Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, excepţie ridicată de Jănică Chiper în Dosarul nr. 201/96/2019 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.933D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.934D/2019, nr. 3.161D/2019, nr. 3.162D/2019 şi nr. 3.427D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Liliana Chiper în Dosarul nr. 200/96/2019 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă, de Ciprian Coadă şi de Dan Iulian Năstase în dosarele nr. 928/121/2019 şi nr. 967/121/2019 ale Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi de Maria Mariş în Dosarul nr. 850/102/2019/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.934D/2019, nr. 3.161D/2019, nr. 3.162D/2019 şi nr. 3.427D/2019 la Dosarul nr. 2.933D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, nu este încălcat art. 115 alin. (6) din Constituţie, cu referire la dreptul fundamental la pensie, deoarece modificarea prevederilor legale criticate este în competenţa Parlamentului, care analizează ordonanţele de urgenţă ale Guvernului şi decide aprobarea sau respingerea acestora, în totalitate sau parţial. În adoptarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 s-au avut în vedere recomandările Comisiei pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), precum şi faptul că adoptarea unei asemenea măsuri ar avea un impact negativ asupra funcţionării sistemului de justiţie în România. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 3 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 201/96/2019 şi nr. 200/96/2019, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Jănică Chiper şi de Liliana Chiper în cauze având ca obiect contestaţii împotriva unor decizii de pensionare. 8. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 928/121/2019, şi prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 967/121/2019, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ciprian Coadă şi de Dan Iulian Năstase în cauze având ca obiect contestaţii împotriva unor decizii de pensionare. 9. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 850/102/2019/a1, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Maria Mariş într-o cauză având ca obiect o contestaţie împotriva unei decizii de pensionare. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Astfel, se arată că, din analiza preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, nu reiese cu claritate, într-o manieră cuantificabilă, îndeplinirea tuturor condiţiilor constituţionale pentru adoptarea acesteia. În preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, Guvernul nu motivează fiecare dintre cele patru condiţii constituţionale în ceea ce priveşte soluţia legislativă prevăzută de art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 referitor la pensia de serviciu pentru magistraţii cu o vechime în funcţie între 20 şi 25 de ani. Se mai arată că în preambulul actului normativ criticat s-a menţionat că sistemul de pensionare anticipată va avea un impact major asupra funcţionării instanţelor judecătoreşti, generând riscul de scădere substanţială a numărului de magistraţi în activitate, noua lege reglementând concomitent şi creşterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum şi a vechimii necesare pentru promovarea la instanţe şi parchete superioare, precum şi faptul că potenţialul impact al acestei prevederi legale asupra resurselor umane existente la nivelul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a fost reliefat şi în Opinia preliminară privind proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004 şi Legii nr. 317/2004 a Comisiei de la Veneţia, recomandându-se renunţarea la schema de pensionare anticipată, dacă nu poate fi stabilit în mod cert faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcţionării sistemului. 11. Legat de aceste aspecte, autorii arată că, referitor la aşa-zisul impact major asupra funcţionării instanţelor, Guvernul nu a efectuat niciun studiu de impact privind numărul de magistraţi care ar îndeplini condiţiile de pensionare şi câţi dintre aceştia ar pleca efectiv din sistem, mulţumindu-se doar să preia exprimarea folosită de Comisia de la Veneţia legată de potenţialul impact, dar neexplicată. Singura instituţie abilitată în domeniul recrutării magistraţilor, al evaluării, formării şi al organizării examenelor este Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), conform atribuţiilor sale prevăzute de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta fiind, prin urmare, singura instituţie competentă să se pronunţe asupra potenţialului impact negativ al noii dispoziţii privind pensionarea anticipată. În lipsa studiului de impact la care s-a făcut referire mai sus, pentru îndeplinirea celorlalte două condiţii necesare pentru adoptarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, respectiv: reglementarea nu ar fi putut fi amânată şi existenţa unei urgenţe, era necesar ca dispoziţia legală referitoare la pensionare să fie lăsată în vigoare o perioadă şi numai în situaţia în care sistemul s-ar fi confruntat cu mai multe cereri de pensionare ale magistraţilor decât în mod obişnuit şi CSM nu ar fi avut capacitatea necesară pentru a acoperi lipsa de personal, s-ar fi putut considera îndeplinite aceste condiţii. 