Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 56, ale art. 76 şi ale art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Steliana Iamandi, Maria Argintaru şi George Iamandi în Dosarul nr. 13.283/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 528D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Faptul că procedura de uzucapiune se aplică posesiilor începute după intrarea în vigoare a noului Cod civil, astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea constatând constituţionalitatea acestuia, spre exemplu, prin Decizia nr. 370 din 30 mai 2017 sau Decizia nr. 337 din 22 mai 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.283/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 56, ale art. 76 şi ale art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Steliana Iamandi, Maria Argintaru şi George Iamandi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind constatarea dobândirii unui drept de proprietate prin uzucapiune. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate, în interpretarea dată prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privinţa posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil, sunt neconstituţionale. 6. Menţionează că excepţia de neconstituţionalitate este singurul mijloc de corectare a unei practici judiciare abuzive, nelegale, care constituie o greşită interpretare şi aplicare a principiului aplicării legii civile în timp. O soluţie echitabilă pentru garantarea dreptului de proprietate ar fi fost ca legiuitorul să instituie proceduri juste de recunoaştere a dreptului de proprietate şi pentru situaţiile născute în timpul regimului comunist, când circulaţia terenurilor era interzisă. 7. Autorii excepţiei propun ca noua lege procesuală să se aplice şi situaţiilor născute sub vechea lege. Soluţia dată de instanţa supremă prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015 este injustă, neproporţională şi creează condiţii de inegalitate în faţa legii. Astfel, beneficiarii noii legi, în condiţiile în care nu pot identifica proprietarul, au la dispoziţie procedura prevăzută de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, pe când persoanele cărora li se aplică legea veche nu pot identifica de mulţi ani fostul proprietar sau moştenitorii acestuia, întrucât nicio instituţie nu ţine evidenţa acestora. 8. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu pun în discuţie instituirea vreunei discriminări, nu îngrădesc accesul liber la justiţie şi nu nesocotesc dreptul de proprietate. Prin urmare, precizează că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 56, ale art. 76 şi ale art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Având în vedere motivarea excepţiei, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 56, ale art. 76 şi ale art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în interpretarea dată prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. 14. Dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă sunt cuprinse în cartea a VI-a - Proceduri speciale, titlul XII - Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii din Codul de procedură civilă, respectiv art. 1.050 - Domeniul de aplicare, art. 1.051 - Instanţa competentă. Cuprinsul cererii, art. 1.052 - Procedura de judecată. Căi de atac şi art. 1.053 - Înscrierea în cartea funciară a dreptului uzucapat. 15. Prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 7 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a decis că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă şi art. 56, art. 76 şi art. 82 din Legea nr. 71/2011 stabileşte că procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privinţa posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil.“ 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă şi Primul Protocol adiţional la Convenţie. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 370 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 8 august 2017, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Cu acel prilej a reţinut, în esenţă, că, prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, practic, aplicarea normelor procedurale în funcţie de reglementarea de drept material în cauză, sens în care a reţinut că, în cazul în care posesia a început anterior intrării în vigoare a Codului civil, iar acţiunea este introdusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, sub aspect material, sunt aplicabile normele de drept în vigoare la data începerii posesiei, iar, sub aspect procedural, se aplică dispoziţiile generale şi cele vizând procedura contencioasă din Codul de procedură civilă. Cu privire la această interpretare, Curtea a reţinut că art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2). În acest sens a subliniat faptul că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la principiul neretroactivităţii legilor, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi care o abrogă, în mod explicit sau implicit. Potrivit acestui principiu constituţional, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. A decide că, prin dispoziţiile sale, legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţă a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta reprezintă o chestiune de aplicare în timp a legii, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. Având în vedere scopul instituţiei recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa de a da o anumită interpretare pentru unificarea diferenţelor de aplicare a aceluiaşi text de lege de către instanţele inferioare. 18. Pronunţându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanţa supremă contribuie la asigurarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor, prin interpretarea şi aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul ţării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De aceea, este inadmisibil ca persoane aflate în situaţii juridice egale să fie supuse unor reglementări legale diferite. 19. De asemenea, Curtea a statuat că asigurarea caracterului unitar al practicii judiciare este impusă şi de principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deci inclusiv a autorităţilor judecătoreşti, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă, în aplicarea uneia şi a aceleiaşi legi, soluţiile instanţelor judecătoreşti ar fi diferite şi chiar contradictorii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007). 20. Totodată, nici principiul accesului liber la justiţie nu este încălcat prin interpretarea promovată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât cetăţenii pot uza de procedura în constatare reglementată de art. 35 din Codul de procedură civilă sau de procedura specială reglementată de dispoziţiile legale criticate. 21. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât persoana care a invocat uzucapiunea nu este titulara unui drept de proprietate. Or, dreptul la proprietate nu vizează dobândirea proprietăţii, ci, conform art. 44 alin. (2) din Constituţie, „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular“. 22. Având în vedere că nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau principiu fundamental, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Steliana Iamandi, Maria Argintaru şi George Iamandi în Dosarul nr. 13.283/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 56, ale art. 76 şi ale art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în interpretarea dată prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
