Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 165 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii, excepţie ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 17.600/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.402D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc în data de 19 octombrie 2021, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 23 noiembrie 2021, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Decizia civilă nr. 4.333 din 5 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.600/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 165 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect „litigiu privind achiziţiile publice“, în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Logistică şi Societatea Lotus Distribution & Service - S.R.L. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 prevede obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază candidatul/ofertantul, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta din urmă confirmă faptul că va pune la dispoziţia ofertantului/candidatului resursele tehnice şi profesionale invocate. 5. În acest context apreciază că prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 care stabilesc cvasi-obligativitatea angajamentului terţului în formă autentică sunt contrare dreptului unional imperativ, iar instituirea unei obligaţii şi a posibilităţii exceptării de la cerinţa angajamentului autentic, fără să se arate condiţiile de excepţie, constituie o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie. Susţine că forma autentică este un mijloc artificial cu efect constrângător asupra concurenţei şi, implicit, asupra liberei circulaţii a bunurilor, având în vedere că Directiva 2009/81/CE privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri şi de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării şi securităţii şi de modificare a Directivelor 2004/17/CE şi 2004/18/CE nu impune condiţii formale pentru dovedirea capacităţii tehnice/existenţa susţinerii terţilor. În acest sens, susţine că jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este fundamental ostilă stabilirii condiţiei autentificării semnăturii, pentru ca certificarea din partea terţului susţinător să aibă valoare probantă. Aşa fiind, prin raportare la regimul imperativ stabilit prin dispoziţiile relevante pentru cauză din dreptul Uniunii Europene, autoarea excepţiei apreciază că reglementarea cuprinsă în art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 este contrară dispoziţiilor art. 148 din Constituţie. 6. Susţine, de asemenea, că prevederile art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 nu sunt clare, accesibile şi previzibile în ceea ce priveşte obligaţia „de regulă“ a autorităţii contractante de a solicita angajamentul terţului susţinător în formă autentică. În opinia autoarei excepţiei, sintagma „de regulă“ constituie sursă de abuz pentru autorităţile contractante care, organizând o procedură concursuală, îşi permit să nu ceară angajamentul în formă autentică prin documentaţia de atribuire, iar ulterior, după ce ofertele sunt depuse, reconsideră situaţia şi formulează solicitarea prin supunerea participanţilor la termene de depunere a angajamentului într-un termen extrem de constrângător. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul legal criticat este constituţional. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 165 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 29 decembrie 2011 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 195/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 8 noiembrie 2012. Din examinarea notelor scrise ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în concret, sunt criticate numai prevederile art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, care vor constitui, astfel, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora: „În cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate. Persoana care asigură susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 155 şi 156, şi trebuie să aibă capacitatea de a prelucra, stoca şi transmite informaţii clasificate la nivelul de protecţie impus.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.“, art. 45 - Libertatea economică coroborat cu art. 135 alin. (1), potrivit cărora „Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă“, şi alin. (2) lit. a), potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: (…) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie“, precum şi celor ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea subliniază că, având în vedere specificul achiziţiilor în domeniul apărării şi securităţii, acestea nu urmează regimul prevăzut de Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, fiind aplicabilă o lege specială, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 195/2012, care transpune la nivelul legislaţiei naţionale prevederile Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri şi de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării şi securităţii şi de modificare a Directivelor 2004/17/CE şi 2004/18/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 216 din 20 august 2009. 14. Curtea învederează că Directiva 2009/81/CE îndeplineşte rolul de instrument de adaptare a reglementărilor la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la contractele de achiziţii publice din domeniile apărării şi securităţii, aplicându-se achiziţiilor pentru echipamente militare, echipamente sensibile (definite ca atare în textul directivei), precum şi lucrărilor, aprovizionărilor şi serviciilor direct legate de astfel de echipamente. Legiuitorul european a optat pentru soluţia adaptării concepţiei şi a abordării care au stat la baza Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 134 din 30 aprilie 2004, integrând o serie de particularităţi specifice achiziţiilor publice pentru apărare şi securitate. Aceste particularităţi reclamă, pe de o parte, o mai mare flexibilitate a autorităţilor contractante şi, pe de altă parte, măsurile de protecţie necesare în vederea garantării securităţii informaţiei şi a aprovizionării. 