Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Mariana Săchelaru, Claudia Nicoleta Stanciu, Mihaela Florica Stroe, Mariana Mahmudi, Corina Muscă, Adriana Stanciu şi Eugen Marian Anghel în Dosarul nr. 2.104/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.996D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Răzvan Iulian Neaţu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent care, reiterând argumentele prezentate în notele scrise prin care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia şi constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 20 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.104/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost invocată de Mariana Săchelaru, Claudia Nicoleta Stanciu, Mihaela Florica Stroe, Mariana Mahmudi, Corina Muscă, Adriana Stanciu şi Eugen Marian Anghel, cu ocazia soluţionării acţiunilor în contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă că, la data de 29 octombrie 2015, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, care prevedea la art. 63 alin. (1) că „începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută.“ Ulterior, la data de 4 noiembrie 2015, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, care a prevăzut, în art. 10, că dispoziţiile art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 se abrogă, iar, prin această abrogare, drepturile lor salariale au suferit o diminuare faţă de nivelul prevăzut prin art. 63 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă precitată. Aşa fiind, autorii excepţiei susţin că sunt încălcate prevederile internaţionale şi cele constituţionale referitoare la protecţia dreptului de proprietate, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile, astfel încât privarea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept câştigat reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 148 din 17 martie 2005. Prin urmare, apreciază că, prin reglementarea criticată, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la condiţiile privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, care permit o diminuare rezonabilă a gradului de protecţie oferită unor drepturi, însă numai condiţionat şi cu titlu de excepţie, fără ca prin aceasta să fie afectată însăşi substanţa acestor drepturi. 7. În acelaşi timp, autorii excepţiei susţin că, prin reglementarea criticată, se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât, pe calea unei ordonanţe de urgenţă - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 - sunt afectate drepturi fundamentale, aşa cum sunt dreptul de proprietate şi dreptul la salariu, în condiţiile în care nu a existat o situaţie de urgenţă care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului. Raportat la încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie, autorii excepţiei susţin că, dacă primele patru alineate ale art. 115 reglementează delegarea legislativă, alin. (5) marchează încetarea acestei delegări şi reglementează, în mod expres, acţiunile de competenţă ale celor două Camere. Aşa fiind, odată transmisă/depusă spre dezbatere, ordonanţa de urgenţă nu mai poate fi modificată/completată de către Guvern până după momentul intrării în vigoare a legii de aprobare/ respingere, după caz. Aceasta, deoarece, de la momentul transmiterii/depunerii spre dezbatere şi sesizarea primei Camere competente, încetează delegarea legislativă care operează în favoarea executivului. 8. Autorii excepţiei susţin, de asemenea că, prin maniera de reglementare a drepturilor salariale ce li se cuvin, a fost înfrânt principiul securităţii juridice sau al stabilităţii raporturilor juridice, prin măsura legislativă criticată fiind afectată astfel previzibilitatea normei de drept. 9. Concluzionând, aceştia consideră că prevederile criticate contravin şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Aşa fiind, din perspectiva Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, apreciază că măsura abrogării instituită prin art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 încalcă principiul garantării dreptului de proprietate al oricărui particular. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul caracterului neconstituţional al prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, din perspectiva procedurii normative. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că revine Curţii Constituţionale să decidă asupra afectării principiilor constituţionale pretins a fi încălcate prin prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. În esenţă, arată că afectarea drepturilor salariale prin aplicarea reglementării criticate (drepturi asimilate noţiunii de „bunuri“ şi aflate în sfera de protecţie a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), ar putea fi considerată de instanţa de control constituţional ca fiind o încălcare a dreptului de proprietate asupra acestor „bunuri“, cu consecinţa încălcării art. 44 din Constituţie. Referitor la invocarea art. 53 din Constituţie, apreciază că această normă constituţională nu este incidentă în cauză, iar, în ceea ce priveşte art. 115 alin. (6) din Constituţie, Guvernul face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.189/2008, prin care s-a statuat că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Având în vedere faptul că prin textul criticat a fost abrogat art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, care reglementa o creştere a drepturilor salariale pentru anumite categorii de persoane, este evident că actul normativ criticat a avut ca efect o diminuare a drepturilor respective, în condiţiile în care dreptul la salariu este parte componentă a dreptului la muncă, drept fundamental protejat de art. 41 din Constituţie. În fine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 148 alin. (2) din Constituţie, Guvernul apreciază că sunt incidente considerentele Deciziei Curţi Constituţionale nr. 1.596/2009. 13. Avocatul Poporului menţionează că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, asupra acestora exprimându-şi deja punctul de vedere, ce a fost reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 27 aprilie 2017 şi pe care îl menţine în prezenta cauză, în sensul constituţionalităţii reglementării legale criticate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Prevederile criticate au următoarea redactare: „Articolul 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă.“ 17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) referitoare la delegarea legislativă şi celor ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, Decizia nr. 270 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 19 iulie 2017, şi Decizia nr. 759 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 30 martie 2017, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 19. Prin deciziile amintite, Curtea a reţinut, în esenţă, că reglementarea criticată are ca efect abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015. Prin această abrogare au fost înlăturate măsurile legale care prevedeau o majorare salarială pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, rezultând o scădere a drepturilor salariale ale acestora faţă de nivelul stabilit prin textul de lege abrogat. 20. Curtea a arătat că dreptul la salariu este un drept fundamental, care se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, Curtea a considerat că este necesar să analizeze dacă prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 îndeplinesc cerinţele de constituţionalitate referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă, respectiv cele care privesc existenţa unei situaţii extraordinare şi interdicţia afectării pe calea ordonanţelor de urgenţă a unor drepturi fundamentale. Analizând aceste motive, Curtea a reţinut că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 apare ca fiind justificată, în esenţă, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar pe care aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Aşa fiind, Curtea a apreciat că aspectele invocate apar ca fiind justificate sub aspectul caracterului obiectiv şi urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, astfel încât, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 nu au fost încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie. 21. Astfel, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcţionari publici şi personal, respectiv numai funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceştia, într-un context economic şi social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar şi de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări fără a crea diferenţe de tratament juridic cu caracter discriminator între diferitele categorii sociale. Prin urmare, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcţionari publici şi personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creşteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual din cadrul altor instituţii publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum şi a consecinţelor financiare pe care lea atras aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a impus în mod obiectiv şi a justificat intervenţia promptă a Guvernului. 22. Păstrând acelaşi raţionament, Curtea a apreciat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, aşa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiţia impusă de art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este respectată (paragraful 31 din Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016). 23. Totodată, Curtea a considerat că nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 41 şi art. 44 din Constituţie, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituţionale fiind rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate în unul iluzoriu/teoretic, în sensul precizat prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, şi Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30. Astfel, Curtea a reţinut că reglementarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 este impusă de necesitatea apărării drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor în sensul prevenirii unor discriminări marcate între diferite categorii de persoane, sub aspectul remunerării muncii. De asemenea, Curtea a apreciat că măsura abrogării dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 este o măsură capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului avut în vedere de legiuitor şi necesară realizării acestui scop. Totodată, având în vedere raportul dintre persoanele la care se referă art. 63 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 şi cele care ar fi fost discriminate prin aplicarea acestei măsuri, a apreciat că măsura are un caracter proporţional cu situaţia care a determinat-o. 24. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit acestei norme constituţionale, ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă, în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere, care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1). Astfel, dispoziţiile art. 115 stabilesc condiţiile-criterii de constituţionalitate pe care ordonanţele Guvernului, simple sau de urgenţă, trebuie să le îndeplinească pentru a fi conforme cu Legea fundamentală. 25. Autorii excepţiei consideră că „prin adoptarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, Guvernul României a intervenit nepermis în procesul legislativ, într-o etapă de competenţa exclusivă a Parlamentului, ulterior încetării delegării legislative care a operat în cazul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, scopul major urmărit fiind acela de încetare cât mai urgentă a efectelor juridice produse prin intrarea în vigoare a art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015“. Raportat la această critică, în paragraful 36 din cuprinsul Deciziei nr. 396 din 14 iunie 2016, Curtea a reţinut că, deşi nu poate omite inconsecvenţa legislativă a Guvernului, „apreciază că cerinţa care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituţionale şi negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare.“ 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate prin deciziile invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Săchelaru, Claudia Nicoleta Stanciu, Mihaela Florica Stroe, Mariana Mahmudi, Corina Muscă, Adriana Stanciu şi Eugen Marian Anghel în Dosarul nr. 2.104/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
