Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 28.019/301/ 2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.920D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.921D/2017, nr. 1.923D/2017, nr. 1.933D/2017, nr. 1.950D/2017, nr. 1.971D/2017, nr. 1.973D/2017, nr. 1.974D/2017, nr. 1.982D/2017, nr. 1.984D/2017, nr. 1.985D/2017, nr. 1.998D/2017, nr. 2.014D/2017, nr. 2.023D/2017, nr. 2.145D/2017, nr. 2.166D/2017, nr. 2.190D/2017, nr. 2.191D/2017, nr. 2.224D/2017, nr. 2.240D/2017, nr. 2.372D/2017, nr. 2.376D/2017, nr. 2.397D/2017 şi nr. 2.401D/2017, având un obiect similar al excepţiei de neconstituţionalitate. Excepţia a fost ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 9.537/94/2016 al Judecătoriei Buftea, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 6.061/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 5.119/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 31.921/197/ 2016 al Judecătoriei Braşov, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 15.585/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, de Credit Europe Bank prin mandatar Societatea Credit Europe Ipotecar IFN în Dosarul nr. 3.523/233/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 19.155/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 6.929/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 12.746/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 6.629/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 39.028/299/2016⃰ al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 29.058/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.979/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.777/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank în Dosarul nr. 22.515/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 27.437/299/2016⃰ al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 42.668/299/2016⃰ al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 29.856/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 6.076/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Credit Europe Bank NV prin mandatar Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 4.794/233/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.557/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 8.552/200/2016⃰ al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, precum şi de către de Societatea Credit Europe Bank NV şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 23.009/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.920D/2017, nr. 1.921D/2017, nr. 1.923D/2017, nr. 1.933D/2017, nr. 1.950D/2017, nr. 1.971D/2017, nr. 1.973D/2017, nr. 1.974D/2017, nr. 1.982D/2017, nr. 1.984D/2017, nr. 1.985D/2017, nr. 1.998D/2017, nr. 2.014D/2017, nr. 2.023D/2017, nr. 2.145D/2017, nr. 2.166D/2017, nr. 2.190D/2017, nr. 2.191D/2017, nr. 2.224D/2017, nr. 2.240D/2017, nr. 2.372D/2017, nr. 2.376D/2017, nr. 2.397D/2017 şi nr. 2.401D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.921D/2017, nr. 1.923D/2017, nr. 1.933D/2017, nr. 1.950D/2017, nr. 1.971D/2017, nr. 1.973D/2017, nr. 1.974D/2017, nr. 1.982D/2017, nr. 1.984D/2017, nr. 1.985D/2017, nr. 1.998D/2017, nr. 2.014D/2017, nr. 2.023D/2017, nr. 2.145D/2017, nr. 2.166D/2017, nr. 2.190D/2017, nr. 2.191D/2017, nr. 2.224D/2017, nr. 2.240D/2017, nr. 2.372D/2017, nr. 2.376D/2017, nr. 2.397D/2017 şi nr. 2.401D/2017 la Dosarul nr. 1.920D/2017, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 28.019/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 8. Prin Încheierea din 17 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.537/94/2016, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 9. Prin Încheierea din 26 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.061/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 10. Prin Încheierea din 19 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.119/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 (cu excepţia ultimei teze) din Legea nr. 77/2016. 11. Prin Încheierea din 2 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 31.921/197/2016, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 (fără sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 12. Prin Încheierea din 31 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.585/215/2016, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 13. Prin Încheierea din 8 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.523/233/2017, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 14. Prin Încheierea din 2 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.155/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. 15. Prin Încheierea din 11 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.929/320/2016/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016. 16. Prin Încheierea din 4 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.746/318/2016, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 17. Prin Încheierea din 12 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.629/306/2016, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 18. Prin Încheierea din 24 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 39.028/299/2016⃰, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 19. Prin Încheierea din 5 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.058/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate „a celorlalte prevederi din Legea nr. 77/2016 care nu au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016“. 20. Prin Încheierea din 7 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.979/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 21. Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.777/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a „prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia prevederilor deja declarate neconstituţionale“. 