Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 48/1/2021
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- preşedintele Înaltei │
│Corina-Alina │Curţi de Casaţie şi │
│Corbu │Justiţie - preşedintele│
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Mihaela │- preşedintele Secţiei │
│Ivanovici │I civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei │
│ │a II-a civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei │
│Angelica │de contencios │
│Stănişor │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel │- preşedintele Secţiei │
│Grădinaru │penale │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Georgeta │- judecător la Secţia I│
│Stegaru │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Georgeta│- judecător la Secţia I│
│Nicolae │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia I│
│Dascălu │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Eugenia │- judecător la Secţia I│
│Puşcaşiu │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia I│
│Tăbârcă │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Alina Iuliana │- judecător la Secţia I│
│Ţuca │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Roxana Popa │- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia a│
│Magdalena │II-a civilă │
│Dănăilă │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cosmin Horia │- judecător la Secţia a│
│Mihăianu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ileana Izabela│- judecător la Secţia a│
│Dolache-Bogdan│II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Eugenia │- judecător la Secţia a│
│Voicheci │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Rodica Dorin │- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Cezar Hîncu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Maria Hrudei │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Claudia │- judecător la Secţia │
│Marcela │de contencios │
│Canacheu │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Emil Adrian │- judecător la Secţia │
│Hancaş │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona Magdalena│- judecător la Secţia │
│Baciu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Florentina │- judecător la Secţia │
│Dinu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Francisca │- judecător la Secţia │
│Maria Vasile │penală │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia │
│Valeria │penală │
│Lefterache │ │
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 48/1/2021 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (3) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror şef al Serviciului judiciar civil, Diana Berlic. 4. La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Regulament. 5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ia în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa ce formează obiectul Dosarului nr. 48/1/2021. 6. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că au fost depuse la dosar anexele cu hotărârile definitive contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi o notă la raport cu referire la adresa transmisă de Curtea de Apel Bucureşti. 7. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, acordă cuvântul asupra recursului în interesul legii reprezentantului procurorului general. 8. Doamna procuror Diana Berlic apreciază că recursul în interesul legii este inadmisibil. În acest sens, arată că din examinarea hotărârilor judecătoreşti anexate sesizării rezultă că nu s-a analizat problema de drept disputată, ci completurile care au soluţionat conflictele de competenţă au fost compuse dintrun singur judecător sau din 2/3 judecători, nefiind expuse considerentele care au stat la baza unei astfel de opţiuni. În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că recursul în interesul legii este admisibil, reprezentantul procurorului general susţine că prima orientare jurisprudenţială este în spiritul şi în litera legii. În argumentarea acestei opinii arată că hotărârea instanţei de regulator nu este pronunţată în urma unei judecăţi în fond, ci în urma soluţionării unui incident procedural. Or, pornind de la această calificare a conflictului de competenţă, instanţa de regulator va judeca în aceeaşi compunere în care judecă instanţele aflate în conflict. În mod excepţional, întrucât la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completurile de judecată se compun din 3, respectiv din 5 judecători, la această instanţă regulatorul de competenţă trebuie pronunţat în complet compus din 3, respectiv din 5 judecători. 9. Nefiind întrebări pentru reprezentantul procurorului general, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi obiectul recursului în interesul legii 10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită prin sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: Compunerea completului de judecată desemnat să soluţioneze conflictul de competenţă. