Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Albu în Dosarul nr. 23.147/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 723D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 999D/2017, nr. 1.278D/2017, nr. 1.414D/2017, nr. 1.438D/2017, nr. 1.638D/2017 şi, respectiv, nr. 2.125D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 37.821/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Dorel Bisoc în Dosarul nr. 21.715/197/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1.588/187/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Ştefan Mladin în Dosarul nr. 17.742/299/2011 (178/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Octavian Vădineanu în Dosarul nr. 29.663/215/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, de Angelica Dorina Todea în Dosarul nr. 6.309/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală. 4. La apelul nominal răspunde, în Dosarul Curţii nr. 1.438D/2017, pentru partea Societatea Delta ACM 93 - S.R.L. din Bucureşti, avocat Iulian Nedelcu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi din dosarele conexate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar apărătorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 999D/2017, nr. 1.278D/2017, nr. 1.414D/2017, nr. 1.438D/2017, nr. 1.638D/2017 şi nr. 2.125D/2017 la Dosarul nr. 723D/2017, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Depune, în acest sens, concluzii scrise. 7. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, având în vedere Decizia Curţii nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 26 septembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.147/233/2015, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Florin Albu, în soluţionarea cauzei penale în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu. 9. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 37.821/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în soluţionarea plângerii formulate de persoana vătămată, în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror prin Ordonanţa nr. 8.769/P/2014 din 21 iulie 2016. În cauză, s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzute de art. 298 din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal. Prin actul de sesizare a instanţei de control constituţional, judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată de persoana vătămată împotriva ordonanţei de clasare, a constatat legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală, a desfiinţat ordonanţa de clasare şi a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale. 10. Prin Încheierea din 23 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.715/197/2014, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Dorel Bisoc în soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, de autorul excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 645 din 7 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. 21.715/197/2014. În cauză, autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969, prin Rechizitoriul nr. 9.905/P/2010 din 17 martie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov. 11. Prin Încheierea din 28 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.588/187/2016, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public în soluţionarea apelului declarat de inculpatul apelant Ioan Lucian Scrofan împotriva Sentinţei penale nr. 252 din 9 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Beiuş, inculpatul apelant fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, faptă prevăzută de art. 298 din Codul penal. 12. Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.742/299/2011 (178/2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Mladin în soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, de autorul excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 557 din 8 septembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 17.742/299/2011. În cauză, autorul excepţiei a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu. 13. Prin Încheierea din 10 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.663/215/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Octavian Vădineanu în soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, de autorul excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 3.695 din 27 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 29.663/215/2015 având ca obiect infracţiunea de neglijenţă în serviciu. 14. Prin Încheierea din 19 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.309/100/2013, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Angelica Dorina Todea, trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 din vechiul Cod penal (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor) raportat la art. 258 din vechiul Cod penal (fapte săvârşite de alţi funcţionari). În cauză, potrivit notelor scrise ale autoarei excepţiei, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 din vechiul Cod penal, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 din vechiul Cod penal, urmând ca instanţa să se pronunţe şi asupra legii penale mai favorabile, respectiv asupra incidenţei dispoziţiilor art. 298 din Codul penal. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate nu sunt accesibile şi previzibile din perspectiva modului de definire a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, sintagma „neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă“ - cu referire la modul de încălcare a îndatoririi de serviciu - neputând conduce la determinarea conduitei care defineşte elementul material al infracţiunii, acelaşi argument fiind valabil şi în privinţa sintagmei „vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane“, care face referire la urmarea imediată a infracţiunii. Susţin, totodată, că formularea echivocă a textelor de lege criticate poate constitui sursa unor interpretări subiective sau a unor abuzuri ce ar putea determina incidenţa dispoziţiilor criticate în situaţii ce nu ar putea fi anticipate de persoanele acuzate, cu consecinţa emiterii unor rechizitorii abuzive şi a pronunţării unor condamnări pe criterii neobiective, arbitrare. Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016. 