22. Prin Sentinţa civilă nr. 3.049 din 31 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.515/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 23. Prin Încheierea din 5 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.437/299/2016⃰, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 24. Prin Încheierea din 10 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 42.668/299/2016⃰, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 25. Prin Încheierea din 20 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.856/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, şi în special a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din acest act normativ. 26. Prin Încheierea din 30 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.076/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa, şi în special a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 (cu excepţia tezei întâi) din acest act normativ. 27. Prin Încheierea din 17 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.794/233/2017, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016. 28. Prin Încheierea din 16 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.557/320/2016/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 29. Prin Încheierea din 29 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.552/200/2016⃰, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său. 30. Prin Încheierea din 19 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.009/303/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 31. Excepţia a fost ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A., de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A., de Societatea Piraeus Bank România - S.A., de Societatea Credit Europe Bank, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A., precum şi de către mandatar Societatea Credit Europe Bank NV, cu ocazia judecării unor cauze civile având ca obiect acţiuni în constatarea dării în plată, în temeiul Legii nr. 77/2016. 32. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că Legea nr. 77/2016 este antinomică ordinii juridice şi ordinii economice a statului de drept şi are ca obiect crearea unei proceduri prin care debitorul aflat în imposibilitatea de a achita împrumutul acordat în baza unui contract de credit dobândeşte dreptul discreţionar de a transmite către creditor dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat în favoarea creditorului, în vederea stingerii integrale a obligaţiei asumate. Apreciază că prin reglementările sale, Legea nr. 77/2016 declanşează hazardul moral în relaţiile dintre creditori şi debitori, acest act normativ favorizând intenţia frauduloasă de a nu plăti la timp o datorie angajată în condiţii de libertate contractuală pe o perioadă îndelungată de timp şi de a transforma o obligaţie cu întindere predeterminată în drept de reducere şi refuz de executare. Arată, de asemenea, că Legea nr. 77/2016 încalcă dreptul la diferenţă al creditorilor garantaţi, creând o situaţie „juridică inferioară“ pentru creditorul ipotecar diligent care şi-a construit o garanţie, faţă de creditorii chirografari, învederând, totodată, faptul că intrarea în vigoare a acestui act normativ este o dovadă a anihilării principiilor statului de drept şi ale securităţii juridice prin tiranismul voinţei politice. 33. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) [coroborate cu art. 126 alin. (1)] din Constituţie, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate arată că prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 intervin atât asupra caracterului executoriu şi/sau definitiv al unei hotărâri judecătoreşti, cât şi asupra modalităţii de încetare a unei executări silite, stabilind că atât consumatorii în privinţa cărora s-a pronunţat o hotărâre de către instanţele de judecată cu privire la contractul de credit, cât şi cei care se află în faza executării silite, indiferent de stadiul acesteia, pot solicita creditorului ştergerea datoriei decurgând din contractul de credit, în integralitate, indiferent de stadiul procedurii judiciare sau extrajudiciare, împrejurare ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat. Arată că legiuitorul intervine asupra unor raporturi juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti care se bucură de autoritate de lucru judecat, iar prin reglementarea criticată, şi anume art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse acţiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestaţii la executare formulate în procedura executării silite. Autoarele susţin, în esenţă, că se încalcă şi principiul previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. 34. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie arată că, prin reglementarea cu titlu obligatoriu a mecanismului dării în plată în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, legiuitorul a intervenit într-o situaţie juridică ale cărei efecte au fost epuizate încă de la momentul încheierii contractului de credit, drept care prevederile art. 8 alin. (5) şi art. 11 din lege sunt neconstituţionale. În acelaşi sens susţin că principiul neretroactivităţii legii civile este încălcat atât timp cât se conferă debitorilor executaţi silit posibilitatea de a cere instanţei constatarea ştergerii unor datorii rezultate din contracte de credit declarate scadente anticipat, cu mult înainte de intrarea în vigoare a legii. Mai mult, după darea în plată forţată a bunului imobil, creditorul trebuie să preia toate costurile de administrare, conservare, valorificare aferente proprietăţii, devenind în acelaşi timp şi garant în favoarea debitorului în situaţia în care acesta a constituit garanţii reale asupra imobilului sau alte sarcini, efecte inexistente la data încheierii contractului de credit. Astfel, legea criticată nu face diferenţa între facta praeterita, facta pendentia şi facta futura. Autoarele consideră că prevederile Legii nr. 77/2016 încalcă principiul securităţii juridice, astfel cum este consacrat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin faptul că prevăd posibilitatea retroactivării legii, încalcă principiul pacta sunt servanda şi creează un dezechilibru în interpretarea unitară a legii, aceasta devenind, astfel, inaccesibilă. În susţinerea contrarietăţii Legii nr. 77/2016 cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciind ca fiind relevantă în acest sens Decizia nr. 745 din 3 noiembrie 2015. 35. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie se arată că în urma ştergerii creanţei ipotecare prin darea în plată a bunului imobil, creditorul respectiv nu va avea dreptul de urmărire asupra celorlalte bunuri din patrimoniul debitorului, faţă de ceilalţi creditori ipotecari sau chirografari care nu au calitatea de instituţie de credit, instituţie financiară nebancară sau cesionar al acestora. Precizează că prevederile art. 1, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (4)-(6) din Legea nr. 77/2016 au un caracter discriminatoriu, întrucât se aplică numai consumatorilor care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 4 din lege, ceilalţi consumatori neavând posibilitatea de a se bucura de beneficiile acestui act normativ. 36. Cu privire la încălcarea art. 21 din Constituţie, autoarele susţin că art. 4 şi art. 7 din lege dau dreptul debitorilor să schimbe obiectul, preţul, riscul contractului după bunul lor plac, în lipsa unor verificări prealabile cu privire la îndeplinirea condiţiilor obiective şi subiective pentru aplicarea „protecţiei“. Se mai arată că art. 4 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 limitează acţiunea creditorului de a contesta starea bunului dat în plată, culpa debitorului în diminuarea valorii bunului ipotecat sau starea de necesitate învederată de debitor, drept care nu se respectă cerinţele accesului liber la justiţie. 37. Susţin că prin adoptarea Legii nr. 77/2016 s-au instituit în sarcina creditorilor obligaţii severe cu privire la modalitatea de administrare a patrimoniului acestora, prin impunerea preluării imediate a unui imobil cu care a fost garantat contractul de credit şi a eliminării oricăror sume ce urmau a fi recuperate în baza contractului odată cu obţinerea proprietăţii asupra imobilului respectiv, instituţiile de credit fiind forţate să fie parte într-un contract ale cărui condiţii nu le-au agreat niciodată. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie se apreciază că prin efectul liberatoriu, constând în ştergerea creanţei reziduale a băncii formate din diferenţa dintre soldul creditorului la momentul plăţii şi valoarea imobilului, dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanţe este iremediabil afectat, ceea ce duce la concluzia neconstituţionalităţii art. 5 alin. (2) şi art. 10 din lege. De asemenea, pentru aceleaşi motive apreciază că este neconstituţional şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. Se mai indică faptul că se încalcă atât dreptul de proprietate al băncii, cât şi al creditorului cesionar, după caz, ajungându-se la pierderea dreptului de creanţă avut împotriva împrumutatului/garanţilor, acesta fiind înlocuit cu un drept real asupra unui imobil care are o valoare incertă. Mai mult, se poate întâmpla ca bunul imobil să nu fie transmis în patrimoniul băncii liber de sarcini, nefiind reglementată nici măcar obligaţia de garantare a debitorului ce apelează la procedura dării în plată a imobilului. Se mai susţine faptul că, prin efectul art. 3 din lege, banca este deposedată de un bun actual, respectiv dreptul de creanţă născut în temeiul contractului de credit, astfel încât Legea nr. 77/2016 restrânge dreptul de proprietate privată, fără ca niciuna dintre cerinţele cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe. 38. În ceea ce priveşte încălcarea art. 45 din Constituţie, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate subliniază că libertatea contractuală a părţilor nu presupune doar libertatea acestora de a-şi asuma obligaţii şi de a dobândi drepturi, ci şi libertatea de a-şi asuma riscuri ale contractului, pe care trebuie să le respecte. Libertatea economică presupune un cadru economic caracterizat prin stabilitate, în care participanţii pot stabili un preţ al contractului prin negociere în funcţie de condiţiile de pe piaţă. Se susţine că libertatea comerţului reprezintă o cerinţă fundamentală a economiei de piaţă, iar pentru garantarea acesteia statul are obligaţia de a garanta şi dreptul la profit. Prin urmare, prin instituirea unei obligaţii în sarcina creditorilor de a se conforma dreptului debitorilor exercitat în baza legii, în mod unilateral şi neîngrădit, de a schimba preţul unui contract deja executat sau în curs de executare, statul aduce ingerinţe nejustificate libertăţii creditorilor la activitate economică şi liberă iniţiativă. Aşa fiind, libertatea contractuală a părţilor nu presupune doar libertatea părţilor de a-şi asuma obligaţii şi a dobândi drepturi într-un mecanism contractual agreat de acestea, ci şi libertatea de a-şi asuma riscuri ale contractului care pot fi deopotrivă juridice, precum şi economice. 39. Cu privire la încălcarea art. 53 alin. (2) din Constituţie, autoarele apreciază că art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 77/2016 permit hazardul moral al liberării discreţionare de datorie de către debitori aflaţi în situaţii economico-financiare care nu sunt excepţionale. Astfel, se permite modificarea discreţionară a preţului contractului de către debitor, ceea ce reprezintă un stimulent pentru ca acesta să nu îşi execute obligaţiile de plată a datoriilor. Se mai indică faptul că legea nu urmăreşte un scop legitim în sensul că vizează interese pur private, şi nu cele generale, că adoptarea acesteia nu a fost necesară, existând la îndemâna părţilor contractante şi alte mecanisme, precum cel al impreviziunii, şi că legea nu asigură un just echilibru între interesele creditorului şi al debitorului. 