Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
│ │delegat │
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi a dispoziţiilor art. 169^2 din acelaşi act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Marian Ioana în Dosarul nr. 1.952/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.641D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare, respectiv cea de înştiinţare au fost în mod legal îndeplinite. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.642D/2019-nr. 1.644D/2019, nr. 1.657D/2019-nr. 1.660D/2019 şi nr. 1.662D/2019, care vizează excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect aceleaşi dispoziţii legale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare, respectiv cea de înştiinţare au fost în mod legal îndeplinite. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.642D/2019-nr. 1.644D/2019, nr. 1.657D/2019-nr. 1.660D/2019 şi nr. 1.662D/2019 la Dosarul nr. 1.641D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine respingerea criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 14 ianuarie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 22 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.952/97/2018, nr. 1.962/97/2018, nr. 2.583/97/2018 şi nr. 2.584/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi a dispoziţiilor art. 169^2 din acelaşi act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Marian Ioana, Ioan Duc, Miklos Ghertec şi Miklos Antal şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.641D/2019-nr. 1.644D/2019. 8. Prin încheierile din 16 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 610/97/2018, nr. 725/97/2018, nr. 886/97/2018 şi nr. 1.132/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Dinoiu, Ion Toporaş, Constantin Vieru şi Ion Gîlca şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.657D/2019-nr. 1.660D/2019. 9. Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 793/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală, introdus prin Legea nr. 192/2015, şi ale art. 169^2, introdus prin Legea nr. 221/2018, din Legea nr. 263/2010. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Otvos Zoltan şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.662D/2019. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 este contrară prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu este clară şi precisă în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare ce urmează a fi folosit la recalcularea pensiei, fapt ce generează o practică judiciară contradictorie. Consideră că, prin pronunţarea Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a adăugat la lege, încălcând astfel principiul separaţiei puterilor în stat. Dispoziţiile criticate creează discriminări între cei care au lucrat în aceleaşi condiţii pentru aceeaşi perioadă de timp, întrucât, cu prilejul majorării punctajului mediu anual, persoanele beneficiază de luarea în calcul a stagiului de cotizare stabilit la data acordării dreptului la pensie, şi nu de cel prevăzut de legea în vigoare la momentul recalculării. Prin lipsa lor de claritate şi predictibilitate, dispoziţiile de lege criticate îngrădesc accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât nu asigură acordarea majorării de punctaj prevăzute de art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv păstrarea dreptului câştigat constând în stagiul de cotizare de 20 de ani acordat cu prilejul ieşirii la pensie. 11. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 41 din Constituţie, autorii excepţiei arată că „prin modificarea stagiului complet de cotizare de la 20 de ani la 30 de ani persoanelor care au prestat munca în grupa I de muncă sau în condiţii speciale - subteran - şi care au realizat cel puţin 20 de ani în subteran se aduce o gravă încălcare art. 41 alin. (2) din Constituţia României, acreditânduse ideea extrem de periculoasă prin care legiuitorul poate oricând să afecteze în sens negativ dreptul la pensie obţinut pe baza unei legi anterioare sau chiar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, eliminând anumite beneficii (stagiul complet de cotizare de 20 de ani), ce nu reprezintă altceva decât transpunerea efectivă în practică a garanţiilor prevăzute de art. 41 alin. (2) din Constituţie pentru cei care au lucrat în condiţii deosebite sau/şi speciale şi cărora le-au fost acordate datorită naturii profesiei lor care implică un risc, o uzură fizică şi morală accentuată, respectiv punerea în pericol a sănătăţii şi a vieţii lor - pensionarilor care au lucrat în industria minieră“. 12. Referitor la încălcarea prevederilor art. 41 şi 44 din Constituţie, autorii excepţiei arată că pensia constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar „restrângerea elementului de calcul din stagiul complet de cotizare de 20 de ani echivalează cu încălcarea dreptului la garanţia pensiei care a fost stabilită prin lege la determinarea sa. Modificarea stagiului complet de cotizare avut echivalează cu o expropriere inutilă şi nedreaptă, neprevăzută de lege şi fără despăgubire. Pensia este o avere pe care am dobândit-o pe bază de lege“. Aceleaşi argumente sunt invocate şi pentru a susţine încălcarea dreptului la pensie, prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie. 13. Cu privire la art. 108 alin. (2) din Constituţie, autorii excepţiei arată că prevederile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 au fost modificate, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. 14. Autorii excepţiei susţin că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 124 din Constituţie referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele legii. În acest sens, arată că, prin art. 134 alin. (8) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, Guvernul a stabilit o regulă de determinare a stagiului complet de cotizare în contradicţie cu art. 3 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 263/2010, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 4 alin. (3), ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Or, potrivit prevederilor imperative privind normele de tehnică legislativă, printr-o hotărâre a Guvernului nu se poate stabili o formulă de calcul al punctajului mediu anual contrară formulei de calcul expres definite de lege. Totodată, autorii excepţiei arată că sunt încălcate prevederile art. 129 şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi cele ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu pot exercita o cale de atac care să conţină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii şi se încalcă astfel dreptul la un proces efectiv. 15. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, autorii excepţiei arată că acestea nu conferă predictibilitate, precizie şi claritate, deoarece sunt date în aplicarea art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 şi nu conţin nicio majorare de punctaje, ci doar conduc la un paralelism legislativ contrar art. 16 din Legea nr. 24/2000. În acelaşi timp, textul de lege criticat limitează acordarea creşterilor prevăzute de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 numai pensionarilor care au beneficiat de recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege. Autorii excepţiei consideră că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 „nu are nicio raţiune sau logică juridică în privinţa destinatarilor cărora li s-a aplicat art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 sau în privinţa categoriilor de pensionari care au primit decizii de recalculare pe art. 169^1“. Dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu sunt clare în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare la care se referă, respectiv dacă este cel de la data stabilirii dreptului la pensie sau cel de la data recalculării pensiei, şi nici în ceea ce priveşte pensiile ce vor fi supuse recalculării sau referitor la ce se întâmplă în situaţia pensionarilor cărora nu li s-a aplicat deloc creşterea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 ori li s-a respins cererea de recalculare în temeiul aceluiaşi articol de lege. 16. Lipsa de predictibilitate, concizie şi claritate a textelor de lege criticate încalcă şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, prin faptul că blochează accesul la justiţie. De asemenea, este încălcat şi art. 129 din Legea fundamentală, deoarece se face trimitere la hotărâri judecătoreşti al căror obiect nu este conturat şi care nu pot fi supuse căilor de atac, precum şi art. 44 din Constituţie, deoarece dispoziţiile de lege criticate permit recalcularea punctajului mediu anual cu un stagiu complet de cotizare mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei. 17. Mai mult, dispoziţiile de lege criticate sunt retroactive, deoarece dispun noi termene de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, fără a abroga data dispusă de acest articol de lege, şi limitează aplicabilitatea la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creşterilor de punctaje anuale cu 50% şi, respectiv, 25%. 18. Autorii excepţiei mai susţin şi că dispoziţiile art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 încalcă principiul securităţii juridice şi art. 78 din Constituţie, întrucât menţin valabile două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor ce intră sub incidenţa art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. 19. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât critica vizează interpretarea şi aplicarea legii, atribuţie care aparţine instanţelor judecătoreşti. 20. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că opţiunea legiuitorului, manifestată prin dispoziţiile legale criticate, a fost ca doar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 221/2018, respectiv prin aplicarea art. 169^2, să poată fi luate în calcul stagiile complete de cotizare utilizate la stabilirea pensiei. Faţă de cronologia modificărilor legislative expuse, rezultă că textul de lege care face obiectul sesizării a fost reglementat cu respectarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), iar excepţia invocată vizează interpretarea şi aplicarea legii, atribuţie care intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti, conform art. 126 din Constituţie. 21. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 22. Avocatul Poporului a formulat punctul său de vedere, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. Reglementat la rang constituţional, principiul neretroactivităţii legii civile are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situaţiilor juridice trecute. Acesta este principalul motiv pentru care prevederile Legii nr. 192/2015 nu se aplică situaţiilor consumate, iar potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare, actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi. Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei, potrivit principiului tempus regit actum. Plecând de la principiul neretroactivităţii legii, Avocatul Poporului subliniază că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, tratament juridic care nu poate fi decât diferit la situaţii distincte. Pe lângă cele menţionate, este important a se avea în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul cetăţenilor la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se exercită în condiţiile legii. Ca atare, legiuitorul are libertatea de opţiune în reglementarea condiţiilor şi criteriilor de acordare a pensiei, a modului de calcul şi de plată a acesteia, precum şi a procedurii de solicitare, de stabilire a pensiei şi de exercitare a contestaţiilor. Intră în puterea Parlamentului, ca „unică autoritate legiuitoare a ţării“, dreptul de a stabili categoriile de pensionari, precum şi dispoziţiile legale aplicabile fiecărei categorii în parte, în funcţie de situaţia juridică în care se află, întrucât atât modificarea conţinutului unor norme juridice, ca fază de legiferare, cât şi aprecierea necesităţii adoptării unor acte normative noi sau completării normelor juridice deja existente sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, deşi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.641D/2019-nr. 1.644D/2019, în dispozitivul actelor de sesizare a instanţei constituţionale este menţionat art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, din analiza susţinerilor autorilor acestei excepţii de neconstituţionalitate rezultă că obiect al criticilor îl constituie doar prevederile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Astfel, Curtea reţine ca obiect al controlului dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, aşa cum a fost completată prin articolul unic din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“. 26. De asemenea, deşi în dispozitivul actelor de sesizare nu toate instanţele judecătoreşti au reţinut ca obiect al excepţiei dispoziţia legală criticată în interpretarea dată prin hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Curtea observă că autorii excepţiei critică art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, respectiv aceea că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“. 27. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, de asemenea, şi dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, care au următorul conţinut: "(1) Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/ recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.(2) În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.(3) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.(4) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018." 28. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 21 referitor la liberul acces la justiţie, art. 41 alin. (2) privind dreptul la muncă, art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, art. 108 privind actele Guvernului, art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac şi în art. 148 alin. (2) privind prioritatea de aplicare a actelor europene cu caracter obligatoriu. 29. Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 240 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 6 august 2021, au fost examinate critici similare de neconstituţionalitate aduse prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. 