Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 2, 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 25 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, excepţie ridicată de Vali Victorin Gheorghiu în Dosarul nr. 11.431/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.692D/2017. 2. La apelul nominal se constată prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi lipsa celorlalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Apărării Naţionale, pentru Comisia de contestaţii din cadrul său, a depus note scrise, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.792D/2017, nr. 2.891D/2017 şi nr. 2.892D/2017, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, modificată prin art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi a dispoziţiilor art. 28 alin. (1)-(3), art. 29 alin. (3) şi art. 122 din Legea nr. 223/2015, precum şi a dispoziţiilor art. 40 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, excepţii ridicate de Floarea-Maria Dan în Dosarul nr. 5.284/108/2017 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Florian în Dosarul nr. 5.360/117/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Costel Marandiuc în Dosarul nr. 1.875/40/2017 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa tuturor părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 2.891D/2017, autorul excepţiei a depus note scrise, în sensul precizării obiectului acesteia, arătând că vizează întreaga Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, şi nu doar dispoziţiile art. 40, iar partea Ministerul Apărării Naţionale, respectiv Casa de Pensii Sectorială a acestuia, a depus note scrise, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 2.892D/2017, autorul excepţiei a depus note scrise, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.792D/2017, nr. 2.891D/2017 şi nr. 2.892D/2017 la Dosarul nr. 2.692D/2017, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care precizează că depune şi note scrise redactate de avocatul său care nu s-a putut prezenta, fiind plecat din ţară. Astfel, arată că a ieşit în rezervă, cu pensie militară, din 2006, odată cu restructurarea Armatei, efectuată în vederea aderării României la NATO. În timp, pensia sa a suferit numeroase transformări, în sensul că a fost ori pensie contributivă ori necontributivă, în prezent având acest din urmă regim. Din anul 2006 a muncit şi a contribuit la sistemul de contribuţii sociale civile. Prin Legea nr. 223/2015 i s-a actualizat pensia militară, dar arată că „toţi cei 10 ani în care a muncit după ieşirea la pensie au fost calculaţi ca simplă vechime la pensia militară, fără niciun efect, având în vedere că oricum îndeplinea condiţiile de vechime de 25 ani“. Consideră că „nu vor fi niciodată valorificate contribuţiile sale la sistemul public de pensii realizate timp de 10 ani“. Mai departe apreciază că „legea îi permite să contribuie de acum înainte, pentru a avea o pensie civilă, dar cu pierderea celor 10 ani“. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pune în discuţie în ce măsură va putea spera că va obţine o astfel de pensie, întrucât „un alt guvern poate schimba modalitatea de actualizare a pensiilor, că se adaugă şi ceea ce mai munceşte în continuare şi susţine că este în pericol să nu obţină niciodată acest drept în mod efectiv, ci doar scriptic“. 9. În continuare, autorul arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, respectiv pct. 40 al acesteia, nu este motivată. Face trimitere la dispoziţiile art. 28 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 223/2015, în forma iniţială, potrivit cărora „La media obţinută se adaugă un spor de până la 15% în condiţiile stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale“, şi arată că, în motivarea urgenţei ordonanţei, Guvernul a apreciat că aceştia nu vor putea emite un ordin comun corect, ci, dimpotrivă, vor crea discrepanţe. Guvernul, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, nu a motivat scăderea cuantumului pensiei de serviciu de la 80% la 65% din baza de calcul prevăzută de art. 28 din Legea nr. 223/2015. 10. De asemenea, nici primele, nici al 13-lea salariu şi nici alt spor care nu este de natură salarială nu vor mai face parte din baza de calcul al pensiei. Dar atât primele acordate cu ocazia Crăciunului, Paştelui şi Sărbătorii Sfintei Maria, precum şi al 13lea salariu erau venituri de natură salarială, fiind impozitate. Nu se justifică, în opinia sa, discrepanţa dintre modul de calcul al pensiilor civile, în al căror calcul intră toate veniturile brute, indiferent că sunt salariale sau nu, iar unele nu erau impozitate, şi modul de calcul al pensiei militare, fie ea şi necontributivă. Primele şi orice venit de natură salarială, care au fost impozitate şi pentru care s-a plătit CAS, ar fi trebuit să fie luate în considerare în baza de calcul al pensiei militare, chiar dacă prima nu este permanentă, de exemplu este acordată de 3 ori pe an. Al 13-lea salariu s-a acordat în luna februarie, iar în condiţiile în care nu toţi militarii s-au pensionat în aceeaşi lună, pentru a prinde al 13-lea salariu, se instituie un tratament diferenţiat între diverse categorii de pensionari militari, în funcţie de data pensionării. 11. Reprezentantul Ministerului Public arată că există precedent constituţional în această materie şi că nu există temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 12. Prin Încheierea din 23 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.431/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 2, 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 25 din Legea nr. 223/2015. Excepţia a fost ridicată de Vali Victorin Gheorghiu, contestator într-o cauză având ca obiect o contestaţie formulată împotriva deciziei de pensionare. 13. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.284/108/2017, Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, modificată prin art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Floarea-Maria Dan, contestatoare într-o cauză având ca obiect o contestaţie formulată împotriva deciziei de pensie. 14. Prin Încheierea civilă din 21 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.360/117/2016, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 28 alin. (1)-(3), art. 29 alin. (3) şi art. 122 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Excepţia a fost ridicată de Ioan Florian, recurent-reclamant într-o cauză având ca obiect o contestaţie împotriva deciziei de pensionare. 15. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.875/40/2017, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Costel Marandiuc, contestator într-o cauză având ca obiect o acţiune în pretenţii băneşti. 16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la respectarea condiţiilor constituţionale de emitere a ordonanţelor de urgenţă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, privind conţinutul textelor supuse analizei de constituţionalitate. 17. Din perspectiva constituţionalităţii extrinseci a dispoziţiilor criticate, se susţine că situaţiile invocate în motivarea urgenţei, în nota de fundamentare, nu sunt situaţii extraordinare, de urgenţă, ci sunt doar enunţuri, fără a se indica în concret şi documentat situaţia. Astfel autorii arată că „în textul legii există prevederi arbitrare de interpretare care pot determina diferenţieri“, dar fără să fie indicate, iar, analizând modificările, conchid că textul iniţial nu era imprecis, neclar şi nu cuprindea prevederi arbitrare de interpretare. 18. Autorii consideră că dispoziţiile normative criticate schimbă baza de calcul şi se micşorează procentele şi cuantumul pensiilor calculate. Astfel se înlocuieşte „venitul brut“ cu „solda de funcţie şi grad“, excluzând celelalte elemente salariale; se determină două pensii militare şi modalităţi de calcul diferite; se înlătură de la calcularea pensiei pe principiul contributivităţii o parte din persoanele care beneficiază de pensie militară; se abrogă drepturi la pensie pentru situaţii şi funcţii specifice etc. Aşadar, nu există nicio dispoziţie legală ce trebuia clarificată prin interpretarea legală aleasă, prin modificarea dispoziţiei al cărei sens trebuia clarificat. 