Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina-Elena │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, excepţie ridicată de Societatea Adesgo S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 43.756/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.884D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că textul criticat se referă la obligaţia operatorilor economici de a declara adaosul comercial înainte de a-l aplica şi este criticat în raport cu art. 45 şi art. 135 din Constituţie. Potrivit acestor norme constituţionale, activitatea economică este garantată în anumite condiţii prevăzute de lege, statul având obligaţia de a proteja interesele naţionale prin asigurarea unui climat de transparenţă în ceea ce priveşte activitatea economică. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 43.756/4/2015, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, excepţie ridicată de Societatea Adesgo - S.A., într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Legea nr. 12/1990. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt caduce şi/sau au fost abrogate implicit prin actele normative adoptate ce au succedat Legii nr. 12/1990, astfel că un operator economic nu mai poate fi sancţionat în prezent pentru nedepunerea declaraţiei de adaos comercial. Se învederează faptul că obligaţia de a declara statului adaosul comercial practicat de comercianţi era expresia legislativă a unei atitudini de control al statului faţă de comerţul liber, când adaosul comercial era limitat la 30%, iar efectul consta în sancţionarea depăşirii acestei limite, aspect ce se justifica la momentul adoptării actului normativ în discuţie. Or, în prezent, există în activul legislativ norme care reglementează aspecte cu privire la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, la concurenţă, la obligativitatea afişării preţurilor şi tarifelor, la obligativitatea operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice etc., spre exemplu, Legea nr. 21/1996, Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Se precizează că art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 nu respectă normele de tehnică legislativă cu privire la obligaţia abrogării exprese a normelor desuete sau care au elemente de contradictorialitate şi, prin urmare, nu ar trebui să producă efecte juridice în prezent, mai ales că permit organelor de control să aplice sancţiuni în mod zelos, ajungându-se în fapt ca norma legală criticată să încalce principiul liberei circulaţii a mărfurilor şi să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 şi art. 135 din Constituţie. 6. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, care au următorul cuprins: „(1) Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni: [...] f) nedeclararea de către operatorii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a adaosurilor comerciale şi a celor de comision;“. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică şi ale art. 135 privind economia. Totodată, având în vedere motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cuprinsă în notele scrise, prin care se face referire la normele de tehnică legislativă cu privire la obligaţia abrogării exprese a normelor desuete, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca temei constituţional şi art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta privind calitatea legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulţumită de faptul că autorităţile îndrituite cu aplicarea normelor legale în materie consideră că Legea nr. 12/1990 încă produce efecte şi, în virtutea acesteia, sancţionează operatorii economici pentru nedepunerea declaraţiei de adaos comercial, ceea ce este contrar libertăţii economice şi economiei de piaţă, întrucât, în opinia sa, prevederile criticate sunt caduce şi/sau au fost abrogate implicit prin actele normative adoptate ce au succedat Legii nr. 12/1990. 14. Curtea reţine că Legea nr. 12/1990, act normativ preconstituţional, a fost adoptată la data de 6 august 1990 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 8 august 1990, având succesiv diferite modificări, completări şi abrogări. Astfel, soluţia legislativă criticată prevăzută de dispoziţiile art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 a fost introdusă prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 42/1991 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1991. De asemenea, Curtea observă că soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 s-a menţinut şi după republicările succesive ale legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, nr. 291 din 5 mai 2009 şi nr. 121 din 18 februarie 2014. 15. Faţă de această împrejurare, Curtea, în jurisprudenţa sa, a constatat că întregul act normativ a fost receptat în noua ordine constituţională instaurată ca urmare a intrării în vigoare a Constituţiei din 1991, o atare concluzie fiind justificată de activitatea legislativă ce a privit Legea nr. 12/1990 după data de 8 decembrie 1991, respectiv intervenţiile legislative aduse prin numeroase acte normative modificatoare şi republicările acesteia, precum şi din aplicarea continuă a actului normativ de către autorităţile publice (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 269 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, paragraful 14). 