12. În ceea ce priveşte invocarea Opiniei preliminare a Comisiei de la Veneţia, autorii apreciază că aceasta nu poate fi considerată o stare excepţională, urgentă, de natură a determina legiferarea pe calea ordonanţei de urgenţă a Guvernului, atâta vreme cât această opinie fusese emisă încă din luna iulie 2018, când procesul de adoptare a Legii nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor nu era finalizat. Această opinie nu are nici caracter obligatoriu, fiind emisă şi cu titlu preliminar, dar şi sub rezerva potenţialului impact asupra sistemului. Se mai arată că urgenţa nu este justificată prin simpla afirmare a posibilităţii de pensionare masivă, câtă vreme sistemul nu s-a confruntat efectiv cu această problemă, urgenţa devenind actuală numai după punerea în plată a deciziilor de pensionare, ştiut fiind că foarte mulţi magistraţi cu vechime de peste 25 de ani sunt încă în funcţie. 13. Raportat la cele prezentate, autorii arată că se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi din perspectiva nerespectării art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi art. 115 alin. (5) din Constituţie, întrucât din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 nu rezultă că ar fi îndeplinite cumulativ condiţiile pentru intrarea sa în vigoare, respectiv depunerea sa prealabilă spre dezbatere în procedura de urgenţă la camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României. 14. De asemenea, se încalcă şi dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 92/2018 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, este mai degrabă vorba de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul statutului magistratului adoptată de Parlament. 15. Alături de principiul separaţiei puterilor în stat, încălcat prin emiterea acestei ordonanţe, se încalcă şi principiul predictibilităţii reglementării, în condiţiile în care timp de peste un an, cât a durat toată procedura parlamentară, textul a fost suspus analizelor, dezbaterilor, voturilor, susţinut de toate autorităţile implicate în activitatea de justiţie, iar, ulterior, într-o singură zi se anihilează un drept. 16. În opinia autorilor, se încalcă şi prevederile art. 1 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţie, având în vedere nesolicitarea de către Guvern a avizului CSM asupra proiectelor de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti. Potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti.“ Sunt invocate şi prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Pensia de serviciu a magistraţilor intră în categoria drepturilor acestora şi este legată de cariera acestora, astfel încât, fiind vorba de cariera magistraţilor, drepturile şi obligaţiile acestora, Guvernul era obligat să solicite acest aviz. În condiţiile prevăzute de lege, avizul CSM este obligatoriu a fi cerut, nu şi de a fi urmat. Dar în cazul în care nu este cerut sau nu este aşteptată comunicarea sa într-un termen rezonabil sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, potrivit cărora respectarea legilor este obligatorie, chiar şi pentru Guvern. 17. Totodată, se încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6), ale art. 1 alin. (5), precum şi ale art. 124 alin. (3) şi ale art. 125 din Constituţie, în contextul în care prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 este afectat dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, dar şi regimul instituţiilor fundamentale - autoritatea judecătorească - dreptul la pensie fiind strâns legat de cariera magistratului, de independenţa justiţiei, dar şi de funcţionarea autorităţii judecătoreşti. Sunt invocate aspecte din practica instanţei de contencios constituţional, spre exemplu, Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, Decizia nr. 262 din 5 mai 2016, potrivit căreia „Statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.“ În condiţiile în care prin lege a fost recunoscut un drept al magistraţilor la un anumit tip de pensie de serviciu, intervenţia realizată prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate cu privire la acest drept încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. În consecinţă, dreptul la pensia anticipată a magistraţilor nu poate face obiectul reglementării de către Guvern pe calea ordonanţei de urgenţă. Prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 este afectat dreptul la pensie, dar şi regimul instituţiilor fundamentale, autoritatea judecătorească, dreptul la pensie fiind strâns legat de cariera magistratului, de independenţa justiţiei, dar şi de funcţionarea autorităţii judecătoreşti. Se încalcă astfel şi dispoziţiile art. 124 alin. (3) şi art. 125 din Constituţie. 18. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi nr. 989 din 30 iunie 2009, Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, Decizia nr. 262 din 5 mai 2016, Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 sau Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008. 19. Tribunalul Harghita - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, respectivele prevederi legale nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale. Instanţa apreciază că nu se poate reţine încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin raportare la dreptul fundamental la pensie, relevant fiind faptul că modificarea prevederilor legale criticate intră exclusiv în competenţa Parlamentului, care, printre altele, analizează ordonanţele de urgenţă ale Guvernului şi decide aprobarea sau respingerea acestora, fie în totalitate, fie parţial. De asemenea, instanţa apreciază că, în adoptarea prevederilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, Guvernul a avut în vedere atât recomandările Comisiei de la Veneţia, cât şi faptul că adoptarea unei asemenea măsuri ar avea un impact negativ asupra funcţionării justiţiei din România. Din analiza celor prezentate în excepţia de neconstituţionalitate invocată rezultă că, în realitate, se critică aceste prevederi legislative, autorii excepţiei nefiind mulţumiţi de conţinutul lor. În acest sens, potrivit art. 61 din Constituţie, „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării“, această instituţie putând adopta modificări ale legilor/prevederilor legale în vigoare. Totodată, din practica instanţei de contencios constituţional reiese că excepţiile de neconstituţionalitate din analiza cărora rezultă că, în fapt, se urmăreşte modificarea soluţiilor legislative sunt respinse ca inadmisibile, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 20. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 este întemeiată. Astfel, instanţa apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 încalcă prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, astfel cum au fost interpretate, dezvoltate în practica obligatorie a Curţii Constituţionale, întrucât nu sunt întrunite cerinţele situaţiei extraordinare şi ale urgenţei şi se contracarează în mod vădit o lege adoptată de unica autoritate legiuitoare. Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora“, în raport cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, care reglementează principiul potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, art. 115, în ansamblul său, şi art. 115 alin. (4) care interesează prezenta cauză, în mod special, care reglementează procedura delegării legislative. Sunt invocate considerente reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi nr. 989 din 30 iunie 2009 şi se reţine că Guvernul, cu ocazia adoptării ordonanţelor de urgenţă, pe lângă respectarea condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, trebuie să ţină cont şi de dispoziţiile constituţionale ale art. 61 alin. (1). Guvernul, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, nu poate, în mod făţiş, să se opună unei legi deja adoptate de Parlament. În mod concret, necesitatea adoptării art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 este prevăzută în corpul ordonanţei în sensul că reglementarea pensiei anticipate de serviciu în forma în vigoare din Legea nr. 242/2018, în mod previzibil, „va avea un impact major asupra funcţionării instanţelor judecătoreşti“. Însă la baza adoptării ordonanţei nu stă nicio analiză a impactului pe care ar putea să îl aibă în mod efectiv intrarea în vigoare a prevederilor art. 82 alin. (3) din legea nouă, chiar în preambulul ordonanţei de urgenţă vorbindu-se de „potenţialul“ impact. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, „potenţial“ semnifică ceva ce se poate întâmpla în mod virtual. Între data desfăşurării întregii proceduri parlamentare de adoptare a noilor dispoziţii şi data intrării în vigoare a lor nu s-a petrecut nicio situaţie specială, extraordinară, care să justifice adoptarea ordonanţei; altfel spus, situaţia avută în vedere de unica putere legiuitoare din stat nu s-a modificat, iar argumentele legate de evidenţierea impactului potenţial în raportul preliminar al Comisiei de la Veneţia nu constituie o situaţie nouă. Acest raport a fost emis la data de 13 iulie 2018, când Legea nr. 242/2018 se afla în procedură legislativă, urmată de o sesizare de neconstituţionalitate. De asemenea, la pct. 150-154 din acest raport rezultă că se impuneau anumite analize cu privire la accesul în magistratură corelat cu sistemul de pensionare şi că revenea inclusiv CSM (care nu a fost consultat real cu privire la necesitatea emiterii ordonanţei) să facă propria analiză. 