Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscalbugetare. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Marcel Mălescu în Dosarul nr. 2.569/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 511D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra înscrisului depus la dosar de soţia autorului excepţiei, Constanţa Mălescu, prin care a comunicat că soţul său a decedat pe data de 25 octombrie 2021. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 608D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28, art. 29, art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, aşa cum au fost modificate prin art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Marinela Anastasiu în Dosarul nr. 1.640/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra înscrisului depus la dosar de soţul autoarei excepţiei, Dumitru Anastasiu, prin care a comunicat că soţia sa a decedat pe data de 17 iulie 2021. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 608D/2019 la Dosarul nr. 511D/2019, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 5 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.569/105/2018, şi Încheierea din 15 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.640/105/2018, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, aşa cum au fost modificate prin art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Marcel Mălescu şi Marinela Anastasiu cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1, 2, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 30, 31, 41, 44, 47, 53, 57, 61, 115, 118, 124 şi 126 din Constituţie. În acest sens, au arătat că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare şi magistraţi nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensare parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii şi magistraţii. Un alt element comun care justifică în mod obiectiv şi rezonabil un tratament juridic asemănător al magistraţilor şi al cadrelor militare, inclusiv în ceea ce priveşte regimul de pensionare, îl reprezintă riscul pe care îl implică exercitarea profesiilor respective, ambele având un rol esenţial în apărarea drepturilor omului, a ordinii publice, a valorilor statului de drept, în considerarea riscurilor la care se expun în exercitarea atribuţiilor lor militarii şi magistraţii. În sprijinul acestor susţineri invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că diferenţele de reglementare în ceea ce priveşte pensia de serviciu a militarilor şi pensia de serviciu a magistraţilor faţă de pensia acordată potrivit principiului contributivităţii nu constituie o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fiind justificată de specificul comun al activităţii militarilor şi magistraţilor, care impune celor două categorii profesionale obligaţii şi interdicţii severe, precum şi riscuri sporite. 9. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 ascund indexarea actualelor pensii pentru militari şi consacră tăierea viitoarelor pensii militare. În acest sens, arată următoarele: „Cuantumul indexat în luna ianuarie 2016 cumulat cu cel indexat în luna ianuarie 2017 constituie termen de comparaţie cu cuantumul rezultat din recalcularea de peste 2 ani, pentru punerea în plată a cuantumului mai avantajos. Aşa că, după primirea deciziilor de recalculare, la sfârşitul anului 2017, ca şi în anul 2018, pensionarii cu un cuantum în plată mai mare decât cel recalculat vor fi stopaţi de la beneficiul legitim al indexărilor şi actualizărilor următoare, prevăzute în articolele 59 şi 60.“ 10. Totodată, autorii excepţiei susţin că modificările pe care dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 leau adus art. 29 din Legea nr. 223/2015 dovedesc cu prisosinţă impactul abuziv asupra drepturilor de pensie militară, mai ales asupra dreptului de proprietate asupra pensiei militare, „activând“ astfel retroactivitatea legii civile, deoarece legea iniţială avea drept plafon procentul de 100% din baza de calcul, în care nu se includea sporul pentru pensia suplimentară. Arată că au fost desfiinţate drepturile patrimoniale ce se cuvin militarilor pentru vechimea cumulată de peste 45 de ani şi drepturile pentru pensie suplimentară şi, comparativ cu dispoziţiile iniţiale ale Legii nr. 223/2015, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 a redus cuantumul pensiilor militare cu 15% pentru militarii cu vechime cumulată de 25 de ani, crescător, până la 28,8%, pentru militarii cu o vechime cumulată de peste 45 de ani. 11. De asemenea, în opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate discriminează militarii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, întrucât au modificat art. 108 din Legea nr. 223/2015 în aşa fel încât pensia suplimentară să se stabilească procentual tot din baza de calcul şi să fie calculată/trasă/inclusă în plafonarea de 85% a cuantumului pensiei. 