Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.014 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Şerban Vreme în Dosarul nr. 28.673/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.386D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arată, pe de o parte, că stabilirea naturii juridice a unui contract de concesiune ţine de interpretarea şi aplicarea legii, iar, pe de altă parte, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, deşi a invocat în susţinerea acesteia art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, nu a motivat-o potrivit exigenţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 28.673/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.014 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Şerban Vreme într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri în anulare formulate împotriva unei ordonanţe de plată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se solicită Curţii Constituţionale să stabilească dacă un contract de concesiune încheiat de către o autoritate contractantă cu o persoană fizică este un contract civil sau administrativ, respectiv dacă un astfel de contract este supus procedurii ordonanţei de plată sau celei de drept comun. 6. Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că dreptul de acces la justiţie trebuie să fie un drept efectiv, dar nu unul absolut; art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu consacră în materie civilă obligativitatea dublului grad de jurisdicţie, dar, în măsura în care legislaţia naţională prevede dreptul la căi de atac, aceasta reprezintă o garanţie în sensul art. 6 din Convenţie şi trebuie respectată. În ceea ce priveşte textul criticat se arată că o astfel de garanţie este asigurată debitorului, acesta având dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei de plată emise. Totodată, cu privire la competenţa legiuitorului de a stabili procedura de judecată, se arată că este dreptul acestuia de a stabili cadrul juridic în care pot fi promovate cererile, precum şi domeniul de aplicare a unei proceduri, cu condiţia de a nu contraveni altor norme şi principii, exigenţă respectată prin edictarea textului legal criticat. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1.014 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "(1) Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printrun înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. […](3) Prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înţelege: a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acţionează la nivel central, regional sau local; b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, şi care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii: (i) este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a); (ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a); (iii) în componenţa consiliului de administraţie ori, după caz, a consiliului de supraveghere şi directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a); c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b)." 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (2) privind competenţa legiuitorul de a stabili procedura de judecată. Totodată, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate este invocat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia se raportează în mod formal la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2), precum şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În realitate, prin critica de neconstituţionalitate formulată, autorul excepţiei solicită Curţii Constituţionale să stabilească natura juridică a contractului de concesiune încheiat, pentru a cunoaşte dacă acesta se subsumează sferei de incidenţă a art. 1.014 din Codul de procedură civilă, text care se aplică numai în privinţa contractelor civile. 15. Astfel, problema de drept vizată de autorul excepţiei constă în calificarea juridică a contractului de concesiune, şi anume dacă reprezintă un contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice, iar prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative sau, din contră, un contract civil în sensul art. 1.166 din Codul civil, potrivit căruia contractul este acordul între două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. 16. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că interpretarea şi aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie (a se vedea şi Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25). 17. Având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a legii, Curtea constată că soluţionarea acesteia excedează competenţei sale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.014 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă prin prisma art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.014 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Şerban Vreme în Dosarul nr. 28.673/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Karoly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