21. În cuprinsul ordonanţei nu este motivată urgenţa, potrivit condiţiilor enunţate mai sus pe baza practicii constante a Curţii Constituţionale. Dimpotrivă, urgenţa reglementării este legată de existenţa pretinsei situaţii extraordinare. Prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 se contracarează în mod vădit o lege adoptată de unica putere legiuitoare, în condiţiile în care niciun element nou, extraordinar şi urgent nu a intervenit. 22. Alături de principiul separaţiei puterilor în stat, încălcat prin emiterea acestei ordonanţe, se încalcă şi principiul predictibilităţii reglementării, în condiţiile în care timp de peste un an, cât a durat toată procedura parlamentară, textul a fost suspus analizelor, dezbaterilor, voturilor, susţinut de toate autorităţile implicate în activitatea de justiţie, iar într-o zi s-a anihilat un drept. 23. Totodată, în condiţiile în care revine, în principal, Ministerului Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, sarcina să asigure, spre exemplu, finanţarea măcar a posturilor existente în schemele de personal sau, în calitate de titular al iniţiativei legislative, modificarea textului din lege, nu se poate invoca drept situaţie extraordinară o potenţială depopulare a sistemului. Dreptul, astfel cum era reglementat prin art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018), nu semnifica decât că, în lipsa oricărei predictibilităţi, magistraţii puteau beneficia de acest drept fără să plece obligatoriu din sistem. 24. O altă critică de neconstituţionalitate, invocată şi apreciată ca fiind întemeiată de instanţă, constă în aceea că, prin adoptarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. Sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 873 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 262 din 5 mai 2016 şi se reţine că, în condiţiile în care prin lege a fost recunoscut un drept al magistraţilor la un anumit tip de pensie de serviciu, intervenţia realizată prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate cu privire la acest drept încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. 25. Tribunalul Mureş - Secţia civilă opinează că excepţia neconstituţionalitate este întemeiată, pentru considerentele prezentate de autoarea excepţiei, pe care instanţa şi le însuşeşte. Suplimentar, instanţa mai apreciază că dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 sunt neconstituţionale, acestea contravenind prevederilor art. 115 alin. (4) coroborat cu art. 1 alin. (3)-(5) din Constituţie, întrucât nu a existat nicio situaţie de urgenţă, având caracterul obiectiv al unei situaţii extraordinare (definită de jurisprudenţa Curţii Constituţionale), pentru emiterea prevederilor legale analizate. Condiţia constituţională privind motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei de urgenţă trebuie întrunită în mod efectiv, adică trebuie să se demonstreze necesitatea obiectivă a adoptării reglementării respective în regim de urgenţă, nu doar să enunţe această necesitate, astfel cum s-a procedat în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018. Mai precis, în acest preambul s-a invocat doar un „potenţial impact“, deci o simplă speculaţie, neexistând un studiu de impact bazat pe date reale şi concrete referitoare la numărul exact al magistraţilor pensionabili raportat la numărul total al acestora, respectiv distribuirea magistraţilor pensionabili raportat la fiecare unitate de justiţie şi parchet pentru a se putea constata dacă realmente acestea ar rămâne într-o proporţie semnificativă fără magistraţi şi dacă nu ar exista posibilitatea acoperirii necesarului de personal prin delegări şi transferuri. Instanţa constată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014 sau Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă (a se vedea Decizia nr. 83 din 19 mai 1998). De asemenea, în accepţiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, „inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementării situaţiilor extraordinare [...] constituie în mod evident o barieră constituţională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă [...]. A decide altfel înseamnă a goli de conţinut dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă şi a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgenţă acte normative cu putere de lege, oricând şi - ţinând seama de împrejurarea că prin ordonanţă de urgenţă se poate reglementa şi în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu“ (a se vedea şi Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014). În acest context, instanţa reţine că motivele enunţate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, raportate la cazul potenţialului impact al pensionării magistraţilor, reprezintă aspecte de oportunitate a măsurii care urmează a fi luată, respectiv o anumită formulă de pensionare. Aceasta nu exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, ci o situaţie de continuitate, de durată, lipsită de noutate. Aşadar, Guvernul demonstrează raţiunea, necesitatea, oportunitatea şi utilitatea reglementării, însă nu şi existenţa unei situaţii extraordinare, pe care doar o proclamă. Cu privire la urgenţa reglementării, instanţa