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie II.1. Dispoziţiile legale invocate de autorul sesizării 11. Codul de procedură civilă "ART. 135 Soluţionarea conflictului de competenţă ART. 135 (1) Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict. (2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere. (3) Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict. (4) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă. ART. 136 Dispoziţii speciale ART. 136 (1) Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere. (2) Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (3) Conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate." II.2. Alte dispoziţii legale cu incidenţă în soluţionarea sesizării 12. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 304/2004) "ART. 31 (1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează: a) în cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată este format din 3 judecători; b) pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 2 judecători; c) pentru apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători; d) pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată este format din 2 judecători; e) pentru contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă instanţă de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători; f) pentru contestaţiile prevăzute la art. 250^1 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în apel de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi pentru contestaţiile prevăzute la art. 250^1 alin. (4) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva deciziilor pronunţate în apel de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători; g) pentru judecarea recursurilor în casaţie împotriva deciziilor pronunţate în apel de curţile de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după admiterea în principiu, completul de judecată este format din 3 judecători; h) pentru recursurile împotriva încheierilor prin care curţile de apel şi Curtea Militară de Apel resping cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, completul de judecată este format din 3 judecători. (2) În celelalte materii, completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii. (3) Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura, acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii, numiţi, prin tragere la sorţi, de către preşedintele sau unul dintre cei 2 vicepreşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. ART. 54 (1) Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale. În condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii stagiari pot asista, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată ale completurilor formate din judecători definitivi. (1^1) Contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală de către judecătorii şi tribunale în cursul judecăţii în primă instanţă, de către judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la aceste instanţe se soluţionează în complet format din 2 judecători. (...) (2) Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel, (...)" Potrivit articolului unic alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 215/2020 privind adoptarea unor măsuri în materia alcătuirii completurilor de judecată în apel, „Dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2023. În procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2021 şi până la data de 31 decembrie 2022 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători.“ III. Orientările jurisprudenţiale divergente 13. Autorul sesizării a arătat că problema de drept rezolvată neunitar de instanţele judecătoreşti vizează compunerea completului de judecată care soluţionează conflictul de competenţă. Această problemă de drept s-a ivit în lipsa unei reglementări exprese în cuprinsul art. 135 din Codul de procedură civilă referitoare la regula de constituire a completului de judecată care pronunţă regulatorul de competenţă. Ca atare, în practica instanţelor judecătoreşti s-au conturat două orientări jurisprudenţiale. 14. În cadrul primei orientări jurisprudenţiale s-a apreciat că la stabilirea compunerii completului care soluţionează conflictul de competenţă trebuie avut în vedere stadiul procesual al cauzelor aflate în conflict. 15. Astfel, completul de judecată se compune dintr-un singur membru atunci când conflictul poartă asupra unei cauze aflate în faţa primei instanţe şi din 2 sau 3 membri dacă conflictul s-a declanşat în instanţa de apel sau în instanţa de recurs. 16. Conform acestei orientări jurisprudenţiale, conflictul de competenţă reprezintă un incident procedural ivit în cursul judecăţii unei pricini, astfel că trebuie să se ţină seama de stadiul procesual al cauzei pentru care se impune stabilirea competenţei şi în cadrul căreia s-a ivit acest incident procedural. 17. Prin urmare, compunerea completului care pronunţă regulatorul de competenţă trebuie să se raporteze la stadiul procesual al pricinilor. 