12. În acelaşi timp arată că, spre deosebire de formularea iniţială, potrivit căreia sporul se aplică la cuantumul calculat al pensiei, noua redactare este imprecisă, deoarece nu precizează dacă sporul se aplică la baza de calcul sau la cuantumul pensiei. Abia din art. 30 din Legea nr. 223/2015 se înţelege, fără dubii, că sporul se aplică la baza de calcul - componentă a cuantumului plafonat la 85% din baza de calcul -, cu menţiunea că noua formulare, corelată cu plafonarea de la art. 30, încalcă grav principiul egalităţii reglementat de art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, principiu care asigură tuturor beneficiarilor de pensii militare un tratament nediscriminatoriu în privinţa realizării drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege. 13. Autorii excepţiei mai susţin că, prin introducerea plafonului de 85%, militarii care realizează o vechime cumulată de peste 35 de ani sunt dublu discriminaţi faţă de cei care au vechime mai mică, deoarece nu îşi pot valorifica în pensie vechimea cumulată peste 36 de ani, realizată prin activitate în condiţii speciale sau alte condiţii în cursul carierei militare sau prin stagii ulterioare pensionării, şi, parţial, până ating plafonul de 85%, mai pierd şi din sporul de 9% pentru pensia suplimentară. 14. Astfel, autorii excepţiei consideră că sunt discriminaţi şi faţă de cadrele militare active care, în următorii 5 ani, pot opta pentru sistemul public de calcul, sistem în cadrul căruia îşi valorifică integral atât sporul pentru condiţii de muncă, cât şi sporul pentru pensia suplimentară. 15. În concluzie, autorii excepţiei arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 se reduc semnificativ drepturile de pensie în raport cu prevederile iniţiale ale Legii nr. 223/2015. 16. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arată şi faptul că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au modificat voinţa Parlamentului, aşa cum a fost aceasta exprimată în redactarea iniţială a Legii nr. 223/2015. În acelaşi timp, arată că ordonanţa de urgenţă criticată nu a fost dezbătută în procedura parlamentară şi nu a fost aprobată prin lege, iar executivul a încălcat limitele constituţionale prevăzute de art. 115. 17. Tribunalul Prahova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 15 din Constituţie, nefiind aplicabile pentru trecut. De asemenea, arată că textele de lege se aplică în egală măsură întregii categorii de pensionari vizaţi de Legea nr. 223/2015, respectiv militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, astfel că nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie. Nici prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt încălcate prin dispoziţiile legale criticate, autorii excepţiei având posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată în ipoteza în care apreciază că nu s-a procedat la calcularea în mod corect a pensiei lor militare de stat. Normele criticate sunt constituţionale şi prin prisma dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, având în vedere dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora, în situaţia în care se constată diferenţe între cuantumul pensiilor stabilit potrivit prevederilor art. 109 sau 110 şi cuantumul pensiilor aflate în plată, se păstrează în plată cuantumul avantajos beneficiarului. Instanţa de judecată arată şi că Guvernul, ca legiuitor delegat, a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prin care a modificat, printre altele, şi dispoziţiile art. 28-30 din Legea nr. 223/2015 (art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015), fiind motivată urgenţa adoptării acestui act normativ în cuprinsul acestuia. Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, are posibilitatea legiferării prin ordonanţe de urgenţă. De asemenea, consideră că au fost respectate şi dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, modificările aduse art. 28-30 din Legea nr. 223/2015 neafectând drepturile prevăzute de Constituţie. În susţinerea celor arătate, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.073 din 14 octombrie 2008. 18. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. 40 pct. 4, 5, 6 şi 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Curtea observă că, alături de criticile intrinseci care privesc conţinutul dispoziţiilor art. 28, 29, 30 şi 108 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, autorii excepţiei formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care, prin art. 40, modifică prevederile de lege criticate. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate atât dispoziţiile art. 40, în ansamblu, cât şi cele ale art. 40 pct. 4, 5, 6 şi 20, în special, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei stabilesc reguli privind baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, cuantumul pensiei de serviciu şi limita pensiei în raport cu baza de calcul, precum şi acordarea unui spor aferent contribuţiei la Fondul pentru pensia suplimentară şi/sau contribuţia individuală la buget la stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiei militare. 22. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 privind statul român, art. 2 referitor la suveranitate, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 referitor la libertatea de exprimare, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 115 referitor la delegarea legislativă, art. 118 privind forţele armate, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, pronunţându-se asupra criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea, prin Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, paragrafele 53 şi 54, a reţinut că prevederile constituţionale ale art. 115 consacră posibilitatea Parlamentului de a-şi delega competenţele de legiferare Guvernului, în condiţiile limitativ stabilite de textul fundamental, iar, în măsura în care aceste condiţii sunt îndeplinite, actele normative emise de Guvern, pe calea delegării legislative, au aceeaşi forţă juridică precum cea a legilor adoptate de Parlament. Interdicţia Guvernului de a reglementa în domeniul legilor organice este prevăzută în art. 115 alin. (1) din Constituţie în ceea ce priveşte ordonanţele simple. Cât priveşte ordonanţele de urgenţă, Legea fundamentală prevede condiţii diferite, reglementate de art. 115 alin. (4)-(6), care nu se referă însă şi la interdicţia reglementării în domeniul legilor organice. 24. Prin aceeaşi decizie, paragraful 57, Curtea a reţinut că în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 modificările aduse Legii nr. 223/2015 au fost justificate de faptul că în cuprinsul acestei legi „există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferenţieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare şi/sau actualizare a pensiilor militare de stat“, iar „în condiţiile neadoptării măsurilor de modificare şi completare a Legii nr. 223/2015 este imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior şi există riscul apariţiei unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010-2012“. 25. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, precitată, paragraful 53, analizând criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a reţinut că sintagma „autoritate emitentă“ trebuie interpretată în sensul că se referă la autoritatea care are competenţa de a reglementa în materia avută în vedere şi de a emite un act normativ de acelaşi rang cu cel asupra căruia se operează modificările. În speţă este avută în vedere autoritatea legiuitoare, care, aşa cum rezultă din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, este Parlamentul. Tot prevederile constituţionale ale art. 115 consacră însă posibilitatea Parlamentului de a-şi delega competenţele de legiferare Guvernului, în condiţiile limitativ stabilite de textul fundamental, iar, în măsura în care aceste condiţii sunt îndeplinite, actele normative emise de Guvern, pe calea delegării legislative, au aceeaşi forţă juridică precum cea a legilor adoptate de Parlament. Prin urmare, Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu au fost emise cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, critica de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată sub acest aspect. 26. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la inexistenţa unei legi speciale care să fi abilitat Guvernul să emită Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, sunt incidente cele reţinute prin Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, potrivit cărora „interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, republicată, referitor la ordonanţele de urgenţă, care nu reprezintă o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“. 27. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă privind încălcarea art. 16 din Constituţie prin instituirea plafonului pensiei de serviciu de 85% din baza de calcul, prin Decizia nr. 652 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 13 februarie 2019, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa referitoare la acordarea pensiei de serviciu, de exemplu, Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, prin care a stabilit că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză şi-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susţine că este un drept viitor câştigat ad aeternum din moment ce este sub condiţie. Cu privire la reglementarea pensiei militare de stat, prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte caracterul stimulativ al pensiei de serviciu, că acesta constă, în cazul militarilor, în modul de determinare a cuantumului pensiei în raport cu salariul, respectiv cu solda avută la data ieşirii la pensie. De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat că partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat. De altfel, prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, Curtea Constituţională a statuat că pensia de serviciu reprezintă „o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale“, ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment se constituie în acea compensaţie parţială menţionată de Curte, pentru că acesta face şi diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict contributivă, sub aspectul cuantumului. 