opinează că reglementarea operativă a unor disfuncţionalităţi sau perfecţionarea cadrului legislativ, cum este şi în cazul de faţă, se poate realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare, Guvernul neaducând argumente pertinente în sensul caracterului urgent al măsurii. În aceste condiţii, motivarea urgenţei adoptării art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 este una formală, lipsind practic de substanţă textul constituţional al art. 115 alin. (4) din Constituţie. Având în vedere cele de mai sus, rezultă că oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, chiar dacă ele exprimă situaţii de fapt obiective, nu reprezintă o situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi care să justifice, astfel, adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. 26. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 27. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 28. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 29. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, care aveau următorul cuprins: „Prevederile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2020.“ Curtea observă că prevederile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 239/2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 19 decembrie 2019, având următorul cuprins: „Prevederile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022.“ 30. Prevederile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2008, la care prevederile legale criticate fac trimitere, aveau, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins: „I. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: […] 142. La articolul 82, alineatele (1)-(3), (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "ART. 82 (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător la Curtea Constituţională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul de la Curtea Constituţională, judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult. (3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi judecătorii şi magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională cu o vechime între 20 şi 25 de ani numai în aceste funcţii, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în aceste funcţii. [...] (5) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3) în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar, notar de stat sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, şi sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcţie ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile. (6) Judecătorii şi procurorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională au dreptul la pensie de boală profesională şi de invaliditate în cuantum de 80% din pensia de serviciu" 31. Curtea observă că prevederile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 fac referire la art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 numai în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. 32. De asemenea, Curtea observă că, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, a intrat în vigoare Legea nr. 86/2021 privind modificarea art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi privind abrogarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 16 aprilie 2021, care prevede la art. I următoarele: „Prevederile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă la data de 1 ianuarie 2022.“ 33. Art. II din Legea nr. 86/2021 prevede că: „Articolul V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019, se abrogă la data de 1 ianuarie 2022“, iar art. III din aceeaşi lege prevede că: „Dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 rămân în vigoare şi după data încetării efectelor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019.“ 34. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind trăsăturile statului, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind ordonanţele de urgenţă ale Guvernului şi limitele acestora, art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor şi art. 125 privind statutul judecătorilor. 35. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentele cauze, iar prin Decizia nr. 713 din 2 noiembrie 2021*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 713 din 2 noiembrie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 februarie 2022. 