18. În sensul primei orientări jurisprudenţiale au fost anexate sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: - Decizia civilă nr. 294 din 8 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia a II-a civilă; – Încheierea nr. 3C din 20 martie 2019, deciziile civile nr. 2/C din 4 martie 2020 şi nr. 7/C din 21 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă; – Decizia civilă nr. 340A din 1 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă; – Decizia civilă nr. 906A din 24 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă; – Decizia civilă nr. 32 din 17 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; – deciziile civile nr. 6 din 10 martie 2020, nr. 8/CC din 7 mai 2020, nr. 10 din 19 mai 2020, nr. 12 din 23 iunie 2020 şi încheierile civile nr. 13 din 25 iunie 2020 şi nr. 15 din 20 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. 19. În sensul primei orientări jurisprudenţiale sunt şi următoarele hotărâri judecătoreşti definitive, transmise de Curtea de Apel Bucureşti: - deciziile civile nr. 1 din 30 ianuarie 2019, nr. 11 din 30 mai 2019, nr. 27 din 31 octombrie 2019, nr. 29 din 5 decembrie 2019, nr. 8 din 11 mai 2020, nr. 11 din 25 mai 2020, nr. 23/2020 din 5 septembrie 2020 şi nr. 6 din 1 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; – deciziile civile nr. 12 din 29 august 2020, nr. 13/2020 din 3 septembrie 2020 şi nr. 14 din 5 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. 20. În cadrul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale s-a apreciat că în compunerea completului care soluţionează conflictul de competenţă intră un singur judecător, independent de stadiul procesual al cauzei în care s-a declanşat conflictul. 21. În susţinerea acestei orientări s-a arătat că regulatorul de competenţă reprezintă o cauză nouă pe rolul instanţei competente să îl pronunţe. 22. Cum art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că instanţa pronunţă o hotărâre definitivă, înseamnă că, prin raportare la art. 634 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, conform căruia sunt definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, numai un complet de fond poate pronunţa o astfel de hotărâre. 23. În sensul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale au fost anexate sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: - sentinţele civile nr. 116/CA din 16 august 2018 şi nr. 29/2018 din 7 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; – sentinţele nr. 412/2019 din 7 noiembrie 2019 şi nr. 103/2020 din 3 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal; – sentinţele civile nr. 2/2020 din 8 ianuarie 2020, nr. 4/2020 din 15 ianuarie 2020, nr. 8/2020 din 21 ianuarie 2020, nr. 9/2020 din 21 ianuarie 2020, nr. 11/2020 din 18 februarie 2020 şi nr. 15 din 10 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă; – sentinţele nr. 6/2020 din 23 ianuarie 2020, nr. 10/2020 din 12 februarie 2020 şi nr. 12/2020 din 18 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă; – sentinţele nr. 4CC din 11 martie 2020 şi nr. 9/CC din 27 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă; – sentinţele nr. 3 din 19 februarie 2020 şi nr. 9 din 16 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă. IV. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 24. Prin Decizia nr. 381 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Decizia instanţei de contencios constituţional nu cuprinde considerente relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării. V. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 25. La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completurile care soluţionează conflictele de competenţă sunt compuse din 3 judecători, respectiv 5 judecători, indiferent de stadiul procesual al cauzelor aflate în conflict. 26. Nu au fost identificate decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii judiciare cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării. VI. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa 27. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa a apreciat că recursul în interesul legii este admisibil, având în vedere că există practică judiciară neunitară cu privire la problema de drept invocată, astfel cum rezultă din hotărârile judecătoreşti definitive anexate sesizării, însă nu a expus un punct de vedere propriu cu privire la respectiva problemă de drept. VII. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 28. Procurorul general a apreciat că recursul în interesul legii este inadmisibil. 29. În acest sens a arătat că din examinarea hotărârilor judecătoreşti anexate rezultă că nu s-a analizat problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, ci pur şi simplu completul care a soluţionat conflictul de competenţă a fost compus dintr-un singur judecător sau din 2/3 judecători, nefiind expuse considerentele care au stat la baza unei astfel de opţiuni. 