Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 60.638/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 374D/2016. 2. La apelul nominal, se prezintă personal autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte partea Regia Autonomă de Transport Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că Filofteia Ciobanu a depus la dosar o „cerere cu probleme prealabile“, prin care a cerut Curţii Constituţionale să solicite relaţii şi un punct de vedere, atât din partea Comisiei Europene, cât şi a Curţii Europene de Justiţie (CEJ), demers în urma căruia aceste instituţii să comunice instanţei de contencios constituţional dacă „cetăţenii vulnerabili financiar“ sunt obligaţi la plata serviciului de transport public local ori dacă aceştia beneficiază de gratuitate. 4. Deliberând, Curtea respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei care, reiterând argumentele deja prezentate în notele scrise aflate la dosar, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care, în susţinerea criticilor sale, depune o serie de înscrisuri. 6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 26 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 60.638/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Filofteia Ciobanu cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că textul criticat din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, „cu a sa condiţie teritorială obstrucţionistă, vătămătoare, pauperizatoare şi hărţuitoare pentru omul utilizator cu venit mic, foarte mic sau inexistent, dar favorizatoare pentru entitatea de stat emitentă a abuzivului proces-verbal, (….) este în contradicţie şi goleşte de conţinut art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice“, care prevede că serviciile de utilităţi publice trebuie să asigure protecţia economică, juridică şi socială a utilizatorilor. Susţine că prin textul legal criticat „se răpesc drepturile omului utilizator şi se instituie o protecţie absolută entităţii de stat pârâte“ în speţă RATB, prin stabilirea competenţei teritoriale a procesului la sediul entităţii de stat, protejând astfel statul în loc să fie protejat cetăţeanul - omul reclamant. Apreciază, astfel, că art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu a sa condiţie de teritorialitate, contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (1)-(3), art. 47 alin. (1) teza a doua, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. 9. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Învederează astfel faptul că instanţa în circumscripţia căreia se află locul săvârşirii faptei contravenţionale este optim poziţionată pentru justa soluţionare a cauzei. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată astfel că prevederile criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 611 din 12 iunie 2012, prin care s-a statuat că „art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite legiuitorului de art. 126 alin. (2) din Constituţie, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată. Or, în cauza de faţă este criticată o ordonanţă a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ“. 12. Avocatul Poporului învederează faptul că textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Reiterează astfel punctul de vedere transmis anterior şi reţinut, spre exemplu, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 654 din 19 iunie 2012, în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute la alin. (1).“ Curtea reţine că la art. 32 alin. (1) se stipulează faptul că „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.“ 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 47 alin. (1) teza a doua, care prevăd că statul este obligat să ia măsuri de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 654 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 13 august 2012, sau Decizia nr. 278 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 23 iunie 2014, prin care Curtea a statuat că prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea, nu încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înţeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. În plus, această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie cu privire la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată. 18. Curtea a mai statuat că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite legiuitorului de art. 126 alin. (2) din Constituţie, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată. Or, în cauza de faţă, este criticată o ordonanţă a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. 19. Totodată, în jurisprudenţa sa în această materie, Curtea a constatat că reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie este menită să dea expresie dreptului la un proces echitabil prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 alin. (1) teza a doua, care prevăd că statul este obligat să ia măsuri de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, Curtea apreciază că acestea nu au relevanţă în prezenta cauză. 22. În fine, referitor la critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate formulată din perspectiva contrarietăţii prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor faţă de art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, Curtea subliniază că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Mai mult, Curtea constată că cele două acte normative invocate au obiecte de reglementare diferite, cu o finalitate distinctă, astfel încât nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate între prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care reprezintă norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi prevederile art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/2006, care prevăd o serie de cerinţe/exigenţe cu privire la organizarea, furnizarea/prestarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice (în speţă fiind vorba despre serviciul de transport public local). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 60.638/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