36. Referitor la criticile de neconstituţionalitate aduse art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestora. Instanţa de contencios constituţional a invocat jurisprudenţa sa în materie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007), reţinând că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa reglementării art. V din aceasta sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: acest sistem de pensionare anticipată va avea un impact major asupra funcţionării instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, a eficienţei şi calităţii actului de justiţie, generând riscul de scădere substanţială a numărului magistraţilor în activitate, noua lege reglementând concomitent şi creşterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum şi a vechimii necesare pentru promovarea la instanţe şi parchete, motiv pentru care se impune amânarea aplicării acestui sistem de pensionare anticipată; potenţialul impact al acestei prevederi legale asupra resurselor umane existente la nivelul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea a fost reliefat şi în Opinia preliminară privind proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), recomandându-se renunţarea la schema de pensionare anticipată dacă nu poate fi stabilit în mod cert faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcţionării sistemului. 37. Curtea a reţinut că potenţialul impact al pensionării anticipate a magistraţilor [cu 5 ani mai devreme faţă de norma generală privind pensionarea magistraţilor cuprinsă în art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004] constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, în condiţiile în care generează riscul îngreunării sau chiar al blocării activităţii instanţelor de judecată şi a parchetelor şi, implicit, a actului de justiţie. Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, schemele de personal ale instanţelor judecătoreşti sunt subdimensionate (aşa cum se precizează în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018), iar, pe de altă parte, odată cu introducerea posibilităţii de pensionare anticipată, prin Legea nr. 242/2018 se prevăzuse şi creşterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum şi a vechimii necesare pentru promovarea la instanţe şi parchete. Totodată, chiar dacă nu a fost întocmit de către CSM un studiu de impact al acestei măsuri legislative, riscul generat de posibilitatea pensionării anticipate a magistraţilor este independent de voinţa Guvernului şi pune în pericol un interes public, cel al realizării unui act de justiţie eficient şi calitativ. 38. În ceea ce priveşte invocarea în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a Opiniei preliminare a Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia) privind proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin care se recomandă renunţarea la schema de pensionare anticipată dacă nu poate fi stabilit în mod cert faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcţionării sistemului, Curtea a observat că Guvernul doar invocă această opinie pentru a sublinia potenţialul impact negativ pe care îl are pensionarea anticipată. Astfel, aşa cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, nu opinia sus-menţionată constituie situaţia extraordinară care a condus la emiterea acestui act normativ, ci potenţialul impact negativ asupra activităţii justiţiei. 39. De asemenea, urgenţa reglementării criticate a fost motivată în cuprinsul preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 ca fiind determinată de iminenta intrare în vigoare a măsurii legislative a pensionării anticipate a magistraţilor (art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 urma să intre în vigoare la 18 octombrie 2018), ceea ce urma ar fi putut să aibă un impact major asupra funcţionării instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, eficienţei şi calităţii actului de justiţie. Aşadar, măsura legislativă criticată a fost adoptată pentru a preîntâmpina îngreunarea sau chiar blocarea activităţii instanţelor de judecată şi a parchetelor şi, implicit, a actului de justiţie, urgenţa reglementării fiind motivată corespunzător în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018. 40. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva nerespectării art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, Curtea a reţinut, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a fost publicată la 16 octombrie 2018, între momentul publicării Legii nr. 242/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, (15 octombrie 2018) şi momentul intrării acesteia în vigoare (18 octombrie 2018). Această succesiune cronologică a actelor normative nu contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, deoarece art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 nu modifică, nu completează şi nu abrogă art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, ci are o existenţă de sine stătătoare, prin care se reglementează amânarea intrării în vigoare a acestuia. 41. În consecinţă, Curtea a constatat că au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi, astfel, nu a fost încălcat principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 42. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie şi ale art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie condiţionează intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Analizând fişa legislativă a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, s-a observat că aceasta a fost adoptată în şedinţa de Guvern din 15 octombrie 2018, iar proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a fost transmis Camerei Deputaţilor cu Adresa nr. E.189 din 16 octombrie 2021. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiţii cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie. 43. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acesteia, reţinând totodată că prin Legea nr. 239/2019 Parlamentul a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, chiar prelungind termenul de intrare în vigoare a art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, la 1 ianuarie 2022, iar, ulterior, Parlamentul a adoptat Legea nr. 86/2021, prin care dispoziţiile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, vor fi abrogate începând cu data de 1 ianuarie 2022. 44. Referitor la criticile de neconstituţionalitate aduse art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 prin prisma lipsei avizului CSM, Curtea a evocat jurisprudenţa sa (Decizia nr. 591 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 28 septembrie 2020, sau Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 21 septembrie 2021), potrivit căreia, pentru ca solicitarea avizului unei instituţii în cadrul procesului de legiferare să reprezinte un standard de constituţionalitate, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: instituţia de la care se solicită avizul să fie o instituţie fundamentală a statului, în sensul de a fi reglementată prin Constituţie, şi obligativitatea solicitării avizului să fie prevăzută de o dispoziţie de lege. Analizând prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 317/2004, Curtea a reţinut că CSM este o instituţie fundamentală a statului şi că reglementarea referitoare la condiţiile de pensionare a magistraţilor ţine de activitatea autorităţii judecătoreşti. 45. Prin urmare, în cazul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a fost necesar ca iniţiatorul actului normativ, şi anume Guvernul, să solicite avizul CSM, în temeiul art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Analizând nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 (secţiunea a 6-a pct. 5), reiese că Guvernul a solicitat avizul CSM. Cu privire la situaţia solicitării - neurmată de răspuns - a unui aviz prevăzut de lege în cadrul procesului legislativ, Curtea Constituţională a subliniat în jurisprudenţa sa că lipsa avizului autorităţilor publice implicate nu conduce în mod automat la neconstituţionalitatea legii asupra căreia acesta nu a fost dat, întrucât ceea ce prevalează este obligaţia autorităţii cu atribuţii de reglementare primară de a-l solicita. Împrejurarea că autoritatea care trebuie să emită un astfel de aviz, deşi i s-a solicitat, nu şi-a îndeplinit această atribuţie „constituie o înţelegere greşită a rolului său legal şi constituţional, fără a fi însă afectată constituţionalitatea legii asupra căreia nu a fost dat avizul“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 455 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2018). 46. Având în vedere această jurisprudenţă, precum şi faptul că, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, avizul CSM a fost solicitat de către Guvern, dar nu a fost primit până la adoptarea actului normativ criticat, Curtea a constatat că au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 47. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă a art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate amână intrarea în vigoare a prevederilor art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, până la 1 ianuarie 2020. Ulterior, dispoziţiile Legii nr. 239/2019 amână intrarea în vigoare a aceloraşi prevederi până la 1 ianuarie 2022, iar Legea nr. 86/2021 abrogă aceleaşi prevederi începând cu 1 ianuarie 2022. Dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevăd posibilitatea ca judecătorii şi procurorii, la împlinirea vârstei de 60 de ani şi cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, să beneficieze de pensie de serviciu. Prin art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, art. 82 din Legea nr. 303/2004 a fost modificat, iar, în privinţa alin. (3), modificarea constă în eliminarea condiţiei de vârstă, astfel că magistraţii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani ar fi putut beneficia de pensie de serviciu, fără a mai fi necesară îndeplinirea condiţiei de a avea minimum 60 de ani. Aceste prevederi urmau a intra în vigoare la data de 18 octombrie 2018, însă, prin dispoziţiile criticate, intrarea lor în vigoare a fost amânată pentru 1 ianuarie 2020, iar, ulterior, prin Legea nr. 239/2019, la 1 ianuarie 2022. 