Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 2.493/271/2016/a2.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.783D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 278 din 4 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.493/271/2016/a2.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Alexandru Maghiar într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulată împotriva încheierii prin care a fost respinsă contestaţia privind tergiversarea procesului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 493 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă, prin însumarea termenelor de soluţionare a recursului, sunt contrare drepturilor constituţionale şi convenţionale la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, se susţine că prevederile art. 493 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură civilă sunt contrare prevederilor art. 14 alin. (6) din acelaşi cod, privind contradictorialitatea procesului civil, precum şi dispoziţiilor art. 41 alin. (2) lit. a) privind dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere, cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie. De asemenea, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, paragrafele 44-48, prin care s-a statuat că, în ceea ce priveşte formalismul, condiţiile de admisibilitate ale unui recurs ar putea fi mai stricte decât ale unui apel. Se apreciază că, având în vedere specificitatea instanţei de recurs, se poate admite că un formalism mai mare poate însoţi procedura prezentată în faţa sa, în special atunci când procedura recursului urmează examinării cauzei de către o instanţă de prim grad, apoi de către o instanţă de apel, ambele beneficiind de deplină jurisdicţie. Mai mult, Curtea europeană a arătat că modul în care se aplică art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru instanţele de apel sau recurs, trebuie să depindă în mod clar de trăsăturile speciale ale procedurii în cauză şi trebuie să ţină seama de ansamblul procedurilor desfăşurate în ordinea juridică internă, precum şi de rolul instanţei de recurs. Prin urmare, se apreciază că instituirea unei limitări, prin reglementarea unei proceduri de filtru, la nivelul căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu este de natură a afecta dreptul părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nici a dreptului la un proces echitabil sau la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dreptului de a fi ascultat, se invocă cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 278 din 4 mai 2017, paragrafele 64 şi 65, apreciindu-se că în faza procesuală a recursului se verifică legalitatea hotărârii recurate, iar nu temeinicia ei, iar procedura beneficiază de principiul contradictorialităţii, asigurat prin comunicarea actelor depuse de părţi şi stabilirea unor termene procedurale în care părţile pot răspunde la susţinerile părţilor adverse. Astfel, se apreciază că obligaţia de a desfăşura o şedinţă publică nu este una absolută, iar absenţa unei astfel de proceduri este justificată de caracterul specific al procedurii de filtrare a recursului. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 493 - Procedura de filtrare a recursurilor din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca aceasta vizează strict prevederile art. 493 alin. (2), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea reiterează cele statuate, cu valoare de principiu, în jurisprudenţa sa, potrivit căreia, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în caz contrar, Curtea putând fi ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepţiei a textului legal criticat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 493 alin. (2), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "(2) Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a înscrisurilor noi, preşedintele completului va întocmi un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop. Raportul trebuie întocmit în cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil. (...)(4) După analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părţilor, care pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. În lipsa dovezii de comunicare a raportului şi înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) şi (6).(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.(6) Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4). (...)" 11. Deşi prevederile legale criticate au fost abrogate în mod expres, ulterior încheierii de sesizare, prin dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale criticate, care continuă să îşi producă efectele în cauza dedusă judecăţii. Curtea reţine că, în Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 31 octombrie 2019, situaţia din dosarul dedus soluţionării instanţei de judecată a condus la soluţia de inadmisibilitate a recursului, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, text de lege care a fost aplicat în cauză în virtutea art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, precum şi că, în urma constatării neconstituţionalităţii art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în cauza respectivă a dispărut temeiul inadmisibilităţii, astfel încât art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă nu mai putea fi aplicat în cauză. Spre deosebire de situaţia din Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, precitată, în prezenta cauză, textul de lege care constituie temeiul cererii deduse soluţionării instanţei de judecată este reprezentat de art. 522 şi următoarele din Codul de procedură civilă, care sunt în vigoare, fiindu-le aplicabilă procedura de filtrare. 12. Totodată, în legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea mai reţine că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă şi a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul acestora este neconstituţională. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 52 alin. (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 41 alin. (2) lit. a) privind dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere şi art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că motivarea acesteia se referă, în esenţă, la împrejurarea că obligativitatea desfăşurării procedurii de filtrare a recursurilor, reglementată prin textul de lege criticat, conduce la nesoluţionarea recursului într-un termen rezonabil. De asemenea, se mai invocă şi critici de neconstituţionalitate referitoare la caracterul necontradictoriu al acestei proceduri, cu motivarea că este încălcat dreptul recurentului de a fi ascultat în faţa instanţei de judecată. 15. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că procedura de filtrare a recursului a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 17, Curtea a statuat că procedura de filtrare este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opţiune a legiuitorului este în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă. 16. Totodată, prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragrafele 44, 50 sau 57 şi 58, Curtea a observat că, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, sub aspectul regulilor privind judecata recursului, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secţiunea referitoare la recurs. În soluţia legislativă actuală, după intervenţia instanţei constituţionale prin pronunţarea Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, precitată, prin care s-a constatat neconstituţionalitate sintagmei „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului. Prin urmare, Curtea a reţinut că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 493 din Codul de procedură civilă, respectiv comunicarea raportului asupra admisibilităţii recursului tuturor părţilor, astfel încât acestea să îşi poată formula apărările pe care le consideră de cuviinţă, inclusiv sub aspectul unei posibile erori materiale, iar instanţa de recurs, cu unanimitate, se pronunţă în limitele raportului, nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, fiind respectate garanţiile procesuale ce includ citarea părţilor şi participarea procurorului, când este cazul. 17. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la caracterul necontradictoriu al procedurii de filtrare a recursurilor, cu motivarea că este încălcat dreptul recurentului de a fi ascultat în faţa instanţei de judecată, Curtea, prin aceeaşi decizie, paragrafele 64 şi 65, a statuat că, în cadrul procedurii de filtrare a recursului, procedura scrisă este de natură a asigura respectarea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, în condiţiile în care tuturor părţilor le este oferită posibilitatea de a-şi spune părerea atât asupra cererilor şi apărărilor părţilor adverse, cât şi cu privire la chestiunile ridicate de instanţă din oficiu. De altfel, procedura de filtru este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi prin receptarea de către instanţă a punctelor de vedere ale părţilor. Curtea a mai constat că, prin Hotărârea din 10 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Koottummel împotriva Austriei, paragraful 19, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că în cadrul unei proceduri civile, aceasta poate continua şi fără audiere, în cazul în care procedurile sunt exclusiv juridice sau tehnice. 18. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 2.493/271/2016/a2.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 493 alin. (2), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
