Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Tudor Smarandache în Dosarul nr. 16.136/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.178D/2018. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, reprezentat prin domnul avocat Mihai Maxim din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.381D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de Ionel-Olimpiu Blăjuţ în Dosarul nr. 29.857/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în acest dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 2.381D/2018 la Dosarul nr. 1.178D/2018. Reprezentantul autorului excepţiei prezent în Dosarul nr. 1.178D/2018 nu se opune conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.381D/2018 la Dosarul nr. 1.178D/2018, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului prezent al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“, cuprinsă în art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, poate fi neconstituţională, în funcţie de interpretarea care i se poate da. Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, statul poate interveni în procesul de restituire a imobilelor naţionalizate, însă cu respectarea principiului justului echilibru şi al proporţionalităţii măsurii, în caz contrar fiind încălcate dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Având în vedere că, până în anul 2013, despăgubirile cuvenite pentru imobilele preluate abuziv au fost calculate luând în considerare categoria de folosinţă a imobilului de la data intrării în vigoare a legii reparatorii respective, introducerea sintagmei criticate în Legea nr. 165/2013, care se referă la categoria de folosinţă a imobilului de la data preluării, este neconstituţională, dat fiind faptul că, prin raportare la acest moment, se reduce foarte mult despăgubirea cuvenită. De asemenea, se mai susţine că prevederea legală criticată nu este clară, deoarece nu se înţelege ce înseamnă „categorie de folosinţă“, respectiv dacă se referă la teren situat în intravilan sau extravilan. În acest mod este încălcat şi principiul separaţiei puterilor în stat, dat fiind faptul că, în foarte multe cazuri, în procedura administrativă a procesului de restituire intervin şi instanţele de judecată, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care stabileşte legea aplicabilă procesului de restituire. Or, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, care stabileşte un alt regim juridic aplicabil cauzei, se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză. 7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 169 din 26 martie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Sentinţa civilă nr. 1.398 din 13 iulie 2018 şi prin Încheierea din 22 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi, respectiv, ale art. 1 pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţiile au fost invocate de Tudor Smarandache şi de Ionel-Olimpiu Blăjuţ în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor decizii de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 1.178D/2018 se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privată, deoarece stabilesc suma acordată în compensare prin raportare la caracteristicile tehnice şi la categoria de folosinţă a imobilului de la data preluării abuzive. În speţă, terenul revendicat era încadrat în categoria terenurilor extravilane, la data preluării abuzive, ulterior fiind încadrat în categoria terenurilor intravilane. În acest sens se susţine că nu sunt îndeplinite cerinţele instituite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale pentru a putea fi stabilite despăgubiri mai mici decât valoarea imobilului, respectiv măsura să fie adecvată, să urmărească un scop legitim şi să menţină un just echilibru între interesul general şi protecţia proprietăţii private a individului. 10. În Dosarul nr. 2.381D/2018 se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea nivelului de protecţie a titularilor dreptului de proprietate şi la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, prin faptul că introduc o altă modalitate de calcul al măsurilor compensatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv care nu mai pot fi restituite în natură. În acest sens arată că Legea nr. 165/2013 a instituit măsura restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv şi doar în subsidiar acordarea de măsuri compensatorii, despăgubirile fiind calculate potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din acest act normativ. După intrarea în vigoare a Legii nr. 111/2017, modalitatea de calcul al despăgubirilor a fost modificată în sensul că sunt luate în considerare caracteristicile tehnice ale imobilului şi categoria sa de folosinţă. Or, se arată că aplicarea acestui criteriu la evaluarea întinderii drepturilor persoanelor îndreptăţite are drept consecinţă o scădere severă a valorii despăgubirilor acordate, dat fiind faptul că atât caracteristicile tehnice, cât şi categoria de folosinţă ale imobilelor în cauză, existente la data preluării, nu mai corespund situaţiei actuale a imobilelor. Prin urmare, se susţine că textul de lege criticat are un profund caracter discriminatoriu, în raport cu faptul că se aplică unor categorii diferite de persoane îndreptăţite. Se mai arată că persoanele care sunt îndreptăţite la restituirea imobilelor în natură, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, sunt favorizate faţă de cele îndreptăţite la măsuri reparatorii, potrivit art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ. 11. Se mai susţine că prevederile legale criticate contravin şi principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precum şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul preeminenţei dreptului, dreptul la instanţă, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se invocă încălcarea principiului constituţional al legalităţii, cu invocarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, precum şi a prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu motivarea că prevederile legale criticate, care conduc la înjumătăţirea despăgubirilor acordate, deşi acestea sunt acordate „în echivalent“, vin în contradicţie cu întregul sistem al legislaţiei româneşti. 12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale pronunţată în legătură cu textele de lege criticate. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că prevederile legale criticate nu introduc o discriminare în modalitatea de evaluare a despăgubirilor, ci, dimpotrivă, sunt în acord cu scopul Legii nr. 165/2013, şi anume acela de asigurare a unei echivalenţe valorice pentru bunurile preluate abuziv, în starea avută la momentul preluării abuzive. Se apreciază că soluţia legislativă este, în esenţă, aceeaşi cu cea existentă anterior modificării prin Legea nr. 111/2017, iar intenţia legiuitorului a fost aceea de a clarifica textul actului normativ, astfel încât persoana îndreptăţită la măsura reparatorie a compensării prin puncte să obţină o despăgubire care să corespundă imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură. Se mai apreciază că textul de lege criticat nu se aplică retroactiv, câtă vreme reglementarea este aceeaşi, fiind vorba despre o prevedere expresă a unui aspect deja legiferat. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 15. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 1.178D/2018, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Potrivit motivării excepţiei de neconstituţionalitate, în realitate aceasta se referă la întregul conţinut al art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. 19. În Dosarul nr. 2.381D/2018, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 1 pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017, în realitate articolul unic pct. 4, teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017. 20. Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, astfel încât, şi în acest dosar, Curtea urmează să reţină, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate prin prevederile articolului unic pct. 4 teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“ 21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 sunt criticate, în esenţă, din perspectiva faptului că evaluarea imobilului ce constituie obiect al deciziei de compensare se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, iar modalitatea de evaluare nu corespunde unei despăgubiri reale, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilului preluat abuziv. 23. Curtea reţine că s-a pronunţat în mod constant în privinţa constituţionalităţii dispoziţiilor din Legea nr. 165/2013, care instituie, pentru evaluarea imobilului ce constituie obiectul deciziei de compensare, metoda aplicării grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, jurisprudenţă care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 42, Curtea Constituţională, observând expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, a arătat că acordarea de măsuri compensatorii pentru un imobil imposibil de restituit în natură, prin aplicarea, la evaluarea acestuia, a grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, aşa cum dispune art. 21 alin. (6) din aceasta, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele şi recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa în materia restituirii proprietăţilor. Astfel, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către instanţa europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care au fost reţinute în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituţională a mai reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. 24. Totodată, Curtea Constituţională a remarcat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. 25. Invocând jurisprudenţa sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. 26. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv - că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeaşi cauză, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plăţii creanţelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătoreşti definitive, cum ar fi eşalonarea plăţii acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile şi încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică şi realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent şi prin grija pe care autorităţile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016). 27. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragraful 24, prin Legea nr. 165/2013, deşi printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat însă, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. Prin decizia menţionată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie. 28. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, respectiv prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017, având în vedere că soluţia legislativă este, în esenţă, aceeaşi cu cea existentă înaintea modificării. 29. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, dat fiind faptul că, la data sesizării instanţei de judecată, textul de lege criticat nu prevedea în mod expres că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se face în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, însă pe parcursul soluţionării cauzei textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017, Curtea reţine că acestea nu sunt întemeiate. 30. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea reţine că o lege nu este retroactivă atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Astfel, în prezenta cauză nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanţă cu principiul tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi. 31. În motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate se mai susţine şi încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, arătându-se că textul de lege criticat instituie o discriminare între două categorii de persoane care au aceleaşi drepturi, respectiv persoanele îndreptăţite la restituire şi care beneficiază de măsuri reparatorii, fie în natură, fie prin echivalent, prin aplicarea unui tratament juridic diferit, respectiv o modalitate diferită de calcul al despăgubirilor. 32. În legătură cu aceste susţineri Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la prezenta cauză, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de constituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiaşi principiu mai sus amintit, respectiv tempus regit actum (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19). 33. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalităţii în drepturi, stabilit prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea în acest sens deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). 34. Prin urmare, având în vedere că soluţia legislativă este, în esenţă, aceeaşi cu cea existentă înaintea modificării textului de lege criticat prin Legea nr. 111/2017, Curtea reţine, în prezenta cauză, aplicabilitatea jurisprudenţei anterioare, pronunţate în legătură cu acest text de lege. În ceea ce priveşte precizarea, prin modificarea adusă textului de lege criticat, în sensul că evaluarea imobilului se face în considerarea „caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării“, reţinem că aceste sintagme nu au caracter novator, fiind în acord cu scopul iniţial al legiuitorului, care a urmărit introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, care să se raporteze la valoarea bunurilor preluate în mod abuziv, raportare care nu se poate realiza în mod rezonabil altfel decât prin luarea în considerare a caracteristicilor bunurilor de la momentul preluării abuzive de către stat. 35. Astfel, având în vedere că cele reţinute prin deciziile la care s-a făcut referire mai sus îşi menţin valabilitatea, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Smarandache în Dosarul nr. 16.136/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Ionel-Olimpiu Blăjuţ în Dosarul nr. 29.857/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