48. Curtea a reiterat considerente din jurisprudenţa sa privind pensia de serviciu (spre exemplu, Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016, Decizia nr. 262 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 20 mai 2016, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.274 din 22 decembrie 2020) şi a reţinut că, în ceea ce priveşte magistraţii, pensiile şi vârsta de pensionare trebuie să fie în mod adecvat garantate prin lege (Principiile fundamentale privind independenţa magistraturii), fiind necesar ca legea „să garanteze judecătorului care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcţiei, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională“ (Carta europeană privind statutul judecătorilor). Mai mult, în Declaraţia cu privire la Principiile de Independenţă a justiţiei, adoptată de Conferinţa Preşedinţilor de Instanţe Supreme din Europa Centrală şi de Est, de la Brijuni, Croaţia, din 14 octombrie 2015, s-a reţinut că: „Judecătorii trebuie să primească o compensaţie pe măsura profesiei şi îndatoririlor lor şi să dispună de condiţii adecvate de lucru. [...] Remuneraţia judecătorilor trebuie să fie ferită de posibile reduceri prin legislaţie. Trebuie să existe garanţii pentru a se menţine o remuneraţie rezonabilă a judecătorilor în caz de dizabilitate, cât şi pentru plata pensiei care trebuie să fie în legătură rezonabilă cu remuneraţia primită în perioada de activitate. Remuneraţia şi condiţiile de lucru ale judecătorilor nu pot fi modificate în dezavantajul judecătorilor în timpul mandatului, cu excepţia situaţiilor deosebite de natură economică sau bugetară.“ De asemenea, Avizul nr. 21 (2018) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) stipulează că: „Autorităţile competente trebuie întotdeauna să pună la dispoziţia puterii judecătoreşti fonduri suficiente pentru ca aceasta să îşi poată îndeplini cu demnitate şi în mod corespunzător misiunea care îi revine. Salarii adecvate, pensii la atingerea limitei de vârstă şi alte beneficii sociale, un grad de încărcare cu sarcini de lucru care să poată fi gestionat, o infrastructură corespunzătoare de lucru şi siguranţa locului de muncă atât pentru judecători, cât şi pentru personalul instanţelor, toate acestea sunt elemente vitale pentru legitimitatea şi buna reputaţie a unui sistem judiciar. Acestea sunt, de asemenea, garanţii importante împotriva fenomenului corupţiei în interiorul sistemului judiciar.“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020). 49. Referitor la critica privind încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii au dreptul la pensie, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa sa cu privire la sfera de cuprindere a acestui drept (spre exemplu, Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, precitată, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, şi deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), reţinând, în esenţă, că art. 47 alin. (2) din Constituţie garantează dreptul la pensia bazată pe contributivitate, iar nu dreptul la o pensie de serviciu acordată după minimum 20 de ani vechime. Faptul că, prin dispoziţiile criticate, legiuitorul a amânat intrarea în vigoare a posibilităţii magistraţilor de a se pensiona la îndeplinirea condiţiei de vechime în magistratură de 20 de ani, cu eliminarea condiţiei de vârstă de 60 de ani, nu are ca efect încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie, care protejează doar pensia contributivă. 50. Referitor la pretinsa încălcare a art. 124 alin. (3) din Constituţie, Curtea a invocat Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, precitată, şi a statuat că prin amânarea intrării în vigoare a măsurii legislative potrivit căreia magistraţii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani pot beneficia de pensie de serviciu, fără a mai fi necesară îndeplinirea condiţiei de a avea minimum 60 de ani, nu se aduce atingere principiului independenţei justiţiei, care garantează pensiile de serviciu ale magistraţilor, dar nu şi acordarea acestora doar pe baza vechimii în magistratură de minimum 20 de ani. Prin urmare, prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 124 privind principiul independenţei justiţiei. 51. În consecinţă, art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 nu afectează statutul judecătorilor, consacrat de art. 125 din Legea fundamentală. 52. De asemenea, având în vedere că, analizând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, nu a fost reţinută vreo afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului, nici afectarea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, Curtea a constatat că, prin adoptarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie. 53. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 713 din 2 noiembrie 2021, menţionată anterior, îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 54. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Jănică Chiper şi Liliana Chiper în dosarele nr. 201/96/2019 şi nr. 200/96/2019 ale Tribunalului Harghita - Secţia civilă, de Ciprian Coadă şi de Dan Iulian Năstase în dosarele nr. 928/121/2019 şi nr. 967/121/2019 ale Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi de Maria Mariş în Dosarul nr. 850/102/2019/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Harghita - Secţia civilă, Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