30. A susţinut că cele două orientări prezentate de autorul sesizării reprezintă, în realitate, consideraţii teoretice exprimate de instanţele care au răspuns solicitării de a menţiona dacă au identificat practică judiciară în materie. 31. Or, în punctul de vedere exprimat de procurorul general se arată că admisibilitatea mecanismului de unificare a jurisprudenţei reprezentat de recursul în interesul legii nu poate fi fundamentată pe existenţa unor opinii divergente exprimate de instanţele de judecată la nivel teoretic. 32. Cu privire la fondul sesizării, procurorul general a apreciat că prima orientare jurisprudenţială este în spiritul şi în litera legii. 33. În argumentarea acestei opinii a arătat că hotărârea instanţei de regulator nu este pronunţată în urma unei judecăţi în fond, ci în urma soluţionării unui incident procedural. 34. De altfel, s-a subliniat faptul că art. 135 din Codul de procedură civilă, care reglementează soluţionarea conflictelor de competenţă, este situat în cuprinsul cap. IV intitulat „Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei“ al titlului III din acelaşi cod. 35. Referitor la compunerea completului care pronunţă regulatorul de competenţă, în doctrină s-a arătat că trebuie pornit de la faptul că instanţa are de soluţionat un incident procedural, deci o problemă de drept apărută în cursul judecăţii, dar care nu poate fi soluţionată de instanţa înaintea căreia s-a ivit. 36. În consecinţă, instanţa superioară şi comună va judeca în aceeaşi compunere în care judecă instanţele aflate în conflict. 37. În mod excepţional, întrucât la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completurile de judecată se compun întotdeauna din 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, la această instanţă regulatorul de competenţă trebuie pronunţat în complet compus din 3 judecători. VIII. Opinia judecătorilor-raportori 38. Judecătorii-raportori au apreciat că recursul în interesul legii este admisibil şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 135 şi art. 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 304/2004, completul de judecată competent să soluţioneze conflictul de competenţă ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepţia conflictelor date de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se soluţionează în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 sau în complet de 5 judecători în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie IX.1. Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii 39. Potrivit art. 514 din Codul de procedură civilă, „Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti“. 40. În cauza de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, astfel că prima condiţie de admisibilitate, legată de calitatea procesuală activă a titularului sesizării, este îndeplinită. 41. În conformitate cu dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii“. 42. Plecând de la problema de drept enunţată ca fiind diferit dezlegată de instanţele judecătoreşti, anume aceea a compunerii completurilor de judecată învestite cu soluţionarea conflictelor de competenţă, se impun o serie de precizări. 43. Deşi în sesizarea de recurs în interesul legii nu se precizează in terminis, nu prezintă interes sub aspectul compunerii completurilor situaţia în care conflictul de competenţă s-a declanşat în cursul judecăţii în fond, căci în această situaţie compunerea completului care pronunţă regulatorul de competenţă nu este disputată, fiind formată dintrun singur judecător. 44. De asemenea, nu prezintă interes compunerea completului atunci când competenţa de soluţionare a conflictului aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care pronunţă regulatorul în complet de 3 judecători, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, ori în complet de 5 judecători în situaţia prevăzută de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă. 45. În consecinţă, problema compunerii completului de judecată formează obiect de discuţie doar atunci când conflictul de competenţă se declanşează în stadiul procesual al apelului ori al recursului, unele instanţe apreciind că acesta se soluţionează de un complet format dintr-un singur judecător, iar altele că se soluţionează de un complet format din 2 judecători în apel, respectiv din 3 judecători în recurs. 46. Faţă de aceste precizări, se constată că memoriul de recurs în interesul legii este însoţit de un număr de 13 hotărâri, plus 11 hotărâri transmise ulterior sesizării de Curtea de Apel Bucureşti, care îmbrăţişează prima orientare jurisprudenţială, şi de un număr de 17 hotărâri care urmează cea de-a doua orientare jurisprudenţială, restul de 16 hotărâri ataşate sesizării fiind lipsite de relevanţă, întrucât privesc conflictul de competenţă declanşat în cursul judecăţii în primă instanţă, care nu ridică probleme. 