28. Referitor la instituirea prin lege a unui plafon al pensiei militare de stat, prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006, Curtea a constatat că dreptul la pensie este un drept fundamental, consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, dar se exercită în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească în ce condiţii şi pe baza căror criterii se acordă pensia, baza de calcul şi cuantumul acesteia, în raport cu situaţia concretă a fiecărui titular al dreptului. Legiuitorul poate să prevadă şi o limită minimă a cuantumului pensiei, precum şi plafonul maxim al acesteia. Norma criticată pentru neconstituţionalitate prevede, ca şi în cazul tuturor celorlalte tipuri de pensie de serviciu, că, indiferent de rezultatul calculului aritmetic privind adăugarea sporurilor, cuantumul pensiei acordate nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul. Curtea a apreciat că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci reprezintă o dispoziţie de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie între prerogativele legiuitorului. Totodată, prin Decizia nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, Curtea a reţinut că prevederile art. 25 din Legea nr. 164/2001 instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăşi venitul. Cu respectarea acestui principiu, fiecare pensionar militar beneficiază de pensie în cuantumul rezultat în raport cu vechimea în activitate şi venitul realizat anterior pensionării. Această reglementare este în perfect acord cu principiul consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii. Extinderea incidenţei acestui principiu şi asupra sporului acordat pentru contribuţia la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferenţiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor. 29. Ţinând cont de această jurisprudenţă, Curtea a reţinut, prin deciziile nr. 652 şi nr. 656 din 30 octombrie 2018, că aceste considerente se aplică mutatis mutandis şi în cazul dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, care instituie un plafon de 85% din baza de calcul pentru cuantumul pensiei de serviciu. 30. Referitor la categoria magistraţilor, la care autorii excepţiei fac referire, Curtea a reţinut, la paragrafele 16 şi 17 ale Deciziei nr. 888 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 31 martie 2021, că magistraţii reprezintă o categorie profesională distinctă şi, prin urmare, existenţa unui mod diferit de calcul al pensiei, inclusiv sub aspectul actualizării cuantumului acesteia, nu este contrară principiului egalităţii în drepturi. Curtea a statuat că principiul egalităţii în drepturi nu are semnificaţia omogenităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999). În consecinţă, dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi nu sunt încălcate. 31. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea unor drepturi fundamentale, cum este dreptul la pensie, Curtea, prin Decizia nr. 349 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018, paragrafele 21 şi 22, a reţinut că „cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege“. Aceste prevederi au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului „atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor [...]. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilităţile de acordare şi dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor“. Aşadar, Curtea a apreciat că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc veniturile în funcţie de care se calculează baza de calcul al pensiei militare de serviciu, nu constituie o restrângere a exerciţiului drepturilor fundamentale. 32. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, precitată, a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, iar, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, precitată, sau Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, a statuat următoarele: „Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.“ În aceste condiţii, prin Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, precitată, paragraful 46, Curtea a reţinut că nu se încalcă dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. 33. Prin Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, paragraful 61, Curtea a reţinut şi că acordarea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, reglementările anterioare acestui moment neputându-se considera ca instituind o reglementare care generează o aşteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiţii de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept. Aşa fiind, Curtea a apreciat că şi această critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 34. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, paragraful 63, a reţinut că aceasta nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu conduc la încălcarea principiului potrivit căruia activitatea de judecată se înfăptuieşte după aceleaşi legi de către judecători imparţiali în faţa cărora părţile sunt egale. 35. Prin aceeaşi decizie, paragraful 65, Curtea a apreciat că dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu au legătură cu excepţia de neconstituţionalitate invocată. 36. Aceleaşi concluzii se impun şi în ceea ce priveşte prevederile constituţionale ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 30 privind libertatea de exprimare şi ale art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi libertăţilor. 37. Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 38. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Marcel Mălescu şi Marinela Anastasiu în dosarele nr. 2.569/105/2018 şi nr. 1.640/105/2018 ale Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 40, în ansamblu, şi ale art. 40 pct. 4, 5, 6 şi 20, în special, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