19. Nici cea de-a doua situaţie invocată în preambulul ordonanţei de urgenţă, anume că nu se pot emite norme juridice de rang inferior, nu reprezintă, în opinia autorilor, o situaţie de urgenţă. Aceste acte se emit în aplicarea legii şi nu este necesară o prevedere expresă în lege în acest sens, iar pentru executarea unei legi nu este obligatorie emiterea unor hotărâri ale Guvernului sau ordine de ministru, aceasta putându-se aplica în mod direct. Dacă legea prevede în ce constă baza de calcul şi cum se determină cuantumul acesteia şi al pensiei militare, nu este necesară o prevedere în lege care să oblige guvernul sau ministrul să execute legea. Legea respectă normele de tehnică legislativă, în capitolul I defineşte noţiunile cu care reglementează, iar acolo unde a fost cazul stabileşte şi abilitează ca, în executarea ei, să fie emise acte juridice de nivel inferior, aşa cum este prevăzut la art. 5, 6, 11, 24, 35, 61, 62, 85 şi următoarele şi 98. Introducerea unei prevederi speciale, art. 122^1, potrivit căreia se poate emite şi un ordin comun, nu este de domeniul urgenţei şi situaţiei excepţionale. 20. Se mai precizează, în sfârşit, că nici cea de-a treia situaţie invocată în modificarea Legii nr. 223/2015 prin această ordonanţă de urgenţă nu este o situaţie reală, nu se bazează pe un calcul efectiv şi nu era necesară modificarea Legii nr. 223/2015, ci completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 cu prevederea potrivit căreia se aplică şi pensionarilor militari, fapt care s-a şi petrecut. 21. Tot din perspectiva neconstituţionalităţii extrinseci a dispoziţiilor art. 40 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că sunt încălcate dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, precum şi art. 1 alin. (3) şi art. 63 alin. (1) din Constituţie. Autorii consideră că modificarea de către Guvern prin ordonanţă de urgenţă a unei legi neintrate încă în vigoare duce, în fapt, la imposibilitatea îndeplinirii rolului constituţional al Parlamentului de a reglementa relaţiile din societate, potrivit propriei voinţe şi a alegătorilor, de a fi singura putere legiuitoare, prin aceea că, „fără niciun motiv şi situaţie excepţională reieşite din intrarea în vigoare a legii, Guvernul, ca putere executivă, cu rol de a pune în executare legile, poate să blocheze activitatea şi voinţa puterii legiuitoare“. 22. Autorii arată că modificările şi abrogările introduse de art. 40 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 afectează dreptul fundamental la pensie, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece dreptul la pensie (drept ce intră în măsurile privind protecţia socială şi este prevăzut în Constituţie) se reglementează numai prin lege organică, aşa cum prevede art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie. 23. Autorii excepţiei arată în continuare că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. Este încălcat dreptul fundamental la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, deoarece este limitat cuantumul pensiei la 85% din baza de calcul pentru o vechime mai mare de 25 de ani, iar noua lege este mai dezavantajoasă decât Legea nr. 164/2001, care stabilea o limită de 100% din baza de calcul. 24. De asemenea, se mai arată că limitarea procentului bazei de calcul pentru stabilirea pensiilor militare nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie şi deci măsura este inoperantă. 25. Transformarea pensiilor civile dobândite anterior Legii privind sistemul unitar de pensii publice şi care constituie drepturi câştigate, în pensii militare, în înţelesul acestei legi, aduce atingere, în opinia autorilor, principiului neretroactivităţii legii civile. Dispariţia pensiei civile şi recalcularea tuturor celorlalte pensii ocupaţionale (speciale) aflate deja în plată determină modificarea regimului juridic al acestor pensii stabilite în baza unor legi anterioare în vigoare, încălcându-se, astfel, principiul neretroactivităţii legii, ajungându-se la pierderea unor drepturi câştigate. 26. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, în opinia autorilor, sunt încălcate, întrucât sunt create discriminări evidente între pensionarii militari, în privinţa cărora limita de pensie este de 85% din baza de calcul, şi alte categorii, pentru care limita pensiei este 100%. Cei care s-au pensionat când aveau vârste între 39-50 de ani vor avea aceeaşi pensie pe care o au cei cu un stagiu de cotizare complet, pensionându-se la 55 de ani, conform Statutului cadrelor militare. Cei care se pensionează când au vârsta sub 50 de ani nu depăşesc baza de calcul de 85%, astfel încât pensiile lor nu sunt plafonate. Autorii conchid că este discriminatoriu ca persoanele care au muncit mai mult, având acelaşi grad şi aceeaşi funcţie şi o vechime mai mare de peste 10-15 ani, să primească mai puţin, prin dispoziţiile criticate fiind încurajată nemunca. 27. Mai departe se arată că legiuitorul creează o diferenţă de tratament între militari pe criteriul datei trecerii în rezervă. Astfel, deşi dreptul acestora la pensie se deschide la aceeaşi dată şi au ocupat aceeaşi funcţie, au desfăşurat aceeaşi activitate şi în aceleaşi condiţii de muncă, elementele salariale avute în vedere la stabilirea pensiei sunt altele, care nu erau prevăzute la data trecerii în rezervă. Consecinţa este aceea că aceia care au trecut în rezervă cu puţin timp în urmă, înainte de deschiderea dreptului la pensie, vor avea o pensie mai mică decât cei care trec în rezervă odată cu deschiderea dreptului la pensie. 28. În continuare, autorii arată că prin contopirea vechimii în munca militară cu vechimea în munca civilă se ajunge la o nelegalitate, precum şi la o discriminare a lor. Nelegalitatea derivă din faptul că unul dintre autori a avut două calităţi distincte - angajat militar şi angajat civil - a contribuit la două sisteme de pensii distincte, respectiv o pensie militară şi una civilă, şi a realizat două stagii de cotizare distincte - un stagiu militar şi un stagiu civil. Discriminarea derivă din faptul că se pierde tot stagiul de cotizare civil din cauza includerii întregului stagiu de cotizare civil realizat până la data de 31 decembrie 2015 în pensia militară. Înseşi noţiunile juridice sunt distincte şi au reglementări juridice distincte, cele două munci prestate - militară şi civilă - neavând nimic în comun. 29. În plus, prin includerea stagiului de cotizare civil în cel militar şi transformarea întregii perioade în stagiu militar rezultă că autorul are dreptul să-şi aleagă o nouă perioadă de 6 luni în care retribuţia lunară să constituie baza pentru stabilirea pensiei sale. Mergând pe această concluzie logico-juridică, rezultată din modificarea naturii juridice a stagiului civil în stagiu militar, rezultă că autorul are un stagiu militar unic până la data de 31.12.2015, motiv pentru care are dreptul de a alege oricare 6 luni din această perioadă pentru a i se calcula pensia militară. 30. În acelaşi timp se constată că, avându-se în vedere şi caracteristicile comune ale statutelor aplicabile acestor categorii profesionale, care au determinat în mod obiectiv reglementarea prin lege, în mod aproape identic, a pensiei de serviciu, nu se poate identifica o raţiune suficientă care să justifice aplicarea unui tratament diferit faţă de cadrele militare permanente, astfel cum s-a procedat prin articolele atacate, care modifică reglementarea privind pensia de serviciu a militarilor, până la un anumit moment, transformând stagiul de cotizare civil în stagiu militar, fără beneficiile care ar decurge dintr-un adevărat stagiu militar. Aşa fiind, se impune concluzia că este nejustificată includerea pensiei civile în pensia militară, anulându-se, astfel, total stagiul de cotizare civil efectuat de un fost militar. 31. Autorii mai arată că diferenţa de regim juridic ce se creează între pensia militarilor deja ieşiţi la pensie şi pensia militarilor care urmează să iasă la pensie, în condiţiile menţionate prin considerentele anterioare, duce la o încălcare de către legiuitor a egalităţii de tratament juridic, ceea ce, în absenţa unei determinări obiective, este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 32. Autorii susţin că prin aplicarea dispoziţiilor criticate se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la un bun. Totodată, în opinia autorilor, se creează o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptăţite să beneficieze de pensie, întrucât o parte din pensionarii militari sunt uniformizaţi doar din punct de vedere formal al dispoziţiilor referitoare la pensia militară, pe când cealaltă categorie de pensionari militari va obţine, în continuare, două pensii diferite - pensia militară şi pensia civilă. Cu atât mai mult se creează o situaţie discriminatorie, întrucât primii pensionari militari au dreptul numai la reactualizarea sumei reprezentate de această pensie militară globală, de la momentul emiterii actului de pensionare, în timp ce a doua categorie de pensionari va avea două pensii diferite, cu regimuri juridice diferite. 