Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi alin. (3^1) din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Doina-Alexandra Nicolae în Dosarul nr. 1.358/277/2016 al Judecătoriei Pătârlagele şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.712D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în mod similar cu cele reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 162 din 27 martie 2018 şi nr. 759 din 22 noiembrie 2018, revine instanţelor de judecată competenţa de a verifica titlul de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor în cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 18 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.358/277/2016, Judecătoria Pătârlagele a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi alin. (3^1) din Legea apelor nr. 107/1996. Excepţia a fost invocată de Doina-Alexandra Nicolae într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute parţiale a unui titlu de proprietate pentru un imobil-teren, formulată de reclamanta Administraţia Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit dobândirea dreptului de proprietate al statului asupra unor terenuri proprietate privată, situate fie pe malul lacurilor, fie în cuveta acestora sau sub cota coronamentului barajelor, în cazul lacurilor de acumulare permanente, dat fiind faptul că, potrivit textelor de lege criticate, aceste terenuri aparţin domeniului public. Se arată că în acest caz nu este parcursă în prealabil procedura exproprierii, contrar dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie. În acest sens se susţine că statul român nu deţine un titlu de proprietate valabil asupra terenurilor în cauză, care se identifică din punct de vedere topografic cu malurile/cuveta lacului de acumulare, ori sub coronamentul barajului, fie ca urmare a ineficacităţii actelor de preluare emise în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ineficacitate constatată de către instanţa de judecată sau declarată ca atare de către legile de reparaţie, fie ca urmare a edificării barajelor lacurilor de acumulare permanente, fără obţinerea, prealabilă, în mod legal, de către stat, a drepturilor de proprietate asupra terenurilor afectate de lucrări. Astfel proprietarii acestor terenuri sunt deposedaţi de dreptul lor de proprietate, prin declaraţia legii, ceea ce echivalează cu o expropriere în fapt, contrar prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, precum şi cu legitimarea unei modalităţi ilegale şi neconstituţionale de dobândire a dreptului de proprietate publică. 6. Judecătoria Pătârlagele apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 3 alin. (1) şi alin. (3^1) din Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 kmp, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime. (...)(3^1) Pentru lacurile de acumulare permanente a căror execuţie a fost finanţată din fonduri alocate de la bugetul de stat, suprafeţele din lac aflate sub cota coronamentului barajului fac parte din domeniul public al statului şi se includ în categoria terenurilor acoperite de apă, asimilându-se cu noţiunea de albie minoră." 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate s-a pronunţat prin Deciziile nr. 162 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 6 iunie 2018, şi, respectiv, nr. 759 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 28 martie 2019, în raport cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie şi cu o motivare identică, în esenţă, celei formulate în prezenta cauză. 13. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din Constituţie, constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice bunurile enumerate în textul constituţional, precum şi alte bunuri stabilite prin lege organică. Textul constituţional instituie două criterii de apartenenţă exclusivă a unui bun la domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv criteriul destinaţiei bunurilor, al naturii lor, şi criteriul declaraţiei legii, dată fiind afectarea acestor bunuri unui uz public sau unei utilităţi publice. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că bunurile care sunt proprietate publică nu au toate acelaşi regim juridic, unele fiind obiect exclusiv al proprietăţii publice, aşa cum prevede art. 136 alin. (3) din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că bunurile enumerate în mod expres în art. 136 alin. (3) din Constituţie, nu pot face obiect al proprietăţii private (a se vedea şi Decizia nr. 31 din 26 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 19 ianuarie 1994). Prin deciziile menţionate s-a mai reţinut, că, în aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, precum şi în temeiul prevederilor art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, potrivit cărora prin lege organică se reglementează regimul juridic general al proprietăţii, legiuitorul poate stabili, prin lege organică, şi alte bunuri care constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în afara celor prevăzute expres de Constituţie. În acest sens, art. 3 alin. (1) şi alin. (3^1) din Legea apelor nr. 107/1996 circumstanţiază un domeniu specific al bunurilor proprietate publică a statului, respectiv acela al apelor, definite în art. 1 din acest act normativ ca resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, şi enumeră şi alte categorii de bunuri care constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în sensul art. 136 alin. (3) din Constituţie, cum ar fi, între altele, malurile lacurilor şi, respectiv, suprafeţele din lac aflate sub cota coronamentului barajului, în cazul lacurilor de acumulare permanente (paragrafele 16 şi 17 din decizia menţionată). 14. De asemenea, Curtea a mai reţinut (paragraful 18) că, în privinţa bunurilor care aparţin fie domeniului public al statului, fie celui al unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit declaraţiei unei legi organice, este necesară îndeplinirea condiţiei dobândirii dreptului de proprietate publică prin unul dintre modurile prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, determinarea generică a apartenenţei exclusive la domeniul public, prin lege organică, a unei anumite categorii de bunuri, care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, nu poate fi înţeleasă în sensul unei atingeri aduse dreptului de proprietate privată, care ar putea privi anumite bunuri din categoria generică a bunurilor stabilite prin legea organică. În acest sens este şi definiţia legală a dreptului de proprietate publică, cuprinsă în art. 858 din Codul civil, potrivit căreia „Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.“ 15. În ceea ce priveşte analiza dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, Curtea a reţinut, cu caracter de principiu, că şi în cazul bunurilor enumerate în acest text de lege ca aparţinând domeniului public al statului este valabilă condiţia dobândirii acestora în mod legal. În acest sens, revine instanţelor de judecată competenţa verificării valabilităţii titlului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate publică asupra bunului, care, prin natura lui, face parte din categoria generică reglementată prin lege organică, or, după caz, verificarea valabilităţii altui titlu de proprietate asupra bunului respectiv (paragraful 20). 16. Raportându-se însă la situaţia de fapt dedusă soluţionării instanţei de judecată, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se fundamenta pe inexistenţa titlului de proprietate al statului asupra terenului situat pe malul lacului de acumulare Siriu, judeţul Buzău, intrând în categoria „malurilor şi cuvetelor lacurilor“, menţionată expres de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996 ca aparţinând domeniului public al statului. 17. Curtea a reţinut că interpretarea legilor este operaţiunea indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare, iar în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011). 18. În prezenta cauză, Curtea reţine că situaţia de fapt este identică cu cea relevată în decizia menţionată, în sensul că, în speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a unor titluri de proprietate asupra unor terenuri situate pe malul unui lac de acumulare, judeţul Buzău, respectiv sub coronamentul barajului, de către reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa. Aceasta a invocat faptul că asupra terenurilor în cauză deţine un drept de administrare, iar titularul dreptului de proprietate este statul român, care a dobândit acest drept prin efectul unui decret de expropriere, nr. 203 din 25 august 1989, cu ocazia amenajării lacului de acumulare. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine, dimpotrivă, că statul român nu deţine un titlu de proprietate valabil asupra terenului în cauză, susţinând că acesta nu ar figura în decretul de expropriere invocat. Astfel, Curtea reţine că şi în prezenta cauză susţinerile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la aspecte referitoare la fondul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, a căror analiză implică o corelare şi interpretare a normelor legale incidente, raportate la situaţia de fapt, stabilită în baza tuturor probelor administrate. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi alin. (3^1) din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Doina-Alexandra Nicolae în Dosarul nr. 1.358/277/2016 al Judecătoriei Pătârlagele. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Pătârlagele şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
