urgenţei reglementării. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale, prin care a precizat că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Cât priveşte condiţia urgenţei, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare. 18. În cauză, Curtea constată că preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 menţionează că reglementarea în discuţie a fost adoptată, pe de o parte, având în vedere: necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice, în caz contrar existând riscul diminuării gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a fondurilor europene, consecinţa cea mai gravă în acest caz reprezentând-o amânarea/întârzierea implementării unor proiecte de investiţii majore, cu impact social şi economic la nivel naţional sau local; importanţa deosebită a fondurilor structurale în ansamblul economiei naţionale, precum şi efectele negative asupra potenţialului de dezvoltare a economiei naţionale generate de un nivel redus al absorbţiei fondurilor structurale; faptul că Acordul de parteneriat al României pentru perioada de programare financiară 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2014) 5.515 din 6 august 2014, stabileşte condiţionalităţile orizontale ex-ante care trebuie îndeplinite de Guvernul României în legătură cu utilizarea, în special prin efectuarea de achiziţii publice, a fondurilor structurale aferente perioadei de programare financiară 2014-2020, fonduri structurale în valoare de aproximativ 43 miliarde de euro. Pe de altă parte, actul normativ a fost adoptat în considerarea faptului că aspectele legiferate vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă a căror reglementare nu poate fi amânată, întrucât absorbţia fondurilor structurale conform Acordului de parteneriat reprezintă un interes public prioritar, date fiind importanţa acestora în ansamblul economiei naţionale şi efectele absorbţiei fondurilor structurale asupra potenţialului de dezvoltare a economiei naţionale. De asemenea, a fost avut în vedere faptul că nerespectarea prevederilor Acordului de parteneriat, prin neîndeplinirea condiţionalităţilor ex-ante prevăzute în cuprinsul său, poate conduce la afectarea finanţării din fonduri structurale în cadrul programelor europene finanţate din fonduri europene alocate în exerciţiul financiar 2014-2020 a unor proiecte de interes public şi la corecţii financiare, fiind astfel afectată în mod semnificativ îndeplinirea obiectivelor de absorbţie a fondurilor structurale, cu impact deosebit asupra dezvoltării economiei naţionale. 19. Având în vedere aceste precizări şi ţinând cont de jurisprudenţa sa, Curtea constată că împrejurările menţionate în preambulul ordonanţei de urgenţă a Guvernului criticate se încadrează în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa Curţii, ca stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pun în pericol un interes public, şi anume amânarea/întârzierea implementării unor proiecte de investiţii majore, cu impact social şi economic la nivel naţional sau local, având în vedere importanţa deosebită a fondurilor structurale în ansamblul economiei naţionale, precum şi efectele negative asupra potenţialului de dezvoltare a economiei naţionale generate de un nivel redus al absorbţiei fondurilor structurale. 20. Pe de altă parte, Curtea reţine că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate, menţionându-se că aceasta a fost adoptată ţinând cont de faptul că trebuie îndeplinite anumite obligaţii ce decurg din apartenenţa României la Uniunea Europeană, respectiv îndeplinirea unor condiţionalităţi orizontale ex-ante stabilite prin Acordul de parteneriat al României pentru perioada de programare financiară 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene, care trebuie îndeplinite de Guvernul României în legătură cu utilizarea, în special prin efectuarea de achiziţii publice, a fondurilor structurale aferente perioadei de programare financiară 2014-2020, fonduri structurale în valoare de aproximativ 43 miliarde de euro şi care sunt aferente unei perioade limitate, respectiv perioadei de programare financiară 2014-2020. 21. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie în componenta referitoare la condiţiile şi la situaţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, coroborate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, prin prisma normelor de tehnică legislativă, este neîntemeiată. 22. Distinct de acestea, Curtea observă că prevederile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost introduse prin art. IV pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 501 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 24 aprilie 2020, paragrafele 33-35, Curtea a reţinut că dinamica raporturilor juridice existente în domeniul achiziţiilor publice demonstrează că intervenţia legiuitorului era necesară, în condiţiile în care drepturile procesuale au fost exercitate frecvent cu rea-credinţă de către operatori economici care nu aveau capacitatea efectivă de a-şi executa obligaţiile ce rezultau din încheierea contractelor de achiziţii publice. Interesul naţional impune ca statul să poată realiza cu celeritate obiectivele propuse în vederea îmbunătăţirii vieţii cetăţenilor săi, cu respectarea, bineînţeles, a drepturilor şi a intereselor legitime ale eventualilor participanţi la procedurile de achiziţie publică. Aşadar, prin instituirea cauţiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanţie destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condiţiile în care cererea celui ce plăteşte cauţiunea se respinge. Astfel, aceste obiective urmărite prin adoptarea de către legiuitor a măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim. De asemenea, instituirea obligaţiei de consemnare a cauţiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale - şi interesul individual al justiţiabilului de a avea acces efectiv la instanţă în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziţia sa (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014). 23. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 40 (cu referire la art. 61^1 din Legea nr. 101/2016) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Costa Utilaje - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, în Dosarul nr. 279/64/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. IV pct. 40 (cu referire la art. 61^1 din Legea nr. 101/2016) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