33. Afectarea dreptului la pensie are loc, se susţine mai departe, şi prin pct. 4 al art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 care modifică baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare, elementele care o compun, înlocuind media veniturilor brute în raport cu care se calculează şi virează contribuţiile sociale şi se achită impozitul cu media numai a soldelor (de grad şi funcţie) lunare brute şi înlăturând un spor de 15% stabilit prin legea organică. 34. Dreptul la pensie mai este afectat, potrivit autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, şi prin modificarea adusă art. 29 din Legea nr. 223/2015 prin pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, prin micşorarea cuantumului pensiei de serviciu, a procentului din baza de calcul redus semnificativ de la 80% la 65%. Se stabileşte în mod discriminatoriu un alt fel de cuantum al pensiei, nou-introdus, pentru pensiile stabilite în condiţiile art. 19 şi 26 din Legea nr. 223/2015. Apoi, se stabilesc două modalităţi diferite de calcul al cuantumului pensiei militare şi se împart pensiile militare în două categorii: pensie militară de serviciu şi pensie militară stabilită în baza prevederilor art. 19 şi 26, cu modalităţi diferite de calcul al cuantumului pensiei, discriminatoriu. În sfârşit, se arată că este limitată pensia stabilită prin lege la nivelul maxim de 85% din baza de calcul, ceea ce legea organică nu permitea. 35. Autorii mai arată că este vorba despre reale şi legale drepturi de creanţă asupra bugetului statului - drepturi de pensie, a căror concretizare se poate realiza numai în contextul legal constituţional. Transformarea pensiilor civile în pensii militare, fără a da şi posibilitatea de a opta pentru orice perioadă de 6 luni din cadrul întregului stagiu de cotizare, precum şi reducerea cuantumului pensiilor constituie o ingerinţă, care afectează dreptul de proprietate în substanţa sa. În mod similar, transformarea pensiilor civile în pensii militare echivalează cu o expropriere, fără a exista o cauză de utilitate publică. 36. Dispoziţiile criticate încalcă art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, tocmai prin afectarea cuantumului pensiilor de serviciu ale militarilor. 37. În continuare, autorii arată că dispoziţiile art. 28 alin. (1)-(3) din Legea nr. 223/2015 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie referitoare la statul de drept. Astfel, sintagma actualizare a soldelor de funcţie şi grad ca urmare a majorării soldei de funcţie deţinută la data trecerii în rezervă nu este definită de lege în capitolul Dispoziţii generale, unde sunt definiţi unii termeni folosiţi în lege, nu este clară şi precisă, lăsând loc interpretării, ceea ce instanţa a şi făcut, interpretând sintagma în sensul că actualizarea se face la data deschiderii dreptului la pensie „prin transpunerea la funcţia de azi corespunzătoare gradului avut“, şi nu prin „actualizarea cuantumului celor două solde la zi ţinând cont de indicele de inflaţie“ ori „la toate elementele salariale prevăzute azi funcţiei deţinute la data trecerii în rezervă“. 38. Modificarea art. 122 din Legea nr. 223/2015 încalcă, în opinia autorilor, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, art. 14 din Convenţie şi art. 20-21 din Carta drepturilor fundamentale a UE. Astfel, se înlătură dreptul la pensie militară stabilită pe baza sistemului contributivităţii prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi de alegere pentru categoria de militari pentru care stabilirea dreptului la pensie se face în baza art. 19 din Legea nr. 223/2015, cu toate că au împlinit vârsta standard de pensionare pentru militari (prevăzută în ambele legi) şi au vechimea minimă de 10 ani în specialitate prevăzută în Legea nr. 223/2015. Nu este un drept stabilit prin două legi, ci sunt numai două modalităţi diferite de calcul al cuantumului pensiei. Oricum, principiul contributivităţii este principiul sacrosanct, dar prin sintagma „cât şi“ introdusă prin ordonanţa de urgenţă criticată se exclude acest principiu pentru o categorie de pensionari militari, creându-se două categorii de pensionari militari, cu toate că ambele categorii au împlinit vârsta standard de pensionare pentru militari. 39. Prin art. 29 din Legea nr. 223/2015 se creează, în mod neconstituţional, potrivit autorilor, şi două categorii de pensionari militari, precum şi două tipuri de pensii militare: o „pensie militară de serviciu“ şi o alta ca „pensie militară de stat stabilită în baza art. 19 şi 26“, cu efectul instituirii a două modalităţi diferite de calcul al cuantumului acesteia, în cazul în care vechimea cumulată este sub 25 de ani. 40. Se mai arată, în final, că plafonarea procentului din baza de calcul privind stabilirea cuantumului pensiilor, conform art. 40 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, încalcă prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015. De asemenea, se mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 contravine şi dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 24/2000. 41. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind vorba de reglementarea sistemului pensiilor militare de stat cu un algoritm propriu. În privinţa argumentelor invocate de reclamant în susţinerea excepţiei, instanţa constată că sunt, deopotrivă, invocate şi în susţinerea motivelor de fapt şi de drept ale acţiunii introductive, astfel încât nu poate aprecia asupra acestora la momentul procesual de faţă. 42. Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 43. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, argumentele reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 întrunesc condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare şi urgente care, în mod obiectiv, impun emiterea unei ordonanţe de urgenţă. Mai arată, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că, deşi dreptul la pensie care decurge din sistemul de asigurări sociale este un drept patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie întrun anumit cuantum. 44. În final, instanţa judecătorească arată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile, deoarece dispoziţiile legii criticate nu restrâng dreptul la pensie, ca drept fundamental prevăzut la art. 47 alin. (2) din Constituţie, ci prevăd acordarea pensiilor militare de stat. 45. Tribunalul Botoşani - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. După ce citează in extenso din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, conchide că stabilirea unui procent din pensie/plafonarea acestuia ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, neafectând dreptul la pensie ca atare, sub aspect constituţional. 46. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 47. Guvernul, în Dosarul nr. 2.692D/2017, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, ordonanţele de urgenţă pot reglementa în domeniul legii organice, cu respectarea condiţiilor precizate în dispoziţiile art. 115 din Constituţie, şi conchide că dispoziţiile legale criticate nu încalcă, în vreun fel, prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2), prin raportarea la art. 115 alin. (6) din Constituţie. Guvernul arată că dispoziţiile legale criticate nu sunt neconstituţionale, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Mai departe, Guvernul apreciază că măsura recalculării pensiilor îşi produce efecte de la data intrării în vigoare a legii criticate, fără a fi afectate pensiile deja încasate; aşadar, este vorba despre o aplicare imediată a legii noi, şi nu despre aplicarea retroactivă a acesteia. În final, apreciază că nu sunt incidente prevederile constituţionale ale art. 11 şi 67. 48. Guvernul, în Dosarul nr. 2.792D/2017, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, după ce invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile art. 40 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt constituţionale, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. 