40. Referitor la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie susţin că legea criticată, reglementând aspecte referitoare la proprietate, trebuia adoptată ca lege organică, şi nu ordinară. Din moment ce legea criticată reglementează derogări de la Codul civil, lege organică, se subliniază că şi normele derogatorii trebuiau să fie adoptate ca lege organică. 41. Cu privire la încălcarea art. 135 din Constituţie apreciază că prevederile art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4)-(6), art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 aduc atingere principiilor libertăţii contractuale, întrucât procedura dării în plată, deşi ar fi trebuit să aibă un caracter consensual, este lăsată exclusiv la opţiunea debitorului, nefiind, astfel, necesar consimţământul creditorului. Mai mult, legea în ansamblul său favorizează comportamentul iresponsabil al consumatorilor care, la momentul încheierii contractului de credit, ar fi trebuit să prevadă şi riscurile acestuia cu privire la aprecierea/ deprecierea monedei de schimb. 42. În fine, susţin faptul că Legea nr. 77/2016 contravine caracterului excepţional al legislaţiei consumeriste, având în vedere că normele analizate nu permit judecătorului verificarea întrunirii condiţiilor pentru garantarea protecţiei de tip excepţional a consumatorilor. Apreciază că legea criticată ar trebui să impună parcurgerea acestor verificări prealabile, întrucât legea dă dreptul debitorilor instituţiilor bancare şi financiar-nebancare să schimbe obiectul, preţul şi riscul contractului după bunul lor plac. 43. Învederează, totodată, că scopul Directivei 2014/17/UE nu este nici pe departe limitarea libertăţii contractuale a părţilor contractului şi nici instaurarea unei prezumţii absolute că dezechilibrele contractuale pot apărea doar în favoarea consumatorilor. Prin dispoziţiile pe care le cuprinde, Legea nr. 77/2016 este contrară Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, aceasta din urmă reglementând într-un mod proporţional, adecvat şi cu respectarea exigenţelor principiului neretroactivităţii, posibilitatea stingerii obligaţiilor rezultate din contractele de credit prin darea în plată a bunului imobil. De altfel, considerentul (58) al directivei stipulează faptul că „statele membre trebuie să permită creditorilor să rezilieze contractul de credit în cazul în care se poate stabili că consumatorul a furnizat în mod deliberat informaţii neconforme sau falsificate la momentul efectuării evaluării bonităţii sau că nu a furnizat intenţionat unele informaţii care ar fi avut drept rezultat o evaluare a bonităţii negativă sau în cazul în care există alte motive întemeiate, compatibile cu dreptul Uniunii.“ Apreciază, astfel, că scopul directivei este diferit de cel al Legii dării în plată, aplicarea în timp a directivei fiind stabilită în mod diferit de cea a legii criticate, iar măsurile de implementare a legii sunt inutile şi contrare regulii proporţionalităţii. Menţionează că unicul text al directivei care se referă la posibilitatea stingerii obligaţiei izvorâte din contractele de credit prin darea în plată a imobilului este cel prevăzut la art. 28 „Arierate şi executare silită“, însă, spre deosebire de textul naţional, norma de drept a Uniunii este proporţională şi prezintă un caracter adecvat pentru atingerea scopului directivei. Este proporţională pentru că reglementează nu doar dreptul debitorilor de a stinge datoria prin darea în plată a bunului, dar şi compensaţiile juste şi echitabile la care este îndrituit creditorul într-o atare ipoteză. Totodată, arată că textul directivei clarifică şi un aspect esenţial, şi anume faptul că returnarea sau transferul bunului către creditor poate fi agreat exclusiv de către părţi şi nu poate reprezenta o măsură de ingerinţă a statului în libertatea contractuală. 44. Judecătoria Buzău - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.974D/2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.998D/2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.190D/2017, nr. 2.191D/2017 şi nr. 2.224D/2017, Judecătoria Buzău - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.397D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 45. Judecătoria Buftea, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.921D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată. 46. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.920D/2017, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.923D/2017 şi nr. 1.933D/2017, Judecătoria Braşov, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.950D/2017, Judecătoria Craiova - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.971D/2017, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.973D/2017 şi nr. 2.372D/2017, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.982D/2017 şi nr. 2.376D/2017, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.984D/2017, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.985D/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.145D/2017 şi nr. 2.240D/2017, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.166D/2017, şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.401D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 47. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.014D/2017, apreciază că prevederile Legii nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care sunt interpretate şi aplicate din perspectiva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016. 48. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.023D/2017, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, limitându-se a se pronunţa doar cu privire la admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale. 49. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 50. Guvernul a formulat punctul său de vedere, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.920D/2017, nr. 1.923D/2017, nr. 1.950D/2017, nr. 1.971D/2017, nr. 1.974D/2017, nr. 1.984D/2017, nr. 1.985D/2017, nr. 1.998D/2017, nr. 2.014D/2017, nr. 2.145D/2017, nr. 2.190D/2017, nr. 2.191D/2017, nr. 2.224D/2017, nr. 2.240D/2017, nr. 2.397D/2017 şi nr. 2.401D/2017 în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa instanţei constituţionale, relevantă fiind Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017. 51. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 52. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 53. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din examinarea dispozitivului încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. 54. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti, art. 1 alin. (5) care consacră principiul securităţii juridice, al previzibilităţii şi accesibilităţii normei legale, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la regimul juridic al proprietăţii, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind economia, art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii, art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi dispoziţiilor art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 55. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, instanţa de contencios constituţional a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională şi că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Întrucât în prezentele dosare sesizarea Curţii Constituţionale a fost realizată ulterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, adică după data de 18 ianuarie 2017, şi ţinând cont de faptul că în toate cauzele contractele de credit au fost încheiate sub imperiul vechiului Cod civil din 1864, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5) şi (6) şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, având în vedere şi împrejurarea că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică exact înţelesul normelor legale care a fost exclus din cadrul constituţional. 56. De asemenea, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate privind sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din cuprinsul art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.“ 57. Totodată, având în vedere faptul că în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 raportată la art. 3 teza întâi din acelaşi act normativ, ce vizează numai noul Cod civil, va fi respinsă ca inadmisibilă. Tot astfel, faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestui articol, prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât aceasta vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016. 58. Prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, paragraful 28, Curtea a statuat că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 este o decizie interpretativă, aşa încât, atunci când criticile de neconstituţionalitate a unei norme juridice privesc un înţeles sau înţelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumţia de constituţionalitate şi care nu au fost excluse din cadrul constituţional prin decizia interpretativă, este evident că instanţa constituţională este competentă să analizeze fondul excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea şi Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 48). 59. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 115, că indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Prin urmare, având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile sale nu retroactivează. 60. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Curtea reaminteşte faptul că neconstituţionalitatea prevederilor art. 7 din Legea nr. 77/2016 a fost constatată, sub rezervă interpretativă, în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, inclusiv din perspectiva art. 21 alin. (3) din Constituţie. 61. Prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare. În acest context, Curtea a reţinut că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei de plată nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere, executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca pe această perioadă contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una preprocesuală, de negociere între părţi, în care sunt cercetate posibilităţile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiţii socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestaţiei şi a judecăţii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia. 62. De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, care înlătură efectele negative asupra patrimoniului debitorului în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări implicit admise, rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp, cât şi din perspectiva titularilor lor. 63. În acest context, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42, instanţa de contencios constituţional a analizat dacă măsura criticată este adecvată, necesară şi dacă respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele individuale. Astfel, s-a reţinut că, în mod abstract, suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competenţă constituţională, în temeiul art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetăţenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului - de credit în cazul de faţă - intervine un aspect care ţine de