30. Curtea a constatat, în esenţă, că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, clarifică modul de interpretare şi aplicare a legii, iar interpretarea dată sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ este constituţională, respingând criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, precum şi pe cele vizând încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 31. Analizând criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 240 din 8 aprilie 2021, paragrafele 39 şi 40, că „persoanele în raport cu care autorii excepţiei se consideră discriminaţi sunt, în realitate, cele menţionate în dispoziţiile art. 169^1 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 ca fiind exceptate de la aplicarea dispoziţiilor alin. (1) din acelaşi articol de lege. În critica pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate o fac, aceştia omit faptul că persoanele excluse de la aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu au beneficiat de un stagiu de cotizare redus cu prilejul stabilirii pensiei, majorarea punctajelor anuale fiind acordată tocmai pentru a atenua diferenţa de tratament juridic în raport cu persoanele care, lucrând în grupele superioare de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, ulterior acestei date, au îndeplinit criteriile obţinerii unui stagiu de cotizare redus în raport cu stagiul complet de cotizare prevăzut pentru celelalte categorii de pensionari. (...) Din contră, autorii excepţiei se află în ipoteza în care, cu prilejul deschiderii dreptului la pensie, au beneficiat de stagii de cotizare reduse, prin urmare sunt într-o situaţie obiectiv diferită de cea a categoriei de pensionari cu care se compară. Or, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când persoanele se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat“. 32. Cu privire la pretinsa discriminare în raport cu persoanele care au beneficiat de aplicarea prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, Curtea a constatat că dispoziţiile acestui articol de lege sunt aplicabile persoanelor care s-au pensionat ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în temeiul Legii nr. 263/2010. Or, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Astfel, „data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat“ (Decizia nr. 240 din 8 aprilie 2021, paragraful 41). Mai mult, de vreme ce recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, Curtea a apreciat că este neîntemeiată şi critica referitoare la existenţa unei discriminări între persoanele care şi-au depus cererile de recalculare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018, şi cele are au depus cererile ulterior acestei date. 33. Analizând susţinerile autorilor excepţiei vizând pretinsa contrarietate dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, încălcarea dreptului de proprietate, a dreptului la pensie şi a dreptului la protecţia socială a muncii, Curtea a reţinut că „argumentele formulate de autorii excepţiei se referă la modificarea prin dispoziţia de lege criticată a unui element avut în vedere la stabilirea iniţială a dreptului la pensie, şi anume a stagiului de cotizare. Or, faţă de această critică reţine că, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, cu utilizarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, se bucură de atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor“ (Decizia nr. 240 din 8 aprilie 2021, paragraful 43). Invocând jurisprudenţa sa referitoare la garantarea cuantumului pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii (Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea a statuat că „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.). Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale. (...) Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie“. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, întrucât dispoziţiile art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 prevăd că „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“, rezultă că „legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior“ (Decizia nr. 240 din 8 aprilie 2021, paragraful 45). 34. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 contravin prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, întrucât conţinutul acestora a fost modificat printr-un act juridic inferior, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, Curtea a invocat Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, în care a reţinut că „verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale. În orice caz, în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege“. 35. În fine, cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocată din perspectiva încălcării dreptului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, Curtea a constatat, în considerarea obiectului de reglementare a textului de lege criticat, care nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac, că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt incidente în cauză. 36. Analizând în continuare excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea constată că, prin Decizia nr. 280 din 27 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 5 octombrie 2021, au fost examinate critici similare de neconstituţionalitate, vizând, pe de o parte, lipsa de claritate, întrucât instituie o reglementare paralelă cu cea a art. 169^1 din acelaşi act normativ, şi, pe de altă parte, o omisiune legislativă, întrucât din conţinutul dispoziţiilor de lege criticate nu reiese dacă art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 este aplicabil şi persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege. Curtea a respins ca neîntemeiate criticile formulate, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010, „recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, este, prin urmare, distinct şi ulterior celui prevăzut de art. 169^1 din aceeaşi lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Aşa fiind, este lipsită de susţinere critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 ar constitui un paralelism legislativ“. De asemenea, Curtea a reţinut că „recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă din oficiu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei“, care la data de 1 octombrie 2018 se putea considera ca fiind finalizată. „Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 169^2 din aceeaşi lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care trebuie interpretat în continuare ca aplicându-se tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1 din aceeaşi lege“. 37. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate formulată de Gheorghe Marian Ioana, Ioan Duc, Miklos Ghertec, Miklos Antal, Nicolae Dinoiu, Ion Toporaş, Constantin Vieru şi Ion Gîlca în dosarele nr. 1.952/97/2018, nr. 1.962/97/2018, nr. 2.583/97/2018, nr. 2.584/97/2018, nr. 610/97/2018, nr. 725/97/2018, nr. 886/97/2018 şi nr. 1.132/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi de Otvos Zoltan în Dosarul nr. 793/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi dispoziţiile art. 169^2 din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef delegat, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