49. Mai arată că prin art. 122 din Legea nr. 223/2015 s-a instituit o dispoziţie favorabilă autoarei excepţiei, în privinţa modului de calcul al drepturilor de pensie. Prin urmare, susţinerea autoarei excepţiei referitoare la afectarea dreptului de proprietate este neîntemeiată. 50. Guvernul mai arată că la data adoptării ordonanţei de urgenţă criticate a existat, pe de o parte, o „situaţie extraordinară“, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecinţelor negative menţionate în preambulul acesteia. 51. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 2.692D/2017, arată că executivul poate interveni în domenii reglementate prin legi ordinare sau organice, după caz, fără ca o atare operaţiune legislativă să echivaleze ab initio cu contracararea voinţei Parlamentului, respectiv a unei măsuri de politică legislativă în sensul reţinut, spre exemplu, prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 989 din 30 iunie 2009 şi nr. 761 din 17 decembrie 2014. În cauza de faţă, activitatea legislativă delegată a Guvernului interferează cu cea originară a Parlamentului, fără a se putea reţine însă existenţa unei opţiuni guvernamentale care să anihileze rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. În continuare apreciază că elementele menţionate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată. 52. Cu privire la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea art. 115 alin. (6), precum şi a dispoziţiilor art. 44 şi art. 47 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se reţine că modificarea modului de calcul al pensiei de serviciu s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a legii, astfel încât intervenţia legiuitorului delegat nu a afectat drepturi câştigate, pensiile calculate în baza Legii nr. 223/2015 nefiind în plată la data modificării. În plus, pensia militară de stat nu este o pensie bazată pe contributivitate, ci una derogatorie de la principiul contributivităţii, acesta din urmă stând la baza pensiilor publice stabilite conform Legii nr. 263/2010. Spre deosebire de pensiile publice, pensiile militare de stat nu se plătesc din bugetul asigurărilor sociale - constituit din contribuţiile individuale, ci de la bugetul de stat [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 223/2015]. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul păstrării în plată a cuantumului celui mai favorabil al pensiei vizează numai pensiile întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat (Decizia nr. 549 din 15 octombrie 2014). În aceste condiţii, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de bun, ea reprezintă totuşi din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. 53. În continuare arată că faptul că pensiile altor categorii profesionale, reglementate de alte legi speciale, se stabilesc în funcţie de o bază de calcul diferită nu poate fi apreciat ca neconstituţional, pensionarii militari nefiind în aceeaşi situaţie juridică cu persoanele din categoriile mai sus menţionate. 54. Dispoziţiile art. 21, art. 67 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt, în opinia Avocatului Poporului, incidente în speţă. 55. Faţă de excepţia de neconstituţionalitate formulată, conchide că dispoziţiile art. 40 pct. 2, 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt constituţionale. 56. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 2.792D/2017, arată că punctul său de vedere, în sensul constituţionalităţii normei legale criticate, a fost transmis în dosarele Curţii Constituţionale nr. 80D/2017, nr. 442D/2017, nr. 819D/2017, nr. 2.182D/2017 şi reţinut în conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 652 din 30 octombrie 2018, al Deciziei nr. 656 din 30 octombrie 2018 şi al Deciziei nr. 43 din 22 ianuarie 2019, nepublicată. 57. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 2.891D/2017, face referire la punctul său de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 366 din 30 mai 2017, nr. 443 din 21 iunie 2016 şi nr. 204 din 30 martie 2017. 58. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 2.892D/2017, arată că punctul său de vedere, în sensul constituţionalităţii normei legale criticate, a fost transmis în dosarele Curţii nr. 442D/2017, nr. 819D/2017 şi nr. 2.182D/2017 şi reţinut în conţinutul Deciziei nr. 656 din 30 octombrie 2018 şi al Deciziei nr. 43 din 22 ianuarie 2019, nepublicată. 59. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 60. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 61. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. În criticile de neconstituţionalitate intrinsecă pe care le formulează, autorii excepţiei se referă la dispoziţiile art. 40 pct. 2, 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, precum şi la cele ale art. 28 alin. (1)-(3), art. 29 alin. (3), art. 30 şi art. 122 din Legea nr. 223/2015, aşa cum au fost parţial modificate de dispoziţiile art. 40 pct. 1, 4, 5, 6 şi 24 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 62. Având în vedere acest fapt, precum şi dispoziţiile art. 62 teza întâi („Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 25, art. 28 alin. (1)-(3), art. 29 alin. (3), art. 30 şi art. 122 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin art. 40 pct. 1, 4, 5, 6 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care au următoarea redactare: - Art. 25: "(1) Constituie vechime pentru stabilirea pensiei militare de stat în condiţiile art. 16-18 şi 32 şi perioadele recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.(2) Vechimea valorificată pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1) nu se poate valorifica şi în sistemul public de pensii sau în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia, în condiţiile protocoalelor încheiate între entităţile implicate.(3) În cazul în care din însumarea perioadelor de vechime rezultă fracţiuni de cel puţin 6 luni, acestea se întregesc la un an în favoarea beneficiarului, iar cele mai mici se neglijează." – Art. 28 alin. (1)-(3): "(1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ: a) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare sau transfer; b) compensaţiile lunare pentru chirie; c) valoarea financiară a normelor de hrană şi alocaţiile valorice de hrană; d) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament; e) primele şi premiile, cu excepţia primelor de clasificare, de specializare şi de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă; f) indemnizaţiile de instalare şi de mutare, precum şi sumele primite, potrivit legii, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului; g) contravaloarea transportului ocazionat de efectuarea concediului de odihnă, precum şi a transportului la şi de la locul de muncă; h) plăţile compensatorii şi ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie; i) compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat; j) restituiri şi plăţi de drepturi aferente altei perioade de activitate decât cea folosită la stabilirea bazei de calcul; k) majorările/stimulările financiare acordate personalului pentru gestionarea fondurilor comunitare, precum şi a împrumuturilor externe contractate sau garantate de stat; l) drepturile salariale acordate personalului didactic salarizat prin plata cu ora şi drepturile salariale acordate pentru efectuarea orelor de gardă de către personalul medico-sanitar; m) sumele încasate în calitate de reprezentanţi în adunările generale ale acţionarilor, în consiliile de administraţie, în comitetele de direcţie, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau de denumirea angajatorului ori a entităţii asimilate acestuia; n) drepturile specifice acordate personalului care a participat la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român; o) sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale acordate şi personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Învăţământ» şi în anexa nr. III - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare; p) alte venituri care, potrivit legislaţiei în vigoare la data plăţii, nu reprezintă drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor.(2) Pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special pensionaţi în condiţiile art. 19, 26 şi 38, baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută la alin. (1), actualizată la data deschiderii dreptului la pensie.