Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.780 coroborate cu cele ale art. 1.662 alin. (2) din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Prahova Com - S.A. din Breaza în Dosarul nr. 711/204/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 103D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că ceea ce se poate ataca este nominalizarea expertului desemnat de preşedintele instanţei în vederea stabilirii chiriei, în condiţiile în care sunt reglementate expres cazuri de incompatibilitate a experţilor pe care părţile le pot învedera instanţei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 2.370 din 10 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 711/204/2016, Tribunalul Prahova - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.780 coroborate cu cele ale art. 1.662 alin. (2) din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Prahova Com - S.A. din Breaza într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii adresate instanţei de a dispune, printr-o încheiere pronunţată în camera de consiliu, numirea unui expert pentru determinarea chiriei datorate în temeiul unui contract de închiriere. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece procedura prevăzută de acesta privează partea de calea de atac prevăzută de lege, nu este accesibilă şi previzibilă şi încalcă dreptul la un proces echitabil. Susţine, de asemenea, că există o totală neconcordanţă între aceste prevederi legale şi prevederile art. 534 din Codul de procedură civilă. Astfel, conform art. 1.662 alin. (2) din Codul civil, încheierea este dată cu menţiunea ca fiind definitivă, raportându-se la procedura necontencioasă. Or, art. 534 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabileşte că încheierea este supusă numai apelului. Prin această neconcordanţă sunt încălcate dreptul de proprietate privată, dreptul de acces liber la justiţie şi principiul libertăţii contractuale, care se traduce prin posibilitatea alegerii partenerilor contractuali, prin posibilitatea de a negocia şi stabili conţinutul clauzelor contractuale, implicit a efectelor contractului. 6. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textul de lege criticat contravenind dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că prin excluderea de la control judiciar a hotărârilor pronunţate de judecătorie în temeiul art. 1.780 din Codul civil raportat la art. 1.662 alin. (2) din Codul civil se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac. Aceasta, deoarece statul are obligaţia de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare, astfel încât lipsa unei căi de atac aduce atingere, în substanţa sa, dreptului de acces liber la justiţie, astfel cum este consacrat în art. 21 din Legea fundamentală. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa prin care Curtea Constituţională a observat că legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia accesului liber la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii cu privire la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1.780 coroborate cu cele ale art. 1.662 alin. (2) din Codul civil, care au următorul conţinut normativ: - Art. 1.662 alin. (2): „(2) Atunci când persoanele astfel desemnate [prin acordul părţilor, astfel cum prevede alin. (1) al aceluiaşi articol - s.n.] nu determină preţul în termenul stabilit de părţi sau, în lipsă, în termen de 6 luni de la încheierea contractului, la cererea părţii interesate, preşedintele judecătoriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgenţă, în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, un expert pentru determinarea preţului. Remuneraţia expertului se plăteşte în cote egale de către părţi“. – Art. 1.780: "(1) Chiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii.(2) Dispoziţiile privitoare la stabilirea preţului vânzării sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi chiriei." 12. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21, care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, şi art. 44, care garantează dreptul de proprietate privată. Invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţia menţionată. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 1.662 face parte din capitolul I - Contractul de vânzare, cuprins în titlul IX - Diferite contracte speciale al Codului civil, şi reglementează ipoteza stabilirii de către un terţ a preţului în schimbul căruia cumpărătorul dobândeşte bunul ce face obiectul contractului de vânzare, precum şi cea în care terţul desemnat în acest scop prin acordul părţilor nu determină preţul în termenul stabilit de părţi sau, în lipsa unui astfel de termen, în interval de 6 luni de la încheierea contractului. 