Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 8, 31 şi 32 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi ale art. 298 şi ale art. 252 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Academică Română în Dosarul nr. 33.853/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 22D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 33.853/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 8, 31 şi 32 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi ale art. 298 şi ale art. 252 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Academică Română întro cauză având ca obiect „obligaţia de a face“ - obligarea la declasificarea unor informări trimise autorităţilor publice şi private. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că, potrivit art. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, accesul liber şi neîngrădit la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice. Aceste informaţii publice sau personale sunt inclusiv de interes procesual, utile în realizarea efectivă a dreptului la un proces echitabil. Dispoziţiile cu caracter special ale Legii nr. 182/2002, precum cele ale art. 33, interzic „clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei“. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002, se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcării legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime. 6. Accesul la astfel de informaţii, inclusiv clasificate, este subordonat principiului necesităţii de a cunoaşte, orice excepţie sau limitare de la aplicarea acestui principiu necesitând, într-o societate democratică, întrunirea unor motive excepţionale, punerea în practică pentru o perioadă limitată şi măsuri proporţionale cu situaţia ivită. Procedându-se în sens contrar, dispoziţiile legale care ar bloca accesul părţii dintr-un proces sau al avocatului care o reprezintă la toate piesele dosarului, chiar dacă acestea au fost clasificate, determină încălcarea garanţiilor procesuale prevăzute de lege, de Constituţie şi de tratate internaţionale, în cazul persoanelor în cauză. Chiar dacă există şi derogări constituţionale, precum cele prevăzute de art. 31 din Legea fundamentală, care indică şi faptul că „dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională“, clasificarea abuzivă a unor informaţii de maxim interes public determină înfrângerea tocmai a dispoziţiilor-garanţii din Legea nr. 182/2002. În toate aceste situaţii, este grav încălcat dreptul la apărare, circumscris dreptului la un proces echitabil, ambele expres prevăzute şi protejate ca drepturi fundamentale de art. 24 şi 21 din Constituţie, de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, pot avea acces la informaţii clasificate secrete de stat persoanele verificate în prealabil cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii, iar potrivit art. 28 din aceeaşi lege, accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberată de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), această autorizaţie fiind eliberată pe niveluri de secretizare prevăzute la art. 15 lit. f) din lege, în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. 7. Însă avocatul nu este subiect reglementat al acestei legi speciale, Legea nr. 182/2002, intenţia legiuitorului fiind mai întâi de a crea un cadru de protecţie a informaţiilor clasificate pentru persoanele din administraţia publică sau, cel mult, exercitând autoritatea publică. 8. De asemenea, formularea actuală deficitară a art. 298 din Codul de procedură civilă reprezintă un alt obstacol în realizarea dreptului la un proces echitabil, prin înzestrarea oricărei instituţii a puterii executive, adică a emitentului unui document, cu posibilitatea unui refuz, care îl plasează deasupra dispoziţiilor puterii judiciare şi deasupra legii şi a câmpului de protecţie a drepturilor fundamentale, instituit prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Legea nr. 182/2002 nu prevede un mecanism eficient care să asigure un control efectiv al clasificării abuzive a unui document de către emitent. În lipsa acestui mecanism eficient, aceste proceduri precar instituite prin norme infralegale, care limitează accesul avocaţilor într-o cauză la toate piesele dosarului, sunt neconstituţionale din perspectiva dispoziţiilor art. 24 şi 21 din Constituţie, încalcă exigenţele instituite de art. 6 din Convenţie şi descrise în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. 9. Chiar dacă există situaţii în care, din cauza vreunui posibil efect dăunător pe care l-ar putea avea publicitatea anumitor informaţii, fie pentru stat, fie pentru instituţiile sau autorităţile acestuia sau chiar pentru persoane juridice de drept privat, s-ar impune ca unele dintre acestea să fie ţinute secrete şi astfel accesul la conţinutul unor asemenea informaţii să fie limitat, să fie permis doar unui grup restrâns de persoane şi numai în măsura necesităţii de a cunoaşte, totuşi, această posibilitate excepţională de limitare nu poate fi transformată într-o practică regulată, ordinară, care generează încălcarea unor drepturi fundamentale, transformându-se protecţia unor informaţii sensibile, într-o societate democratică, tocmai în contrariul său, specific unei societăţi nedemocratice, totalitare, cu informaţii şi proceduri secrete, incompatibile cu statul de drept. Este invocată Hotărârea din 9 octombrie 2003, pronunţată în Cauza Acimovic împotriva Croaţiei. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că deciziile Curţii Constituţionale prin care a fost respinsă anterior ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Legea nr. 182/2002 îşi păstrează în continuare actualitatea. Sunt invocate Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006, Decizia nr. 1.440 din 4 noiembrie 2010 şi Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008. Totodată, împrejurarea că avocaţii nu se regăsesc în categoriile reglementate de prevederile art. 7 din Legea nr. 182/2002 nu constituie un impediment care să afecteze prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare al reclamantei, având în vedere dreptul acesteia de a fi reprezentată în faţa instanţei de judecată de un avocat care a obţinut, în condiţiile legii, certificatul ORNISS, care să îi permită accesul la informaţiile clasificate contestate în prezenta cauză. Instanţa judecătorească mai reţine că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitatea a prevederilor art. 298 şi ale art. 252 alin (3) din Codul de procedură civilă, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că „este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti“, precum şi că „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale“. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 7, 8, 31 şi 32 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 252 alin. (3) şi ale art. 298 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. 15. Referitor la dispoziţiile art. 298 din Codul de procedură civilă, din examinarea considerentelor actului de sesizare şi a notelor scrise ale autoarei excepţiei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă, urmând a fi reţinute ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege. 16. Dispoziţiile art. 7, 8, 31 şi 32 din Legea nr. 182/2002 au următorul cuprins: - Art. 7: "(1) Persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii.(2) Pentru candidaţii la funcţii publice ce implică lucrul cu asemenea informaţii, precum şi competenţa de a autoriza accesul la astfel de informaţii, verificarea este anterioară numirii în acele funcţii şi se solicită obligatoriu de autoritatea de învestire.(3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucrează în cadrul Autorităţii Naţionale de Securitate, care gestionează informaţii NATO, potrivit echivalenţelor nivelurilor de secretizare prevăzute prin prezenta lege.(4) Accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia validării alegerii sau numirii şi a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: a) Preşedintele României; b) prim-ministru; c) miniştri; d) deputaţi; e) senatori; f) judecători; g) procurori; h) magistraţi-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în concordanţă cu atribuţiile specifice, sunt îndreptăţiţi să aibă acces la informaţiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituţiilor din care aceştia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, după ce au luat cunoştinţă de responsabilităţile ce le revin privind protecţia informaţiilor clasificate şi au semnat angajamentul scris de păstrare a secretului prevăzut la art. 36 alin. (3).(5) Pentru judecători, procurori şi magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procedura internă prevăzută la alin. (4) se stabileşte prin regulament elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii şi avizat de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat." – Art. 8: „Personalul anume desemnat pentru realizarea protecţiei informaţiilor clasificate se include într-un sistem permanent de pregătire şi perfecţionare, la intervale regulate, potrivit standardelor naţionale de protecţie.“; – Art. 31: "(1) Informaţiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului.(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagină şi menţiunea «personal», când sunt destinate strict unor persoane anume determinate.(3) Dispoziţiile art. 28 se aplică în mod corespunzător în domeniul informaţiilor secrete de serviciu.(4) Neglijenţa în păstrarea informaţiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate." – Art. 32: „Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi să stabilească informaţiile care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului.“ 17. Prevederile art. 252 alin. (3) şi ale art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: - Art. 252 alin. (3): „Dispoziţiile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite şi consultate numai în condiţiile prevăzute de lege.“; – Art. 298 alin. (2): „Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice. Extrase parţiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 8, 31 şi 32 din Legea nr. 182/2002 şi ale art. 252 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că aceste norme instituie reguli privind accesul persoanelor la informaţiile clasificate, personalul anume desemnat pentru realizarea protecţiei informaţiilor clasificate, stabilirea informaţiilor care constituie secrete de serviciu, obligaţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat de a stabili informaţiile care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, precum şi reguli procedurale aplicabile în cursul procesului civil în privinţa dispoziţiilor normative cuprinse în documente cu informaţii clasificate, precizând că acestea pot fi dovedite şi consultate numai în condiţiile prevăzute de lege. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate susţinută, în esenţă, din perspectiva îngrădirii accesului nelimitat şi necondiţionat al avocatului/părţii la documentele clasificate folosite ca mijloace de probă într-un litigiu, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 199 din 24 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 iunie 2021, Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, Decizia nr. 751 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012). 21. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate cuprinse în Legea nr. 182/2002 nu exclud accesul avocaţilor la informaţiile clasificate ce constituie secret de stat şi, respectiv, secret de serviciu, acest acces fiind asigurat în condiţiile Legii nr. 182/2002 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002. În acest sens, legea analizată prevede, la art. 28 alin. (1), că accesul la informaţiile secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberată de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, dispoziţii care se aplică, în mod corespunzător, potrivit art. 31 alin. (3) din aceeaşi lege, în domeniul informaţiilor secrete de serviciu. La rândul său, Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 prevede, la art. 33, că accesul la informaţii clasificate este permis cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Ambele acte normative antereferite reglementează norme procedurale de acces la cele două categorii de informaţii. Or, toate aceste dispoziţii legale constituie mijloace de acces ce garantează diferitelor categorii profesionale, prin urmare şi avocaţilor, accesul la toate informaţiile de care au nevoie pentru a-şi exercita rolul legal în cadrul procesului penal, inclusiv la cele reglementate prin textul criticat, constituind astfel garanţii ale dreptului la apărare, ale accesului la justiţie şi ale dreptului la un proces echitabil. 22. Aşadar, reglementarea strictă a accesului la informaţiile clasificate, inclusiv sub aspectul stabilirii unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informaţii, nu are ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la informaţii esenţiale pentru soluţionarea cauzei, ci creează tocmai cadrul normativ în care două interese aflate în conflict - interesul particular, bazat pe dreptul fundamental la apărare, respectiv interesul general al societăţii, bazat pe nevoia de apărare a securităţii naţionale - coexistă într-un just echilibru, care dă satisfacţie ambelor interese legitime, astfel că niciunul dintre ele nu este afectat în substanţa sa. În consecinţă, nu se poate susţine încălcarea dreptului la apărare şi a dreptului un proces echitabil. 