(3) Actualizarea prevăzută la alin. (2) se face la deschiderea drepturilor de pensii ca urmare a majorării soldei de funcţie/salariului de funcţie şi soldei de grad/salariului gradului profesional, deţinute la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu." – Art. 29 alin. (3): „Cuantumul pensiilor militare de stat stabilite în baza prevederilor art. 19 şi 26 se determină proporţional cu numărul anilor de vechime în serviciu, la care se adaugă sporurile prevăzute la art. 24, în raport cu vechimea prevăzută la alin. (2).“ – Art. 30: „Pensia stabilită, recalculată şi actualizată în condiţiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.“ – Art. 122: „Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, precum şi urmaşii acestora, care la data deschiderii dreptului de pensie, de către casa de pensii sectorială competentă, îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege, cât şi cele prevăzute la data de 1 ianuarie 2016 de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta în termen de 5 ani, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru modul de calcul prevăzut de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.“ 63. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, art. 1 alin. (4)-(5) referitoare la separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 11 privind raportul dintre dreptul intern şi dreptul internaţional, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 47 alin. (1), art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 63 alin. (1) referitor la durata mandatului Camerei Deputaţilor şi Senatului, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile adoptării ordonanţei de urgenţă, art. 115 alin. (6) referitor la interdicţia afectării regimului drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin adoptarea ordonanţelor de urgenţă şi art. 135 alin. (2) lit. f) referitor la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. De asemenea, se consideră că sunt încălcate şi art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind protecţia proprietăţii, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie privind interzicerea generală a discriminării, precum şi art. 20-21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene referitoare la egalitatea în faţa legii şi la nediscriminare. 64. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, cu titlu prealabil, că Legea nr. 223/2015 a fost adoptată într-o materie care în timp a suferit mai multe modificări. Ca atare, se impune situarea Legii nr. 223/2015 în contextul acestui cadru normativ. 65. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 223/2015, „Dreptul la pensii şi asigurări sociale pentru militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, denumit în continuare sistemul pensiilor militare de stat.“ Destinatarii acestei legi sunt menţionaţi în definiţiile termenilor care se regăsesc în dispoziţiile art. 3 lit. a)-c) din Legea nr. 223/2015: „a) militar - cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, soldatul şi gradatul profesionist, aşa cum sunt definiţi de Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, militarul angajat pe bază de contract, jandarmul angajat pe bază de contract, precum şi preotul militar, aşa cum este definit de Legea nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar; b) poliţist - funcţionarul public cu statut special, astfel cum este definit de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare; c) funcţionar public cu statut special - funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare încadrat în Ministerul Justiţiei sau în unităţi subordonate acestuia, astfel cum este definit de Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată“. Cu alte cuvinte, începând cu 1 ianuarie 2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, pensiile acestor categorii de persoane sunt reglementate în sistemul pensiilor militare de stat, în mod distinct de sistemul unitar de pensii publice, reglementate prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Din perspectiva art. 51 alin. (3) al Legii nr. 263/2010, potrivit căruia „Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea mai multor pensii de serviciu, reglementate de legi cu caracter special, optează pentru obţinerea uneia dintre acestea“, pensiile militare de stat fac parte din categoria pensiilor de serviciu, reglementate de o lege cu caracter special, respectiv Legea nr. 223/2015 [pentru noţiunile de pensie de serviciu şi legi cu caracter special a se vedea şi dispoziţiile art. 117, art. 154 alin. (1) şi art. 175 alin. (2) din Legea nr. 263/2010]. 66. Curtea reţine că Legea nr. 223/2015 nu este primul act normativ prin care pensiile, cel puţin ale unora dintre destinatarii săi, sunt reglementate în mod distinct de pensiile din sistemul public. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) al Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, intrată în vigoare la data de 1 aprilie 2001 [art. 87 al acesteia] şi abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 [art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010], „Dreptul la pensii şi asigurări sociale pentru cadrele militare este garantat de stat şi se exercită în condiţiile prezentei legi“. De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, lege abrogată la data de 1 ianuarie 2011 [art. 196 lit. e) din Legea nr. 263/2010], „Dispoziţiile prezentei legi se aplică funcţionarilor publici cu statut special din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, denumiţi în continuare poliţişti, care se supun prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare“. 67. În ceea ce priveşte raţiunea instituirii pensiilor de serviciu militare, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, că „pensia de serviciu pentru magistraţi [...] şi pensia de serviciu pentru militari, prevăzută de Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificările ulterioare, au fost instituite în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură sau, după caz, în rândul cadrelor militare permanente“. În ceea ce priveşte constituţionalitatea pensiilor de serviciu pentru inter alia militari, Curtea Constituţională a reţinut, în aceeaşi decizie, că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare şi pentru magistraţi nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii şi magistraţii. 68. Ulterior, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, pensiile militare de stat, precum şi pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, abrogată la data de 1 ianuarie 2011 [a se vedea art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010]. 69. Suprimarea regimului distinct al pensiilor prevăzute de art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 şi, ca atare, integrarea acestora în sistemul public de pensii s-au realizat prin recalcularea lor impusă prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare“. 70. Curtea Constituţională a respins, într-un un număr semnificativ de decizii, criticile ridicate împotriva acestor măsuri, atât în cadrul realizării controlului a priori de constituţionalitate a Legii nr. 119/2010, cât şi ulterior, prin respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate. Astfel, în Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituţie, că textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. 71. De asemenea, dispoziţiile Legii nr. 119/2010 au fost constatate a fi constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu art. 47 alin. (1), art. 53 şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea a statuat că pensia de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii. Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau art. 180^1 din Legea nr. 19/2000]. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr. 164/2001). Se observă că şi în cazul noii reglementări oferite pensiilor militare de stat, întregul cuantum al pensiei de serviciu, în mod similar cu Legea nr. 164/2001, este suportat de la bugetul de stat [a se vedea în acest sens dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora „Fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat şi a altor drepturi de asigurări sociale cuvenite pensionarilor militari se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor prevăzute la alin. (1).