Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ambrus-Matyas Eva în Dosarul nr. 289/96/2018 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 625D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 289/96/2018, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ambrus-Matyas Eva. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 referitoare la dreptul la muncă şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportarea limitării majorărilor salariale la nivelul salariului de bază din 2022, restrâng exerciţiul dreptului la muncă şi al dreptului corelativ la salariu, fără a exista vreuna dintre cauzele care justifică restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale, potrivit art. 53 din Constituţie. 6. Tribunalul Harghita - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, arată, în esenţă, că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile salariale în sectorul public, precum şi drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare, această prerogativă a legiuitorului neputând fi considerată o încălcare a principiului constituţional al dreptului la muncă. De asemenea, instanţa apreciază că nu se poate vorbi nici de o restrângere a drepturilor în sensul art. 53 din Constituţia României, legiuitorul stabilind iniţial, prin articolul de lege contestat, una dintre modalităţile în care se va face salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Aminteşte, totodată, că instanţele de judecată trebuie să analizeze cauza în raport cu prevederile art. 20 din Constituţia României referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi că este incident art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind proprietatea. Consideră că, deşi în speţă nu se poate vorbi despre o privare de proprietate, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a reţinut că aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, de interes general, adică să intervină pentru o cauză de utilitate publică şi să fie proporţională cu scopul legitim urmărit. Totodată, aceeaşi jurisprudenţă face o distincţie clară între dreptul de a continua să primeşti în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul câştigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată (Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas contra Croaţiei, paragraful 58). De asemenea, din Hotărârea Marii Camere din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, rezultă următoarele: „Convenţia nu conferă dreptul de a continua să primeşti un salariu într-un anumit cuantum. (...) O creanţă poate fi considerată o valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, dacă are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, dacă este confirmată prin jurisprudenţa bine stabilită a instanţelor de judecată“ (paragraful 94). Totodată, din Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, reiese că „(...) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare“ (paragraful 23). Aceste aspecte rezultă şi din Decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 6 decembrie 2011 în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României (Cererea nr. 44.232/11) şi Adrian Gavril Senteş împotriva României (Cererea nr. 44.605/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului constatând neîncălcarea de către statul român a dispoziţiilor articolului 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor ca urmare a aplicării Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare. Tribunalul Harghita - Secţia civilă observă şi că, în realitate, critica autoarei excepţiei priveşte conţinutul art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, or, potrivit art. 61 din Constituţie, „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării“, această instituţie putând adopta modificări ale legilor în vigoare. De asemenea, instanţa de judecată aminteşte că din practica instanţei de contencios constituţional rezultă că excepţiile de neconstituţionalitate prin care se urmăreşte modificarea soluţiilor legislative sunt respinse ca inadmisibile. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziţii potrivit cărora „prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. 1 se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022“. 11. Autoarea excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 privind dreptul la muncă şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 661 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2021, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, a reţinut, în esenţă, că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, cu referire la o anumită categorie profesională, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului. Prin urmare, stabilirea prin lege a regulii majorării salariilor de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară până la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022 nu încalcă dispoziţiile art. 41 şi 53 din Constituţie. 13. Cu acelaşi prilej, Curtea a reiterat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex care, în mod necesar, presupune în timp o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În acelaşi sens, potrivit art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că „Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia.“ 14. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 661 din 29 septembrie 2020 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ambrus-Matyas Eva în Dosarul nr. 289/96/2018 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