16. Or, modificarea, completarea şi abrogarea actelor normative sunt evenimente legislative prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, fiind atribuţia puterii legiuitoare să legifereze, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, iar în procesul de legiferare să utilizeze aceste proceduri. Astfel, în virtutea normelor de tehnică legislativă, respectiv ale art. 17 din Legea nr. 24/2000, în vederea asanării legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată. 17. Curtea observă că, în prezent, acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 222/2020 pentru abrogarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1018 din 2 noiembrie 2020. 18. Însă, până la abrogarea sa expresă, Legea nr. 12/1990 a fost în vigoare, făcând parte din fondul activ al legislaţiei şi a produs efecte juridice, astfel că destinatarii normelor, în speţă operatorii economici ce desfăşurau activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, aveau obligaţia de a se supune legii, aşadar de a respecta autoritatea sa normativă pe toată perioada cuprinsă între momentul intrării în vigoare a acestei legi şi momentul intrării în vigoare a normelor abrogatoare reprezentate de Legea nr. 222/2020. 19. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că prevederile criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenţa privind calitatea legii, inclusiv în ceea ce priveşte normele de tehnică legislativă, aşa cum s-a arătat mai sus, întrucât, din economia textului criticat, astfel cum era în vigoare la data la care a produs efecte în speţă, se deduce faptul că nu există nicio dificultate în a decela între caracterul activ al normelor în discuţie, respectiv faptul că acestea sunt în vigoare şi produc efecte, şi presupusul caracter inactiv al acestora pentru motivele învederate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Cu privire la critica raportată la art. 45 şi art. 135 din Constituţie referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberei circulaţii a mărfurilor, ca parte a libertăţii comerţului, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, deoarece accesul liber al persoanelor la o activitate economică şi libertatea comerţului, potrivit dispoziţiilor constituţionale, implică o reglementare din partea statului, iar textele de lege criticate nu fac decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Prin urmare, normele criticate sunt o expresie a dispoziţiilor constituţionale în ceea ce priveşte atât libertatea economică desfăşurată în condiţiile legii, cât şi cu privire la obligaţia de a proteja interesele naţionale prin asigurarea unui cadru de transparenţă în ceea ce priveşte activitatea economică şi a factorilor de producţie. 21. De altfel, prin Decizia nr. 273 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 36, pronunţându-se asupra unor prevederi cuprinse în acelaşi articol [ale art. 1 lit. b) şi ale art. 3 din Legea nr. 12/1990], distincte de cele criticate în prezenta cauză, Curtea a constatat că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile criticate în contextul dat, dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Or, instituirea şi, respectiv, aplicarea în mod legal a unei amenzi de către organele de control abilitate pentru o contravenţie săvârşită este consecinţa legitimă a încălcării unei norme legale, fapt ce nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei (în acest sens, a se şi vedea Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990. 22. În ceea ce priveşte aspectul reliefat de autoarea excepţiei cu privire la faptul că, în virtutea prevederilor criticate, organele de control aplică sancţiuni în mod zelos, Curtea reţine, pe de o parte, că acestea sunt chestiuni ce ţin de aplicarea concretă a legii de către agenţii constatatori ai contravenţiilor. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte raporturile acestora, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 273 din 4 iunie 2020, precitată, a reţinut că încredinţarea către autorităţile administrative a sarcinii de a constata şi de a sancţiona contravenţiile nu este incompatibilă cu normele constituţionale şi convenţionale privind drepturile fundamentale, câtă vreme partea sancţionată poate sesiza un tribunal independent pentru a se pronunţa asupra deciziei care a fost luată împotriva sa, context în care să beneficieze de toate garanţiile unui proces echitabil. Or, contravenţiilor prevăzute de Legea nr. 12/1990 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar în virtutea prevederilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, contravenientului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiţiei, acesta putând formula o plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ocazie cu care poate solicita anularea acestuia. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede faptul că instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii. 23. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 45 şi ale art. 135, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Adesgo - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 43.756/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