15. Sub titulatura „Capacitatea tehnică şi/sau profesională“, art. 42 alin. (2) şi (6) din Directiva 2009/81/CE prevede că: „după caz şi pentru un contract determinat, un operator economic poate menţiona capacităţile altor entităţi, indiferent de caracterul juridic al relaţiilor dintre el şi respectivele entităţi. În acest caz, operatorul economic trebuie să dovedească autorităţii/entităţii contractante că, în punerea în aplicare a contractului, va dispune de mijloacele necesare prezentând, de exemplu, angajamentul respectivelor entităţi de a pune la dispoziţia operatorului economic mijloacele necesare. (…) În cazul în care, din motive întemeiate, operatorul economic nu poate prezenta referinţele solicitate de autoritatea/entitatea contractantă, acesta este autorizat să facă dovada capacităţii sale tehnice şi/sau profesionale prin orice alt document pe care autoritatea contractantă îl consideră corespunzător.“ Astfel, directiva nu impune necesitatea unei forme autentice a angajamentului de susţinere al terţului susţinător, acesta fiind doar un exemplu dat pentru dovedirea susţinerii, lăsând la latitudinea operatorului economic mijloacele concrete de dovadă a susţinerii. Potrivit Directivei 2009/81/CE, relevant este ca operatorul economic să dispună efectiv de mijloacele terţilor susţinători, iar în ceea ce priveşte mijlocul prin care se dovedeşte acest fapt, acesta constă, de exemplu, într-un angajament din partea terţului susţinător, dar şi în alte dovezi. La nivel naţional, prevederile art. 165 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 menţionează faptul că operatorii economici pot dovedi punerea la dispoziţie a mijloacelor de către terţul susţinător, de regulă, printr-un astfel de angajament, nefiind excluse însă şi alte dovezi pentru probarea susţinerii acordate de terţul susţinător (prin excepţie de la regulă). 16. Curtea reţine că potrivit art. 161 alin. (2) şi art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, atât capacitatea economică şi financiară a ofertantului/candidatului, cât şi capacitatea tehnică şi cea profesională ale acestuia pot fi susţinute, pentru îndeplinirea unui contract, şi de o altă persoană, iar în această situaţie ofertantul/candidatul are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia ofertantului/candidatului resursele financiare invocate. Prin excepţie de la regula privind obligaţia prezentării angajamentului ferm al persoanei susţinătoare, încheiat în formă autentică, în cazul în care, din motive obiective, justificate corespunzător, operatorul economic nu are posibilitatea de a prezenta documentele solicitate de autoritatea contractantă, potrivit art. 162 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, acesta are dreptul de a-şi demonstra capacitatea tehnică şi/sau profesională şi prin prezentarea altor documente pe care autoritatea contractantă le poate considera edificatoare, în măsura în care acestea reflectă o imagine fidelă a capacităţii tehnice şi/sau profesionale a candidatului/ofertantului, în concordanţă cu cerinţele Directivei 2009/81/CE, potrivit cărora dacă „operatorul economic nu poate prezenta referinţele solicitate de autoritatea/entitatea contractantă, acesta este autorizat să facă dovada capacităţii sale tehnice şi/sau profesionale prin orice alt document pe care autoritatea contractantă îl consideră corespunzător.“ 17. Din perspectiva susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, conform cărora prevederile art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 nu sunt clare, accesibile şi previzibile prin prisma utilizării sintagmei „de regulă“ în ceea ce priveşte obligaţia autorităţii contractante de a solicita angajamentul terţului susţinător în formă autentică, Curtea reţine că, potrivit art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte informaţii necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire, iar potrivit art. 32 alin. (1) din acelaşi act normativ, ofertantul are obligaţia de a elabora oferta în conformitate cu prevederile din documentaţia de atribuire. În acest sens, Curtea învederează că, potrivit art. 3 pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, documentaţia de atribuire cuprinde toate informaţiile legate de obiectul contractului de achiziţie publică şi de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de sarcini sau, după caz, documentaţia descriptivă. 18. Cu privire la modalitatea de redactare a art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, Curtea apreciază că raţiunea acestei reglementări a rezultat din necesitatea asigurării autorităţilor contractante, printr-un instrument juridic, şi anume a unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, de îndeplinire a anumitor obligaţii contractuale asumate de către persoana susţinătoare, în cazul în care contractantul întâmpină dificultăţi în executarea contractului. De altfel, din ansamblul reglementării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 rezultă că prezentarea unui instrument (angajament) în formă autentică încheiat de un notar public reprezintă regula, iar, prin excepţie, legiuitorul nu interzice prezentarea altor documente în vederea demonstrării susţinerii, în temeiul principiului recunoaşterii reciproce şi al transparenţei, prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. c) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, dar sub rezerva ca acestea să garanteze îndeplinirea obligaţiilor asumate de către persoana susţinătoare în situaţia în care contractantul întâmpină dificultăţi pe parcursul derulării contractului. Alegerea formei pe care o va îmbrăca angajamentul ferm rămâne la latitudinea autorităţii contractante, în conformitate cu principiul asumării răspunderii, consacrat de art. 2 alin. (2) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, cu condiţia ca forma aleasă pentru prezentarea acestui angajament al terţului susţinător să fie aplicabilă tuturor participanţilor la procedura de atribuire respectivă, în aplicarea principiilor nediscriminării şi al tratamentului egal, prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ. Prin urmare, contrar susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, obligaţia prezentării angajamentului ferm al persoanei susţinătoare, încheiat în formă autentică, incumbă tuturor participanţilor la procedura de atribuire, nefiind impusă în mod arbitrar sau discriminatoriu numai în sarcina şi în detrimentul unora dintre participaţi, acesta fiind, de altfel, şi scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, şi anume garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici. În cazuri de excepţie, atunci când autoritatea contractantă solicită o altă formă a angajamentului de susţinere, obligaţia prezentării acestuia în forma solicitată incumbă, de asemenea, tuturor participanţilor. 