Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 5 şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Emil Ioan Nedelea în Dosarul nr. 3.430/265/2013/a4 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 510D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea civilă nr. 190 din 7 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.430/265/2013/a4, Tribunalul Bistriţa Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 5 şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia a fost invocată cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare împotriva Încheierii din 18 februarie 2016, prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de Emil Ioan Nedelea. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, în speţă, instanţele interpretează reglementarea criticată în aşa fel încât „să prejudicieze accesul la justiţie prin anularea cererii atunci când taxa nu se poate plăti“. Apreciază că sintagma „în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces“, cuprinsă în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, ar trebui reformulată şi înlocuită cu sintagma „în situaţia în care i s-ar îngrădi dreptul de acces la justiţie din pricina unei taxe“, sau chiar eliminat în totalitate acest articol, deoarece există deja un prag valoric impus prin art. 8 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, iar interpretările instanţelor judecătoreşti sunt de a nu acorda ajutorul public judiciar celor care nu au venituri periodice sub pragul impus. 6. Arată că art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 impune la calculul veniturilor „copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani“ (dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului), ceea ce conduce la o situaţie ireală, deoarece există numeroase situaţii în care multe asemenea persoane se află în întreţinerea familiei şi cheltuie/consumă veniturile periodice ale familiei, încălcându-se astfel accesul la justiţie prin imposibilitatea de a beneficia de ajutorul public judiciar. 7. Susţine, totodată, că art. 8 din ordonanţa de urgenţă criticată impune un prag prea mic pentru situaţia economică reală a ţării, împrejurare ce conduce la îngrădirea accesului la justiţie al oamenilor săraci cu venitul minim pe economie şi care nu pot face faţă cheltuielilor unui proces. 8. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele legale criticate nu încalcă accesul liber la justiţie, consacrat de Legea fundamentală, deoarece condiţiile impuse de legiuitor pentru acordarea ajutorului judiciar în materie civilă ţin de opţiunea acestuia. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia nr. 657 din 11 mai 2010, prin care Curtea a reţinut că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 stabilesc acordarea unui ajutor public judiciar în formele prevăzute de lege, fără nicio discriminare, acelor persoane care îndeplinesc condiţiile legale. Acestea sunt conforme cu prevederile art. 21 şi art. 24 din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 6 şi art. 13 din Convenţie, având în vedere că atât accesul la justiţie, cât şi dreptul la apărare sunt asigurate tuturor persoanelor beneficiare ale ajutorului public de stat. Mai mult, atât prevederile legale criticate, cât şi ordonanţa de urgenţă în întregul ei constituie o garanţie suplimentară a accesului efectiv la justiţie, mai ales pentru persoanele aflate în situaţiile menţionate în cuprinsul acesteia. 11. Avocatul Poporului învederează faptul că şi-a mai exprimat punctul de vedere cu privire la aspectele criticate în prezenta cauză, în sensul constituţionalităţii prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. Invocă, în susţinerea punctului său de vedere, Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014, prin care Curtea a constatat „că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie.“ 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4, art. 5 şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. Prevederile criticate au următorul conţinut: - Art. 4: „Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.“; – Art. 5: "(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin familie se înţelege soţul/soţia, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.(2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se consideră membru al familiei şi persoana care are domiciliul ori reşedinţa comună şi gospodăreşte împreună cu solicitantul, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.;" – Art. 8: "(1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.(2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România." 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (2) potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014, Decizia nr. 103 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, sau Decizia nr. 661 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, decizii prin care Curtea a reţinut că prin reglementările cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu se îngrădeşte accesul la justiţie. 17. Astfel, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă transpunerea în planul legislaţiei interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 şi constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii“. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia actul normativ criticat împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. 18. Prin Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014, precitată, Curtea a constatat că, prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar, se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. S-a arătat, astfel, că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie. De asemenea, dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reglementează criteriile în funcţie de care beneficiul ajutorului public judiciar în formele prevăzute la art. 6 se avansează de către stat fie în întregime, fie în proporţie de 50%, acestea nefiind de natură a limita accesul efectiv la justiţie. 19. Totodată, prin Decizia nr. 394 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013, Curtea a subliniat faptul că, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a estimat că, dacă din punctul de vedere al art. 6 paragraful 1 din Convenţie, executarea obligaţiei de a asigura un drept efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă pur şi simplu absenţa unei ingerinţe, ci necesită măsuri pozitive din partea statului, acest lucru nu înseamnă niciun drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie. Curtea a reţinut, astfel, că dispoziţiile art. 8 alin. (3) prevăd că ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România. Or, aceste dispoziţii permit instanţei de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcţie de nevoile reale ale solicitantului. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. În subsidiar, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că sintagma „în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces“, cuprinsă în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, ar trebui reformulată şi înlocuită cu sintagma „în situaţia în care i s-ar îngrădi dreptul de acces la justiţie din pricina unei taxe“, sau chiar eliminat în totalitate acest articol. Prin critica astfel formulată, Curtea apreciază că autorul excepţiei are în vedere completarea textului de lege, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-l pe acesta din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 22. Totodată, referitor la susţinerea potrivit căreia instanţele judecătoreşti interpretează reglementarea criticată în aşa fel încât „să prejudicieze accesul la justiţie prin anularea cererii atunci când taxa nu se poate plăti“, Curtea subliniază că aceste aspecte nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare a legii de către instanţa de judecată, care nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Ioan Nedelea în Dosarul nr. 3.430/265/2013/a4 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 4, art. 5 şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