14. Potrivit art. 1.662 alin. (2) teza întâi, la cererea părţii interesate, preşedintele judecătoriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgenţă, în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, un expert pentru determinarea preţului. Art. 1.780 alin. (2) din Codul civil prevede că dispoziţiile referitoare la stabilirea preţului vânzării sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi chiriei. În speţă, autoarea excepţiei este locatorul unui imobil ce face obiectul unui contract de închiriere, fiind pârâtă în procesul în care locatarul a solicitat stabilirea de către instanţă a unui expert care să stabilească preţul chiriei, în condiţiile în care părţile din contract nu s-au înţeles asupra acestuia. Critica de neconstituţionalitate vizează caracterul definitiv al încheierii prin care preşedintele instanţei desemnează un expert pentru determinarea chiriei. 15. Cu privire la exercitarea căilor de atac, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că nicio dispoziţie din Legea fundamentală sau din actele normative internaţionale invocate nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004). Totodată, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, dar aceasta nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor (în acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. 16. Curtea observă că, în raporturile dintre părţile contractului de închiriere, textul de lege criticat reglementează o situaţie preconflictuală sub aspect juridic. Similar prevederilor corespunzătoare privitoare la preţul vânzării, cuprinse în art. 1.662 alin. (1) din Codul civil, cuantumul chiriei poate fi determinat de părţi, dar şi de către una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului părţilor. Când persoana astfel desemnată nu duce la îndeplinire această însărcinare, partea interesată poate solicita preşedintelui judecătoriei de la locul încheierii contractului să desemneze, de urgenţă, un expert pentru stabilirea chiriei. Aşadar, prevederile de lege criticate cuprind o reglementare cu rol preventiv, în sensul că oferă părţilor o soluţie pentru iniţierea sau, după caz, continuarea relaţiilor contractuale într-o manieră echilibrată, prin concursul unei persoane dezinteresate în cauză, care să aprecieze în condiţii de neutralitate cu privire la cuantumul chiriei. Textul de lege supus controlului de constituţionalitate încredinţează unui judecător desemnarea unei asemenea persoane, pentru a suplini lipsa consensului dintre părţi cu privire la aceasta. Legiuitorul a reglementat astfel o modalitate de preîntâmpinare a unor divergenţe pentru a căror soluţionare ar fi fost necesară declanşarea unui proces desfăşurat în faţa unei instanţe judecătoreşti. 17. Faptul că legea nu a prevăzut ca încheierea prin care judecătorul a desemnat, la cererea părţii interesate, un expert care să determine valoarea chiriei, să poată fi atacată prin intermediul vreunei căi de atac nu este de natură să nesocotească dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil. Ceea ce preşedintele judecătoriei este chemat să facă reprezintă o simplă operaţiune de alegere a unei persoane, în calitate de expert, care să acţioneze în sensul textului criticat. Această desemnare nu corespunde îndeplinirii unui act jurisdicţional propriu-zis, astfel că introducerea unei căi de atac împotriva încheierii prin care se realizează această operaţiune nu ar avea nicio finalitate, în condiţiile inexistenţei vreunui conflict care să necesite sesizarea instanţei. În cazul în care expertul desemnat ar stabili un preţ al locaţiunii care nu ar fi agreat de părţile contractului, acestea ar avea deschisă calea judiciară, putându-se adresa instanţelor judecătoreşti competente în vederea soluţionării litigiului astfel generat. Abia într-un asemenea cadru procesual ar fi justificată eventuala contestare a persoanei desemnate ca expert. 18. Autoarea excepţiei face comparaţie cu reglementarea cuprinsă în art. 534 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care stabileşte că încheierea prin care se soluţionează o cerere formulată în procedură necontencioasă este supusă apelului. Potrivit art. 527 din Codul de procedură civilă, sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Aşadar este vorba despre cereri care pot fi soluţionate exclusiv de o instanţă judecătorească, fără să fie însă pusă în discuţie vreo contrarietate de interese şi, implicit, de drepturi, între părţi. Or, în ceea ce priveşte cauza de faţă, intervenţia instanţei nu este indispensabilă, întrucât desemnarea expertului poate fi realizată şi de către părţi, instanţa intervenind doar subsecvent, în ipoteza în care acestea nu au căzut de acord asupra unei persoane care să îndeplinească acest rol. 19. Curtea apreciază, totodată, că nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu pot fi avute în vedere în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul litigiului, ipoteză diferită de cea existentă în cauza de faţă, în care nu se pune în discuţie un drept litigios, ci se solicită judecătorului să desemneze un expert care să fixeze cuantumul chiriei, operaţiune care, în concepţia legiuitorului, are tocmai rolul de a preveni apariţia unui conflict care să fie, ulterior, dedus judecăţii instanţei. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Prahova Com - S.A. din Breaza în Dosarul nr. 711/204/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 1.780 coroborate cu cele ale art. 1.662 alin. (2) din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