“]. Curtea a mai statuat că dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat. Sub acest aspect, în Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013, Curtea a constatat că atâta vreme cât nu are o consacrare constituţională nu se poate vorbi de un drept fundamental la pensia de serviciu. 72. În sinteză, Curtea reţine că atât instituirea, cât şi suprimarea, prin intermediul unor legi cu regim special, a pensiilor de serviciu pentru anumite categorii de beneficiari sunt conforme cu dispoziţiile Constituţiei. 73. În continuare, Curtea observă că Legea nr. 263/2010 a abrogat atât Legea nr. 19/2000, cât şi legile cu regim special, respectiv Legea nr. 164/2001 şi Legea nr. 179/2004. Prin urmare, de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la data de 31 decembrie 2015, pensiile destinatarilor Legii nr. 223/2015 au fost scoase de sub incidenţa acestor legi cu regim special. 74. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, destinatarii săi au fost supuşi din nou unei reglementări cu caracter special, în sensul că pensiile lor au fost constituite în regimul distinct al pensiilor militare de stat. În consecinţă, legiuitorul a stabilit, prin dispoziţiile art. 124 lit. a) din Legea nr. 223/2015, că „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) art. 1 lit. a) şi b) [...] din Legea nr. 119/2010 [...]“. În sfârşit, Curtea reţine că, înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, o serie de dispoziţii ale acesteia au suferit modificări prin adoptarea pct. 40 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 75. Curtea constată, în continuare, că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 atât din perspectiva neîndeplinirii unor condiţii de constituţionalitate extrinsecă, cât şi din perspectiva conţinutului reglementării, care, în opinia lor, contravine mai multor prevederi ale Legii fundamentale. 76. Cu privire la criticile formulate din perspectiva art. 1 alin. (3) şi art. 63 alin. (1) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea observă că o critică similară a fost formulată şi în cauza soluţionată prin Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019 (a se vedea paragraful 53 al acesteia). Având în vedere acest fapt, precum şi împrejurarea că nu pot fi identificate raţiuni pentru modificarea acestei jurisprudenţe, Curtea va reitera, în continuare, cele reţinute în decizia antereferită. 77. Astfel, Curtea a apreciat că, «în contextul art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, dispoziţii potrivit cărora „în situaţii temeinic justificate, prin excepţie de la prevederile alin. (1), actele normative de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ.“ sintagma „autoritate emitentă“ trebuie interpretată în sensul că se referă la autoritatea care are competenţa de a reglementa în materia avută în vedere şi de a emite un act normativ de acelaşi rang cu cel asupra căruia se operează modificările. În speţă, este avută în vedere autoritatea legiuitoare care, aşa cum rezultă din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, este Parlamentul. Tot prevederile constituţionale ale art. 115 consacră însă posibilitatea Parlamentului de a-şi delega competenţele de legiferare Guvernului, în condiţiile limitativ stabilite de textul fundamental, iar, în măsura în care aceste condiţii sunt îndeplinite, actele normative emise de Guvern, pe calea delegării legislative, au aceeaşi forţă juridică precum cea a legilor adoptate de Parlament». Prin urmare, Curtea a conchis că dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu au fost emise cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, critica de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată sub acest aspect. 78. Cu referire la presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, în paragraful 54 al Deciziei nr. 656 din 30 octombrie 2018, Curtea a reţinut că interdicţia Guvernului de a reglementa în domeniul legilor organice este prevăzută în art. 115 alin. (1) din Constituţie, în ceea ce priveşte ordonanţele simple. Cât priveşte ordonanţele de urgenţă, Legea fundamentală prevede condiţii diferite, reglementate de art. 115 alin. (4)-(6), care nu se referă însă şi la interdicţia reglementării în domeniul legilor organice. 79. În ceea ce priveşte presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reiterează considerentele reţinute în Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, anterior citată, prin care a răspuns unor critici similare. Astfel, în paragraful 59 al deciziei, Curtea a statuat că situaţia extraordinară care a impus reglementarea de urgenţă a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 are în vedere consecinţele neconstituţionale pe care le atrage după sine o reglementare care este susceptibilă de a genera tratamente diferite pentru persoane aflate în situaţii identice şi faţă de care apariţia unui val semnificativ de litigii este doar un efect secundar. O reglementare neclară, care are ca efect interpretări arbitrare, este contrară nu doar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, dar şi principiului constituţional al egalităţii în drepturi, potrivit căruia persoanele care se află în situaţii similare trebuie să se bucure de un tratament juridic identic, iar constatarea acestor consecinţe, în timpul demersurilor autorităţilor prilejuite de imediata intrare în vigoare a unei asemenea reglementări, justifică o intervenţie legislativă imediată a Guvernului, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, destinată prevenirii acestor rezultate contrare Legii fundamentale. 80. În continuare, Curtea reţine că nu sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, având în vedere că drepturile vizate de norma constituţională sunt drepturi fundamentale, în vreme ce dreptul la pensie de serviciu, reglementat prin Legea nr. 223/2015, nu are natura unui drept fundamental (aşa cum, în mod repetat, a subliniat Curtea Constituţională, de exemplu, în Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013, sau Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). 81. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea va analiza, în continuare, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 25, art. 28 alin. (1)-(3), art. 29 alin. (3), art. 30 şi art. 122 din Legea nr. 223/2015, aşa cum au fost acestea modificate prin dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 82. Cu referire la critica privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii, Curtea observă că, prin Decizia nr. 290 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 16 august 2004, a statuat că orice reglementare nouă, în particular Legea nr. 164/2001, se aplică numai de la data intrării sale în vigoare. Cu alte cuvinte, legea nouă se aplică tuturor destinatarilor săi ale căror drepturi la pensie se deschid ulterior intrării sale în vigoare. Curtea a reţinut, deopotrivă, că o nouă legislaţie referitoare la pensii nu se aplică în mod automat persoanelor pensionate pe baza legislaţiei anterior în vigoare. O asemenea aplicare ar însemna o extindere a incidenţei actului normativ asupra unor situaţii din trecut, care ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Prin urmare, Legea nr. 164/2001 a prevăzut recalcularea şi recorelarea pensiilor anterior stabilite. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1), „Pensiile militare stabilite în baza legislaţiei anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi se recalculează [...]“, iar celor ale art. 80, „La data încheierii procesului de recalculare a pensiilor, efectuată potrivit prevederilor art. 79, pensiile şi pensiile suplimentare acordate pe baza legislaţiei anterioare, aflate în plată, devin pensii militare de stat în înţelesul prezentei legi“. 83. Curtea reţine că Legea nr. 223/2015 este expresia voinţei autorităţii legiuitoare din România de a reveni la sistemul pensiilor militare de stat, care a funcţionat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001 şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010. Legiuitorul a preluat o serie de principii pe baza cărora a funcţionat sistemul pensiilor militare de stat în intervalul amintit. Astfel, în mod similar cu dispoziţiile art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 164/2001, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 223/2015, „Pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările ulterioare, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi [...]