16. Judecătoria Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată. Apreciază că sintagma „îndeplinire defectuoasă“ este generală şi constituie un element de imprevizibilitate în conduita de conformare a cetăţenilor la normele penale. Face referire la Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 şi arată că instanţa de control constituţional a constatat, în privinţa infracţiunii de abuz în serviciu, că orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare, ca urmare a interpretării largi ce poate fi dată elementului material din norma penală, ceea ce nu poate corespunde voinţei legiuitorului de la momentul incriminării. Instanţa consideră că argumentul este aplicabil şi în cazul infracţiunii de neglijenţă în serviciu, fiind necesară o determinare clară, neechivocă a modului şi gradului de îndeplinire necorespunzătoare a îndatoririi de serviciu care poate determina includerea faptei în sfera ilicitului penal. Gradul de intensitate a vătămării produse trebuie să justifice aplicarea sancţiunii penale ca ultimă măsură, iar pentru evaluarea unui asemenea grad norma de incriminare trebuie să fie previzibilă şi să ofere determinări clare. Apreciază că o lipsă de previzibilitate în acest sens ar putea fi reţinută şi în privinţa sintagmei „vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane“, din cuprinsul art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969. Conduita impusă cetăţenilor şi urmările vătămătoare ale acesteia trebuie să fie stabilite în mod clar prin lege, iar nu lăsate la aprecierea judecătorului. 17. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată. Apreciază că norma de incriminare, atât în vechea reglementare, cât şi în noua reglementare, este lipsită de claritate şi previzibilitate, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 23 alin. (12) şi art. 52. Consideră că sfera noţiunii de îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu este mult prea largă, astfel încât destinatarul nu cunoaşte ce acţiuni îi pot atrage răspunderea penală şi care este criteriul în raport de care se apreciază îndeplinirea defectuoasă a acestora. Totodată, în vechiul Cod penal se vorbea despre o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 sau o pagubă a patrimoniului acesteia, fără a arăta în ce condiţii o tulburare este „însemnată“ sau care este pragul în situaţia existenţei unei pagube în patrimoniul unui/unei organ/instituţii de stat/altei unităţi. 18. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 şi opinează că argumentele instanţei constituţionale se extind şi asupra infracţiunii de neglijenţă în serviciu, cu atât mai mult cu cât ambele infracţiuni sunt de serviciu, prima fiind comisă cu intenţie, iar a doua din culpă. Instanţa apreciază că nu există niciun motiv pentru care Curtea Constituţională să se îndepărteze de argumentele arătate în decizia citată şi să pronunţe o altă soluţie în prezenta cauză, în condiţiile în care situaţia este aceeaşi, doar latura subiectivă a infracţiunii, care nu a format obiectul examinării, fiind diferită. Susţine că există o discriminare între infractorii care au comis aceeaşi infracţiune cu forme diferite de vinovăţie, în sensul că, pentru ipoteza care se încadrează în limitele statuate de Curtea Constituţională, aceştia urmează să fie achitaţi, iar cei care comit fapta în aceeaşi împrejurare, însă din culpă, urmează să răspundă penal. 19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, deoarece Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, care vizează dispoziţiile de incriminare a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ o îndatorire de serviciu nu poate fi înţeleasă decât ca o îndeplinire contrară legii, „prin încălcarea legii“. Reţine că latura obiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu este asemănătoare cu latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, deosebirea între acestea fiind sub aspectul laturii subiective, astfel încât opinează că sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ nu ar avea cum să fie interpretată în mod diferit de către instanţa de control constituţional. 20. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori constată că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ a mai constituit obiectul analizei Curţii Constituţionale, fiind pronunţată Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. În aceste codiţii, instanţa opinează că revine Curţii Constituţionale rolul de a analiza în ce măsură excepţia de neconstituţionalitate, invocată în prezenta cauză, este întemeiată. 21. Tribunalul Maramureş - Secţia penală apreciază că textul legal care se solicită a fi declarat neconstituţional este constituţional. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 23. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele conexate, consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Reţine că textele de lege criticate incriminează îndeplinirea defectuoasă a unei atribuţii de serviciu şi invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, paragrafele 60-80, apreciind că motivele expuse în cuprinsul acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel încât consideră că art. 298 din Codul penal este constituţional în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. În Dosarul Curţii nr. 2.125D/2017, Guvernul face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 518 din 6 iulie 2017 şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 249 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal este inadmisibilă. 24. Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele Curţii nr. 999D/2017, nr. 1.414D/2017 şi nr. 1.438D/2017, consideră că dispoziţiile art. 298 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. În motivarea punctului său de vedere, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, ale cărei considerente le reţine mutatis mutandis. În Dosarul Curţii nr. 1.278D/2017, Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 780 din 7 noiembrie 2006 şi nr. 890 din 16 octombrie 2007, potrivit căruia textul legal este constituţional atât în raport cu art. 23 alin. (12) şi art. 20 din Constituţie, cât şi în raport cu art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În Dosarul Curţii nr. 2.125D/2017, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 518 din 6 iulie 2017. 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, având următorul conţinut: - Art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969: „Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.“; – Art. 298 din Codul penal: „Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.