47. În contextul dat, se constată că este îndeplinită şi condiţia impusă de teza finală a art. 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la anexarea hotărârilor care atestă practica judiciară neunitară. 48. Trebuie subliniat că prin punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a ridicat problema inadmisibilităţii recursului în interesul legii de faţă, motivată în esenţă de faptul că, în realitate, completurilor care au soluţionat diferit, din perspectiva compunerii instanţei, conflictele de competenţă nu au realizat o reală interpretare a problemei de drept a compunerii, ci s-au constituit efectiv într-un mod sau altul, iar pretinsele divergenţe de interpretare nu sunt decât consideraţii de ordin teoretic exprimate de instanţele care au răspuns solicitării de a identifica practică judiciară în materie. 49. Acest punct de vedere nu a fost primit. Deşi este real că în niciuna dintre hotărârile anexate memoriului de recurs în interesul legii nu există o analiză şi o interpretare date expressis verbis problematicii supuse dezlegării de faţă, este indiscutabil că instanţele s-au compus într-un complet cu o anumită configurare după evaluarea naturii juridice a sesizării cu care au fost învestite, unele urmând compunerea prevăzută pentru stadiul procesual în care s-a declanşat conflictul, altele apreciind, dimpotrivă, că sunt învestite cu soluţionarea unei cauze care nu are regimul juridic al căii de atac, ci poate fi considerată distinct ca o judecată în fond. 50. Aşadar, lipsa unei deliberări explicite asupra acestei probleme de drept nu are aptitudinea de a conduce la concluzia că această deliberare nu există, ci că, în realitate, la momentul constituirii completului problema de drept era tranşată, deci epuizată sub aspectul interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale apreciate ca incidente. 51. Că aspectul privitor la alcătuirea instanţei reprezintă o veritabilă măsură jurisdicţională, adoptată în interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, reiese şi din valenţa pe care legiuitorul i-o dă acestui element al judecăţii atunci când sancţionează încălcarea respectivelor dispoziţii legale, exempli gratia prin instituirea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă ori prin instituirea motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, în ambele cazuri compunerea completului neformând obiectul unei dezlegări exprese a instanţei de judecată cu privire la temeiul juridic incident. 52. Faţă de aceste argumente, nu a fost reţinut finele de neprimire invocat de procurorul general, cu atât mai puţin cu cât practica judiciară şi consideraţiile de ordin teoretic exprimate de curţile de apel conturează o lipsă de unitate vădită în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente, care reclamă o dezlegare pe calea mecanismului de unificare a recursului în interesul legii. 53. Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în interesul legii este admisibil. IX.2. Asupra fondului recursului în interesul legii 54. Pentru a se da o dezlegare problemei de drept deduse judecăţii se impune, cu titlu prealabil, o observaţie legată de lipsa din sesizare a temeiurilor juridice a căror interpretare şi aplicare au generat practica neunitară. 55. Dispoziţiile legale apreciate ca relevante de autorul sesizării sunt cele ale art. 135 din Codul de procedură civilă - Soluţionarea conflictului de competenţă şi cele ale art. 136 din Codul de procedură civilă - Dispoziţii speciale, însă niciunul dintre aceste două articole nu cuprinde dispoziţii privitoare la compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea conflictului de competenţă. 56. În consecinţă, dezlegarea problemei de drept în discuţie trebuie să se raporteze în mod necesar şi la dispoziţiile legale referitoare la compunerea completurilor de judecată în materie civilă, cuprinse în art. 54 din Legea nr. 304/2004, dispoziţii care privesc compunerea completurilor în cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, a tribunalului şi a curţii de apel, precum şi compunerea completurilor care soluţionează apelurile şi recursurile. 57. Faţă de aceste lămuriri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este corectă prima orientare jurisprudenţială, concretizată în aceea că, atunci când conflictul de competenţă se declanşează în calea de atac a apelului sau a recursului, compunerea completului care soluţionează conflictul va fi cea corespunzătoare stadiului procesual în care conflictul s-a declanşat. 58. În argumentarea acestei concluzii trebuie pornit de la împrejurarea că dispoziţiile art. 133-137 din Codul de procedură civilă, care constituie sediul materiei şi reglementează regimul juridic al conflictului de competenţă, sunt cuprinse în cartea I - dispoziţii generale, titlul III - competenţa instanţelor judecătoreşti, capitolul IV - incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei, secţiunea 1 - necompetenţa şi conflictele de competenţă, iar acest fapt are semnificaţia juridică a unei calificări legale a conflictului de competenţă ca reprezentând un incident procedural. 