Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Valentin-Cristian Ştefan în Dosarul nr. 459/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 106D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 noiembrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru 22 noiembrie 2022, dată la care, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru 14 decembrie 2022, iar apoi, din acelaşi motiv, pentru 31 ianuarie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 10 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 459/1/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Valentin-Cristian Ştefan într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare, efectivă şi pe loc, a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 26 noiembrie 2017, solicitându-se anularea proceselor-verbale ale comisiilor de soluţionare a contestaţiilor la barem cu privire la unele subiecte de examen şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de invalidare a concursului de promovare pe loc în grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, dacă statutul funcţionarilor publici trebuie reglementat prin lege organică, cu atât mai mult, aceeaşi exigenţă se impune în privinţa magistraţilor, invocându-se, în acest sens, paragraful 23 din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 588 din 21 septembrie 2017. Se arată că promovarea (prin concurs) reprezintă o formă de modificare a raportului de muncă al magistraţilor, astfel încât, în toate aspectele ei, promovarea magistraţilor trebuie reglementată prin lege organică, iar nu printr-un act inferior acesteia, cum este Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, respectiv principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât competenţa Parlamentului de a legifera prin lege organică în materia promovării magistraţilor a fost în mod neconstituţional delegată Consiliului Superior al Magistraturii, care este o componentă a autorităţii judecătoreşti. 5. Se susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în partea referitoare la previzibilitatea legii, în măsura în care cei vizaţi nu se pot raporta decât la dispoziţiile incomplete ale legii, astfel că nu pot să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea precisă a modificării (prin promovare) a raporturilor de muncă. Un act inferior legii creează incertitudine, pentru că, de obicei, este susceptibil de multiple şi succesive modificări. Lăsând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii stabilirea unor repere esenţiale ale raportului juridic de muncă al magistraţilor, legea imprimă un caracter relativ procedurii de promovare prin concurs a acestora. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, considerând că textul criticat nu este de natură să încalce prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, întrucât procedura de desfăşurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor, poate fi stabilită prin regulament de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, acesta având o anumită marjă de apreciere, menită să asigure normelor administrative flexibilitatea necesară bunei organizări a concursului, în funcţie de aspecte care pot diferi de la un an la altul, de la un concurs la altul, în condiţiile în care toate elementele esenţiale ale concursului de promovare sunt prevăzute la nivel de lege organică, şi anume în cuprinsul Legii nr. 303/2004, la capitolul V, secţiunea 1, art. 43-47. Consideră, totodată, că nu există similitudine juridică între situaţia analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017 şi situaţia din cauza de faţă, iar dispoziţiile de lege criticate nu sunt de natură să înfrângă principiul separaţiei puterilor în stat şi nici nu se pune problema încălcării principiului ierarhiei actelor normative. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, prevederi care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul conţinut normativ: „Procedura de desfăşurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor, este prevăzută în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor. Anularea sau modificarea în orice mod a baremului de răspuns stabilit pentru oricare dintre subiectele de concurs, după ce acest barem a fost adus la cunoştinţă candidaţilor, atrage invalidarea concursului şi reluarea acestuia.“ 11. Din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate rezultă însă că autorul acesteia critică doar prima teză a textului de lege mai sus reprodus. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 303/2004 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019. 12. În prezent, Legea nr. 303/2004 nu mai este în vigoare, fiind abrogată expres prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022. Având în vedere efectele pe care în cauză le produce textul de lege supus controlului de constituţionalitate, aceasta nu constituie însă o cauză de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, în considerarea celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din data de 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Totodată, Curtea observă că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004 în redactarea pe care acestea o aveau înainte de modificările survenite prin Legea nr. 242/2018 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019, întrucât în temeiul acestora a fost organizat concursul de promovare ale cărui rezultate le contestă autorul excepţiei. De aceea, Curtea Constituţională va examina constituţionalitatea prevederilor de lege criticate în contextul legislativ ce reglementa la acel moment modul de organizare şi desfăşurare a concursurilor de promovare a magistraţilor. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi, respectiv, principiul legalităţii şi în art. 73 alin. (3) lit. j) care impune reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, criticile formulate de autorul acesteia se axează, în principal, pe ideea că aspectele esenţiale ale procedurii promovării magistraţilor trebuie stabilite chiar prin lege, iar nu printr-un act normativ cu forţă infralegală, respectiv prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărâre, aşa cum prevede textul de lege criticat. 15. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că, în cazul tuturor categoriilor de personal al căror statut trebuie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, aspectele esenţiale referitoare la ocuparea posturilor trebuie reglementate prin lege organică, iar nu prin acte administrative cu caracter inferior legii (a se vedea Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 9 iunie 2020, paragraful 19). Prin Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 octombrie 2017 - invocată, de altfel, şi de autorul prezentei excepţii în motivarea criticilor de neconstituţionalitate -, Curtea a apreciat (paragraful 26) că, „lăsând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii stabilirea, prin acte cu forţă juridică infralegală, a unor elemente esenţiale ale raportului de muncă al magistratului şi, implicit, ale statutului acestuia, legea imprimă un caracter relativ, nepermis, procedurii şi cazurilor de încetare a detaşării magistraţilor [în acea cauză se punea problema detaşării, ca eveniment ce determina modificarea raporturilor de muncă ale magistraţilor]. Aceste norme trebuie să respecte anumite exigenţe de stabilitate, previzibilitate şi claritate, iar emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, în această materie, determină o stare de incertitudine juridică“. 16. În considerentele aceleiaşi decizii, paragraful 23, Curtea a statuat că, în situaţia magistraţilor, al căror statut este consacrat la nivel constituţional în art. 125 - Statutul judecătorilor şi în art. 132 - Statutul procurorilor, elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă inferioară acesteia. 17. Cu privire la acest caracter esenţial, Curtea reţine jurisprudenţa sa în care au fost arătate aspectele ce trebuie considerate esenţiale din acest punct de vedere. Astfel, prin Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, precitată, paragraful 18, instanţa de contencios constituţional a arătat următoarele: „Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere vizează o modificare a raporturilor de muncă, aceste aspecte esenţiale - cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi «admişi» şi posibilitatea de contestare - trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de conducere să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort.“ 18. Prin aceeaşi decizie, paragraful 30, referindu-se la organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi la organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, Curtea a subliniat că, pentru înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, aspectele esenţiale privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor de judecător şi procuror - cum sunt regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor şi probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe - trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestor proceduri să fie explicitate şi detaliate prin regulament al Consiliului Superior al Magistraturii. 19. Ca atare, Curtea a constatat (paragraful 32) că legea trebuie să prevadă aspectele esenţiale, cum sunt, spre exemplu, condiţiile de participare, regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor şi probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe. 20. În cauza de faţă, Curtea constată că este vorba despre promovarea judecătorilor şi a procurorilor, care implică modificarea raportului juridic de muncă al acestora, astfel că, potrivit jurisprudenţei citate, este necesar ca aspectele esenţiale referitoare la organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare să fie stabilite prin lege, iar nu printr-un act normativ cu forţă juridică inferioară acesteia. 21. Dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate în cauza de faţă prevăd că procedura de desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor, se stabileşte printr-un regulament privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, care a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 6 octombrie 2006. 22. Curtea reţine, în acelaşi timp, că prevederile de lege ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate fac parte din capitolul V al Legii nr. 303/2004 - „Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere“, a cărui secţiune 1 este dedicată „Promovării la tribunale, curţi de apel şi la parchete“. În cuprinsul acesteia sunt precizate o serie de elemente referitoare la organizarea şi desfăşurarea acestui concurs, şi anume: frecvenţa cu care acesta se desfăşoară (anual sau ori de câte ori este necesar - art. 43 teza întâi); instituţia organizatoare (secţiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii - art. 43 teza a doua); condiţiile în care judecătorii şi procurorii pot participa la acest concurs (art. 44 - au avut calificativul „foarte bine“ la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, au funcţionat efectiv timp de cel puţin 3 ani la instanţa sau parchetul ierarhic inferior celui la care doresc să promoveze şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime: 7 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat; 10 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta; 10 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie); detalierea probelor în care constă concursul de promovare, respectiv susţinerea unei probe scrise [conform art. 46 alin. (2), probele constau, în funcţie de specializare, în una dintre următoarele materii: drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept internaţional privat; în plus, de asemenea, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale; jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene; procedura civilă sau procedura penală, în funcţie de specializarea judecătorului sau procurorului]. 23. Din analiza ansamblului normelor legale dedicate problematicii în discuţie, Curtea constată că prevederile legale menţionate oferă suficiente elemente care să configureze un cadru clar şi previzibil pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare al judecătorilor şi procurorilor, astfel încât persoanele interesate să poată avea reprezentarea exactă a condiţiilor modificării, prin promovare, a raporturilor de muncă, fiind respectate exigenţele deduse din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 24. Ca atare, reglementarea unor detalii prin regulament emis de Consiliul Superior al Magistraturii nu este de natură să se convertească într-un viciu de neconstituţionalitate, în condiţiile în care, astfel cum statuează prevederile art. 30 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012 [art. 31 alin. (5) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022], acesta asigură respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor. 25. Aşadar, însăşi legea conferă acestei autorităţi posibilitatea de a adopta reglementări prin care să aducă la îndeplinire această competenţă. În consecinţă, nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, pe considerentul invocat de autorul excepţiei, potrivit căruia o competenţă obligatorie a Parlamentului, aceea de a legifera prin lege organică în materia promovării magistraţilor, ar fi fost în mod neconstituţional delegată Consiliului Superior al Magistraturii, care este o componentă a autorităţii judecătoreşti. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valentin-Cristian Ştefan în Dosarul nr. 459/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 46 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