23. Curtea a mai constatat că „soluţia contrară, constând în accesul avocaţilor la informaţiile clasificate ce constituie secret de stat şi, respectiv, secret de serviciu, în condiţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, ar determina crearea unei breşe în sistemul naţional de protecţie a informaţiilor clasificate“. Un raţionament juridic similar a fost realizat de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2009, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că, „din raţiuni ce ţin de oportunitate, nu toţi angajaţii unei instituţii trebuie să obţină certificate de securitate“. 24. Curtea a mai reţinut că este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, să conţină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informaţii al anumitor persoane care au calitatea de părţi într-un proces, respectiv cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerinţele şi procedura specifică de obţinere a acestuia, prevăzute de aceeaşi lege. Însăşi Constituţia prevede, potrivit art. 53 alin. (1), posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi - inclusiv a garanţiilor aferente unui proces echitabil - pentru raţiuni legate de apărarea securităţii naţionale. Reglementarea mai strictă a accesului la informaţiile clasificate ca fiind secrete de stat, prin stabilirea unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informaţi, precum şi a unor proceduri de verificare, control şi coordonare a accesului la aceste informaţii, reprezintă o măsură necesară în vederea asigurării protecţiei informaţiilor clasificate, în acord cu dispoziţiile constituţionale ce vizează apărarea securităţii naţionale (Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008 şi Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, precitate). 25. De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile referitoare la persoanele ce urmează să aibă acces la informaţiile clasificate sau protecţia acestor informaţii prin măsuri procedurale nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile şi libertăţile constituţionale, fiind în deplin acord cu normele din Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 751 din 20 septembrie 2012, precitată). 26. Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat netemeinicia criticilor de neconstituţionalitate care vizează accesul la informaţiile clasificate condiţionat de îndeplinirea cerinţei unei forme de autorizare prealabilă. 27. Distinct, Curtea reţine că includerea avocaţilor sub incidenţa art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care nu poate îndeplini rolul de legiuitor pozitiv, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 28. De asemenea, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 31 din Constituţie, având în vedere considerentele reţinute prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018. Astfel, Curtea a statuat că accesul liber la informaţie nu este un drept absolut. El poate suferi anumite limitări în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de lege. Astfel, art. 31 alin. (3) din Constituţie statuează că „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională“, iar art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale menţionează că „exercitarea libertăţii de opinie şi a libertăţii de a primi sau comunica informaţii ori idei poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni, care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti“. Aşadar, există situaţii în care publicitatea anumitor informaţii poate produce consecinţe negative asupra intereselor statului, a instituţiilor sau a autorităţilor acestuia sau chiar a persoanelor juridice de drept privat, astfel că se impune păstrarea acestora într-un regim clasificat, accesul la conţinutul unor asemenea informaţii fiind permis, în condiţiile legii, doar unei categorii restrânse de persoane şi numai în măsura necesităţii de a cunoaşte. Potrivit Legii nr. 182/2002, accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de lege. 29. Având în vedere considerentele reţinute în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional evocată anterior, Curtea constată că soluţiile legislative cuprinse în dispoziţiile legale criticate se integrează în cadrul normativ de protecţie a informaţiilor clasificate, înscriindu-se în marja de apreciere pe care statul o are în reglementarea acestei materii. 30. În acelaşi timp, Curtea reţine că problema eventualelor dificultăţi ce pot apărea în procedura de declasificare a informaţiilor ţine de aplicarea legii, şi nu de constituţionalitatea ei, iar rezolvarea sa nu intră în competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.250 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008). 31. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepţiilor de neconstituţionalitate, condiţionând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situaţie, raportat la cauza în care a fost ridicată excepţia. Legătura cu soluţionarea cauzei „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului“ (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanţei de contencios constituţional, incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Dacă autorul excepţiei nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepţiei nu schimbă cu nimic situaţia acestuia, ci priveşte numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014). 32. Din analiza actelor aflate la dosar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu rezultă refuzul autorităţii sau al instituţiei publice deţinătoare de a prezenta instanţei judecătoreşti un înscris privitor la cauză, înscris care să se refere la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice. În aceste condiţii, reţinând că invocarea excepţiei relevă mai degrabă un caracter abstract, şi nu un interes direct, născut şi actual, de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu are legătură cu cauza concretă în care a fost ridicată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009). 33. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Academică Română în Dosarul nr. 33.853/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 7, 8, 31 şi 32 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale art. 252 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