59. O primă consecinţă legată de calificarea legală dată acestei instituţii juridice constă în înlăturarea argumentaţiei instanţelor care s-au raliat celei de-a doua orientări jurisprudenţiale şi au considerat că sunt învestite cu soluţionarea unei cauze de sine stătătoare, ce poate fi calificată drept acţiune de fond şi poate fi soluţionată în complet compus dintr-un singur judecător. 60. Fiind vorba despre un incident al judecăţii în primă instanţă sau al judecăţii în calea de atac a apelului ori recursului, conflictul de competenţă, chiar dat în competenţa de soluţionare a instanţei imediat superioare şi comune conform art. 135 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu poate fi judecat decât în compunerea completului aferentă stadiului procesual în care s-a ivit. 61. Această concluzie poate fi dedusă din conţinutul dispoziţiilor art. 124 din Codul de procedură civilă, care prevăd următoarele: "ART. 124 (1) Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe. (2) Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel." 62. Principiul care se degajă din această reglementare este acela că judecătorul acţiunii este şi judecătorul apărărilor şi excepţiilor, afară de cazul în care legea prevede altfel, principiul fiind reluat identic şi în privinţa incidentelor procedurale. 63. Acest principiu este operant şi în cazul apărărilor, excepţiilor şi incidentelor procedurale ridicate în căile de atac, în considerarea interpretării extensive pe care legea, doctrina şi jurisprudenţa o consacră noţiunii de acţiune civilă, astfel cum este definită de art. 29 din Codul de procedură civilă: "ART. 29 Acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces." 64. În contextul dat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că niciuna dintre dispoziţiile capitolului IV - Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei din Codul de procedură civilă nu prevede că aceste incidente de procedură se soluţionează în completuri cu o compunere diferită, iar unde legea nu distinge, nici interpretul acesteia nu poate să o facă. 65. O atare derogare nu este prevăzută nici în cazul în care legea dă soluţionarea incidentelor de procedură în competenţa altor instanţe, situaţie în care şi în această ipoteză trebuie aplicat, pentru identitate de raţiune, acelaşi principiu de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. 66. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a unei alte instanţe decât cea în care faţa căreia sa ivit conflictul nu are aptitudinea de a schimba natura juridică a conflictului, anume aceea de incident procedural; de asemenea, această împrejurare nu are nici aptitudinea de a conduce la concluzia că instanţa care pronunţă regulatorul de competenţă trebuie să se compună diferit faţă de instanţele în faţa cărora sa ivit conflictul, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, prevedere care ar fi fost necesară dacă legiuitorul ar fi dorit să deroge de la regulă, în condiţiile în care normele de procedură care vizează alcătuirea instanţei sunt norme imperative, a căror nerespectare poate fi invocată şi din oficiu. 67. De altfel, apelând la argumente de analogie desprinse din practica neîndoielnic constantă a instanţelor de toate gradele, se cuvine subliniat că, în cazul tuturor incidentelor procedurale şi al cererilor incidentale, soluţionarea acestora a fost făcută fie de completul în faţa căruia s-au invocat, fie de un alt complet în compunerea corespunzătoare stadiului procesual în care s-a aflat pricina. Fără a realiza o enumerare exhaustivă, pot fi evocate în acest sens: cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor de aplicare a amenzilor judiciare, de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor prin care s-au soluţionat cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de recuzare sau de abţinere, cererile de suspendare a executării etc. În toate aceste situaţii, compunerea completului este cea corespunzătoare stadiului procesual în care cererea incidentală s-a formulat sau incidentul procedural s-a invocat ori s-a ivit. 68. Pentru aceste considerente, procedând la reformularea întrebării prin completarea temeiurilor juridice, aşa cum s-a reţinut în precedent, în temeiul dispoziţiilor art. 517 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 135 şi art. 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele: Completul de judecată competent să soluţioneze conflictul de competenţă ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepţia conflictelor date de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se soluţionează în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2021. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Cristian Balacciu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