“, iar potrivit dispoziţiilor art. 110 din Legea nr. 223/2015, „Pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi [...]“. Prin urmare, având în vedere constatările Curţii din Decizia nr. 290 din 1 iulie 2004 referitoare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, faptul că dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea nr. 164/2001 au un conţinut similar cu cel al dispoziţiilor art. 109-110 din Legea nr. 223/2015, precum şi că nu există nicio raţiune pentru îndepărtarea de la cele reţinute cu privire la raportul dintre soluţia normativă a recalculării pensiilor şi principiul neretroactivităţii legii, Curtea reţine că, în prezenta cauză, nu sunt încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. 84. Cu privire la susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie sunt încălcate, întrucât se creează o diferenţă de regim juridic între pensia militarilor deja ieşiţi la pensie şi pensia militarilor care urmează să iasă la pensie, Curtea Constituţională a stabilit, în mod constant, chiar cu referire la dispoziţii ale unei legi cu caracter special prin care au fost reglementate pensiile militare de stat, respectiv Legea nr. 164/2001, că data pensionării, care poate fi anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat, cele două categorii de pensionari care se stabilesc în funcţie de această dată fiind supuse, în consecinţă, unor regimuri juridice diferite (a se vedea Decizia nr. 290 din 1 iulie 2004). 85. Deopotrivă, în Decizia nr. 290 din 1 iulie 2004, Curtea a reţinut că Legea nr. 164/2001 prevedea pentru motive de echitate, ca măsuri de protecţie socială, recalcularea şi recorelarea pensiilor anterior stabilite, procedură prin aplicarea căreia se urmăreşte înlăturarea în timp a discrepanţelor inerente între cei pensionaţi sub imperiul legii anterioare şi cei pensionaţi după intrarea în vigoare a noii reglementări. Existenţa unor asemenea discrepanţe nu îndreptăţeşte însă calificarea reglementării ca fiind discriminatorie şi, prin aceasta, neconstituţională, esenţială fiind voinţa legiuitorului de a le elimina, chiar dacă un atare deziderat se realizează printr-un proces cu derulare în timp, şi nu dintr-odată, ceea ce, pentru raţiuni evidente, nu este practic posibil. 86. Curtea reţine că o parte dintre autorii din prezenta cauză au ridicat excepţia de neconstituţionalitate în acţiuni al căror obiect îl reprezintă recalcularea pensiilor în temeiul art. 109-110 din Legea nr. 223/2015. Cu strictă referire la aceştia, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, ţinând cont şi de faptul că autorilor excepţiei de neconstituţionalitate anterior menţionaţi le sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora „În situaţia în care se constată diferenţe între cuantumul pensiilor stabilit potrivit prevederilor art. 109 sau 110 şi cuantumul pensiilor aflate în plată, se păstrează în plată cuantumul avantajos beneficiarului.“ Aceste dispoziţii legale îi protejează pe pensionarii titulari ai pensiilor recalculate în temeiul Legii nr. 223/2015 de eventualele consecinţe ale scăderii cuantumului pensiei aflate în plată la data intrării acesteia în vigoare, respectiv data de 1 ianuarie 2016. 87. Curtea constată că şi reglementarea anterioară a pensiilor militare de stat, respectiv Legea nr. 164/2001, prevedea atât recalcularea pensiilor anterioare intrării sale în vigoare, cât şi acordarea pensiei mai favorabile. Astfel, potrivit art. 79 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 164/2001, „în cazul în care cuantumul pensiei obţinut conform lit. a) este mai mic decât cuantumul pensiei în plată se menţine cuantumul pensiei în plată.“ 88. Analizând, în sfârşit, susţinerile referitoare la pretinsa discriminare pe care dispoziţiile de lege criticate o creează atât în raport cu alte categorii de beneficiari ai pensiilor speciale, cât şi în raport cu cadrele militare pensionate sub imperiul reglementărilor anterioare, Curtea a mai reţinut, în paragraful 67 al Deciziei nr. 656 din 30 octombrie 2018, că diferitele categorii de beneficiari ai unor pensii speciale nu se află în situaţii identice, fiind supuşi, de altfel, unor acte normative diferite. Legiuitorul este liber ca, având în vedere criteriile apreciate ca relevante pentru acordarea acestui tip de pensie mai favorabil, să instituie condiţii diferite privind acordarea dreptului la pensie, fără ca deosebirile de tratament juridic dintre diferitele categorii socioprofesionale să aibă semnificaţia încălcării prevederilor art. 16 din Constituţie. 89. Cu referire la criticile autorilor formulate prin raportare la conţinutul dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 223/2015, Curtea reţine că, în alin. (1) al acestuia, legiuitorul a dorit, în mod firesc, să se asigure că, în vederea stabilirii pensiei militare de stat, sunt valorificate şi perioadele recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, şi nu doar perioadele de după intrarea în vigoare a acesteia. Deopotrivă însă legiuitorul, prin dispoziţiile alin. (2) al art. 25 din Legea nr. 223/2015, a stabilit că vechimea valorificată pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1) nu se poate valorifica şi în sistemul public de pensii sau în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia, în condiţiile protocoalelor încheiate între entităţile implicate. Or, o asemenea dispoziţie nu poate avea, în niciun caz, aşa cum susţin autorii, semnificaţia pierderii integrale a stagiului de cotizare civil, ci, dimpotrivă, pe cea a valorificării sale, chiar dacă o singură dată. Cu alte cuvinte, legiuitorul a optat pentru soluţia ca una şi aceeaşi perioadă recunoscută ca vechime să nu fie valorificată de două ori. Curtea statuează că o astfel de opţiune a fost exercitată de către legiuitor în limitele largi ale marjei sale de apreciere în materie şi în niciun caz nu aduce atingere vreuneia dintre normele constituţionale invocate de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate. 90. În continuare, cu referire la pensia de serviciu a persoanelor vizate de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 223/2015, Curtea reţine că acestea nu sunt discriminate faţă de ceilalţi titulari ai pensiilor militare de serviciu, aşa cum susţin autorii. Dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 223/2015 stabilesc mai multe reguli referitoare la baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat. În primul rând, baza de calcul este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special. În al doilea rând, destinatarii Legii nr. 223/2015 pot alege perioada celor 6 luni consecutive. În al treilea rând, soldele şi salariile brute vor fi actualizate la data deschiderii dreptului la pensie. În al patrulea rând, dispoziţiile art. 28 alin. (1) stabilesc şi o listă a veniturilor care nu se includ în baza de calcul al pensiei militare de stat. 91. Legiuitorul, în considerarea anumitor particularităţi, a reglementat separat o serie de pensii de serviciu, de exemplu, cele prevăzute de art. 19, 26 şi 38 din Legea nr. 223/2015, de pensiile reglementate, cu titlu general, în dispoziţiile art. 16 din aceasta. În ceea ce priveşte pensiile reglementate de art. 19 din Legea nr. 223/2015, particularitatea constă, pe de o parte, în faptul că la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu destinatarii acestora nu îndeplinesc condiţiile de vechime pentru acordarea unei pensii de serviciu şi, pe de altă parte, au realizat o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani. Beneficiul reglementat de legiuitor a fost condiţionat de acordarea pensiei militare de serviciu numai la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege, şi nu la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu. În plus, în mod firesc, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 223/2015 mai stabilesc că pensia pentru limită de vârstă se acordă pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e) din aceasta, la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24. Prin urmare, dispoziţiile art. 28 alin. (2)-(3) din Legea nr. 223/2015, criticate de autorii excepţiei, nu sunt decât reflectarea regimului distinct al pensiei reglementate de art. 19 din Legea nr. 223/2015, în ceea ce priveşte baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei. În plus, Curtea constată că data la care se face actualizarea bazei de calcul al pensiei este aceeaşi pentru pensiile reglementate, cu titlu general, în art. 16 şi pentru cele reglementate în art. 19 din Legea nr. 223/2015, respectiv cea a deschiderii dreptului la pensie. Faptul că funcţia şi gradul profesional, prin raportare la care se face actualizarea, sunt cele deţinute la data trecerii în rezervă/încetării raportului de serviciu este o măsură obiectivă şi rezonabilă, iar nu discriminatorie. 