“ 28. Autorii excepţiei susţin că normele penale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, respectiv principiul legalităţii, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 124 alin. (3) privind independenţa justiţiei. Totodată, susţin că textele de lege criticate aduc atingere şi prevederilor art. 6 şi art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv principiul legalităţii incriminării. Se invocă şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată la New York. 29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 26 septembrie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“. 30. În consecinţă, Curtea constată că devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Având în vedere şi faptul că actele de sesizare a Curţii Constituţionale din dosarele nr. 723D/2017, nr. 999D/2017, nr. 1.278D/2017, nr. 1.414D/2017, nr. 1.438D/2017, nr. 1.638D/2017 şi nr. 2.125D/2017 sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 31. Totodată, Curtea reaminteşte că, prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, precitată, paragrafele 28-30, a reţinut că raţiunea incriminării faptei de neglijenţă în serviciu este similară celei pentru care este incriminat abuzul în serviciu, diferenţa între cele două infracţiuni distingându-se la nivelul laturii subiective - intenţia în cazul abuzului în serviciu, respectiv culpa cu prevedere (uşurinţa)/culpa fără prevedere sau simplă (neglijenţa) în cazul infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Latura obiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu este formată, ca şi la infracţiunea de abuz în serviciu, din elementul material, însoţit de o cerinţă esenţială, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate dintre activitatea ilicită şi rezultatul produs. Curtea a reţinut, de asemenea, că elementul material al laturii obiective al infracţiunii de neglijenţă în serviciu presupune încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu de către un funcţionar public sau de către o altă persoană încadrată în muncă (în cazul variantei atenuate prevăzute de art. 308 din Codul penal) prin cele două modalităţi normative, respectiv „neîndeplinirea“ ori „îndeplinirea defectuoasă“ a acesteia. 32. Cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu (inclusiv abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, incriminat în Codul penal din 1969), Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. Totodată, cu privire la abuzul în serviciu contra intereselor publice, incriminat în legea penală anterioară, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. 33. În condiţiile în care, în varianta de bază, atât infracţiunea de abuz în serviciu, cât şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăd, ca o modalitate normativă identică, „îndeplinirea defectuoasă“ a unei îndatoriri de serviciu, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, precitată, că atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor nr. 405 din 15 iunie 2016 şi nr. 392 din 6 iunie 2017, referitoare la modalitatea de interpretare a sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos“, sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu. Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlamentul - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie -, sau Guvernul - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie (paragrafele 38 şi 39). 34. Totodată, în Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, paragrafele 44 şi 45, precitată, Curtea a constatat că noua lege penală extinde foarte mult sfera de aplicare a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, neprevăzând condiţia ca paguba, respectiv vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice să aibă o anumită valoare, respectiv ca vătămarea să aibă o anumită intensitate, aspect de natură a face imposibilă delimitarea între abaterile disciplinare sau inerentele greşeli profesionale şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu. Aşadar, Curtea a constatat că reglementarea în vigoare a infracţiunii de neglijenţă în serviciu permite încadrarea în conţinutul său a oricărei fapte săvârşite din culpă, dacă s-a adus o atingere minimă drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. 35. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte acest aspect, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, paragrafele 75-80, şi ale Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017, precitată, paragrafele 46-56, astfel încât, în acord cu acestea, Curtea a reţinut că sarcina aplicării principiului ultima ratio revine, pe de o parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. Astfel, responsabilitatea de a reglementa şi aplica, în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind neglijenţa în serviciu ţine atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern), cât şi de organele judiciare (Ministerul Public şi instanţele judecătoreşti). Cu alte cuvinte, Curtea a constatat necesitatea complinirii de către legiuitor a omisiunii legislative constatate, sub aspectul valorii pagubei sau intensităţii/gravităţii vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice în vederea asigurării clarităţii şi previzibilităţii normei penale examinate. 36. Cât priveşte critica referitoare la sintagma „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane“, Curtea a constatat că sunt valabile mutatis mutandis considerentele reţinute în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, paragrafele 84 şi 85, în condiţiile în care infracţiunea de neglijenţă în serviciu este, astfel cum s-a arătat, o infracţiune de rezultat, astfel încât consumarea ei este legată de producerea uneia dintre urmările prevăzute de dispoziţiile art. 298 din Codul penal, şi anume cauzarea unei pagube sau vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. 37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Albu în Dosarul nr. 23.147/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 37.821/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Dorel Bisoc în Dosarul nr. 21.715/197/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1.588/187/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Ştefan Mladin în Dosarul nr. 17.742/299/2011 (178/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Octavian Vădineanu în Dosarul nr. 29.663/215/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, de Angelica Dorina Todea în Dosarul nr. 6.309/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia penală, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, respectiv Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