impreviziune. Din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul le avea la îndemână, a apelat la suspendarea temporară a plăţilor rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/provizorie, cât şi din posibilitatea creditorului de a-şi vedea executată creanţa întru totul, în măsura în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată. Desigur, astfel cum s-a precizat, această opţiune a legiuitorului nu este cea mai puţin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanţei judecătoreşti competenţa de a decide ea însăşi, eventual, prin procedura ordonanţei preşedinţiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plăţii sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuşi, Curtea a constatat că această orientare legislativă a ţinut seama de realităţile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum şi de particularităţile şi specificul circumstanţelor referitoare la iminenţa începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relaţia profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situaţie de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părţi există o neînţelegere apărută cu privire la existenţa impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză, care tranşează problema litigioasă dintre părţi. 64. În fine, Curtea a reţinut că revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit. Totodată, Curtea a reiterat faptul că este rolul instanţelor de judecată să interpreteze normele legale şi să facă aplicarea acestora în funcţie de conţinutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanţial sau de drept procesual şi dacă sunt de imediată aplicare, precum şi cu privire la prioritatea acestora, în funcţie de caracterul de normă specială sau de drept comun (a se vedea Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, paragrafele 40 şi 42). Având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie. 65. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, în plus faţă de ceea ce reiese din motivarea Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii -, legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, paragraful 16, că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. 66. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauzele deduse controlului de constituţionalitate. 67. În ceea ce priveşte criticile aduse Legii nr. 77/2016 din perspectiva art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 108, Curtea a statuat că „Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (exemplu fiind Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015) care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea a constatat că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată.“ 68. Cu privire la invocarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 148 nu au incidenţă în cauze. 69. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea. 70. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte prevederile art. 11 teza întâi, raportate la prevederile art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte prevederi din lege, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, raportate la prevederile art. 3, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8 din acelaşi act normativ, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 şi a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“, cuprinsă în art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 28.019/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 9.537/94/2016 al Judecătoriei Buftea, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 6.061/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 5.119/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 31.921/197/2016 al Judecătoriei Braşov, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 15.585/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, de Credit Europe Bank prin mandatar Societatea Credit Europe Ipotecar IFN în Dosarul nr. 3.523/233/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 19.155/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 6.929/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 12.746/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 6.629/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 39.028/299/2016⃰ al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 29.058/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.979/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.777/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank în Dosarul nr. 22.515/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 27.437/299/2016⃰ al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 42.668/299/2016⃰ al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 29.856/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 6.076/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Credit Europe Bank NV prin mandatar Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 4.794/233/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.557/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 8.552/200/2016⃰ al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, precum şi de către Societatea Credit Europe Bank NV şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 23.009/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi autoare în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe de judecată şi constată că prevederile art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi legea în ansamblu său sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică către Judecătoria Buzău - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, Judecătoria Buftea, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă, Judecătoria Braşov, Judecătoria Craiova - Secţia civilă, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