92. În continuare, Curtea observă că autorii pretind că expresiile actualizate şi actualizarea din conţinutul art. 28 alin. (1)-(3) din Legea nr. 223/2015 încalcă exigenţele de claritate a legii impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. Curtea reţine că absenţa unei definiţii nu reprezintă, în mod necesar, un impediment pentru destinatarii legii de a-şi adapta conduita la prescripţiile acesteia. Într-adevăr, aşa cum a subliniat Curtea Constituţională, urmând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. Ca atare, soluţionarea pretinsei neclarităţi a expresiilor indicate de către autori reprezintă un atribut al puterii judecătoreşti, astfel încât critica formulată din perspectiva art. 1 alin. (3) din Constituţie nu poate fi primită. 93. Raţionamentul prin care Curtea a constatat conformitatea dispoziţiilor art. 28 alin. (1)-(3) din Legea nr. 223/2015 cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie este valabil mutatis mutandis şi în cazul prevederilor art. 29 din Legea nr. 223/2015 care, în opinia autorilor, discriminează pensionarii ale căror pensii sunt reglementate de art. 19 al acesteia prin raportare la celelalte categorii de pensionari. Astfel, modalitatea de determinare a cuantumului pensiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 223/2015, respectiv proporţional cu numărul anilor de vechime în serviciu, nu doar că nu este discriminatorie, ci reprezintă o manieră prin care legiuitorul a ţinut seama de diferenţe în mod rezonabil obiective dintre diversele categorii de pensionari reglementate de Legea nr. 223/2015. 94. În ceea ce priveşte criticile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate faţă de dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 223/2015, Curtea reţine, pe de o parte, că o parte dintre acestea vizează, în realitate, probleme de interpretare a acestora şi, pe de altă parte, că nu se pot converti în temeiuri pentru constatarea neconstituţionalităţii respectivelor dispoziţii. 95. Cu referire la presupusul caracter discriminatoriu al dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, Curtea constată că acestea au mai fost criticate, dintr-o perspectivă similară, în cauza soluţionată prin Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018. Curtea, în paragrafele 65-67, a reiterat, referitor la instituirea prin lege a unui plafon al pensiei militare de stat, cele statuate prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006. Astfel, dreptul la pensie este un drept fundamental, consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, dar se exercită în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească în ce condiţii şi pe baza căror criterii se acordă pensia, baza de calcul şi cuantumul acesteia, în raport cu situaţia concretă a fiecărui titular al dreptului. Nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevede cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Aceasta se stabileşte prin legislaţia naţională. În aceste condiţii, legiuitorul poate să prevadă şi o limită minimă a cuantumului pensiei, precum şi plafonul maxim al acesteia. Norma criticată pentru neconstituţionalitate prevede, ca şi în cazul tuturor celorlalte tipuri de pensie de serviciu, că, indiferent de rezultatul calculului aritmetic privind adăugarea sporurilor, cuantumul pensiei acordate nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul. Curtea a apreciat că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci reprezintă o dispoziţie de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie în prerogativele legiuitorului. 96. În continuare, Curtea a făcut trimitere şi la Decizia nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, prin care a reţinut că prevederile art. 25 din Legea nr. 164/2001 instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăşi venitul în mod obligatoriu asigurat în cadrul asigurărilor sociale de stat. Cu respectarea acestui principiu, fiecare pensionar militar beneficiază de pensie în cuantumul rezultat în raport cu vechimea în activitate şi venitul realizat anterior pensionării. Această reglementare este în perfect acord cu principiul consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul dreptului la pensie şi condiţiile acordării acestuia, precum şi să le modifice în funcţie de resursele financiare existente la un anumit moment. Extinderea incidenţei acestui principiu şi asupra sporului acordat pentru contribuţia la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferenţiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor. 97. Ţinând cont de considerentele menţionate, Curtea a conchis, în Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, că acestea se aplică mutatis mutandis şi în cazul dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, care instituie un plafon de 85% din baza de calcul pentru cuantumul pensiei de serviciu. 98. De asemenea, în prezenta cauză, Curtea reţine că modificările aduse dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015 nu reprezintă nicio încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, aşa cum susţin autorii. În contextul acestei critici se impune, o dată în plus, reiterarea celor anterior menţionate, în sensul că dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie nu recunosc un drept la pensie de serviciu. De asemenea, trebuie reamintit că, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit în mod constant că domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 65 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011, sau Decizia nr. 329 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010). Prin urmare, având în vedere aceste precizări, critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate apare ca vădit neîntemeiată. 99. În ceea ce priveşte presupusul caracter discriminatoriu al modificărilor aduse dispoziţiilor art. 122 din Legea nr. 223/2015, Curtea reţine următoarele: în realitate, aceste norme sunt favorabile destinatarilor acesteia, întrucât instituie un drept de opţiune ca pensia să fie calculată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, neputând avea semnificaţia unei discriminări a persoanelor vizate de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora „Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani, beneficiază de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de prezenta lege, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24.“ Astfel, această categorie de persoane, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 19, beneficiază de pensie de serviciu, dar numai la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 [potrivit acestor dispoziţii, „Vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă, prevăzută la alin. (1) lit. a), este de 60 de ani. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.“]. Acest regim este justificat de împrejurarea că, la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu, acestea nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora „(1) Au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au împlinit vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă; b) au o vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, din care cel puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu.“ 100. Cu privire la încălcarea prevederilor din tratatele internaţionale, invocarea art. 6 paragraful 1 din Convenţie nu este însoţită de nicio motivare, astfel încât Curtea nu se va pronunţa cu privire la aceasta. 101. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vali Victorin Gheorghiu în Dosarul nr. 11.431/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Floarea-Maria Dan în Dosarul nr. 5.284/108/2017 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Florian în Dosarul nr. 5.360/117/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Costel Marandiuc în Dosarul nr. 1.875/40/2017 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi ale art. 25, art. 28 alin. (1)-(3), art. 29 alin. (3), art. 30 şi art. 122 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