19. Cu alte cuvinte, sintagma „de regulă“ din cuprinsul art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 nu se referă la opţiunea participanţilor/ofertanţilor de a prezenta un document justificativ, ci la variantele juridice pe care acest document le poate avea, respectiv forma autentică, ca regulă, sau altă formă aleasă de autoritatea contractantă, ca excepţie. 20. De subliniat, totodată, că în temeiul art. 176 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări şi, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor stabilite prin criteriile de calificare şi selecţie sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate. Autoritatea contractantă nu are, însă, dreptul ca prin clarificările/completările solicitate să determine apariţia unui avantaj în favoarea unui ofertant/candidat, fiind ţinută de respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică, şi anume nediscriminarea, tratamentul egal şi proporţionalitatea. 21. În consens cu cele mai sus menţionate este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), cu titlu exemplificativ fiind Cauza C-496/99 P Comisia/CAS Succhi di Frutta din 29 April 2004 [Hotărârea Curţii (camera a şasea) din 29 aprilie 2004 - Comisia Comunităţilor Europene împotriva CAS Succhi di Frutta SpA. Cauza C-496/99 P.], paragraful 111, în care s-a reţinut că „principiul transparenţei, care este corolarul egalităţii de tratament, este în esenţă menit să împiedice orice risc de favoritism sau arbitrar din partea autorităţii contractante. Aceasta implică faptul că toate condiţiile şi normele detaliate ale procedurii de atribuire trebuie redactate într-o manieră clară, precisă şi neechivocă în anunţul de participare sau în caietul de sarcini, astfel încât, în primul rând, să permită tuturor ofertanţilor informaţi în mod rezonabil şi obişnuit de diligenţi să le înţeleagă conţinutul exact şi să le interpreteze în acelaşi mod şi, în al doilea rând, să permită autorităţii contractante să verifice efectiv dacă ofertele prezentate de ofertanţi corespund criteriilor care guvernează contractul în cauză“. De asemenea, prin Hotărârea Curţii (Camera a şasea) din 2 iunie 2016, pronunţată în Cauza C-27/15 Pippo Pizzo împotriva CRGT Srl, paragraful 52, s-a reţinut că: „(1) Articolele 47 şi 48 de Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislaţii naţionale care autorizează un operator economic să se prevaleze de capacităţile uneia sau mai multor entităţi terţe cu scopul de a îndeplini cerinţele minime de participare la o procedură de cerere de ofertă pe care acest operator nu le îndeplineşte decât în parte. (2) Principiul egalităţii de tratament şi obligaţia de transparenţă trebuie interpretate în sensul că se opun excluderii unui operator economic de la procedura de atribuire a unui contract de achiziţii publice ca urmare a nerespectării, de către acesta, a unei obligaţii care nu rezultă în mod expres din documentele aferente acestei proceduri sau din legea naţională în vigoare, ci dintr-o interpretare a acestei legi şi a acestor documente, precum şi din acoperirea lacunelor, de către autorităţile sau de către instanţele administrative naţionale, prezentate de documentele menţionate. În aceste împrejurări, principiile egalităţii de tratament şi proporţionalităţii trebuie interpretate în sensul că nu se opun faptului de a permite operatorului economic să îşi remedieze situaţia şi să îndeplinească obligaţia menţionată într-un termen stabilit de autoritatea contractantă.“ 22. În contextul criticilor formulate din perspectiva încălcării exigenţelor de claritate şi previzibilitate a reglementării criticate, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a reţinut că normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. Astfel, însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul normei juridice, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. S-a învederat faptul că în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar normele juridice nu trebuie niciodată interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materia analizată (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 836 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 12 martie 2018). Totodată, Curtea a subliniat că din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, esenţial fiind ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerinţele clarităţii, preciziei, previzibilităţii şi ale accesibilităţii normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăţi sau principii de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018). De altfel, interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică (în acest sens sunt hotărârile din 25 mai 1993 şi din 15 noiembrie 1996, pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, şi Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31), iar funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 491 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2016, paragraful 19). 23. Curtea învederează că în situaţia în care există abateri de la legalitate în cadrul desfăşurării procedurii de atribuire a contractelor de achiziţii, împotriva deciziilor luate de autorităţile contractante şi de entităţile contractante, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară. Astfel, potrivit art. 188 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011, în ceea ce priveşte achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii, se aplică, în mod corespunzător, prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare. Prin acest act normativ sunt reglementate remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică. Aşadar, legislaţia în materia achiziţiilor publice prevede pentru orice persoană care se consideră vătămată două căi alternative de a contesta actele autorităţii contractante, şi anume pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară. 24. Având în vedere argumentele mai sus prezentate, Curtea constată că pretinsele vicii de neconstituţionalitate invocate reprezintă, în realitate, critici ale unei opţiuni care aparţine în exclusivitate legiuitorului, sub aspecte ce ţin, în principal, de terminologia utilizată în cuprinsul normei juridice criticate. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 17.600/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 165 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
