Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) teza a doua cu privire la acordarea de penalităţi către reclamant din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.942/2/2016/a1 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 435D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prin Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015 Curtea s-a pronunţat în sensul neconstituţionalităţii art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2002, însă doar în ceea ce priveşte caracterul definitiv al încheierii de amendare a conducătorului autorităţii publice pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti. Or, penalităţile se acordă reclamantului în condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă. Prin numeroase decizii, Curtea a statuat că lipsa unei căi de atac ce poate fi formulată împotriva încheierii pronunţate de instanţa de executare, prin care se respinge solicitarea creditorilor de acordare a penalităţilor, nu este contrară art. 21 din Constituţie. În acest sens sunt Decizia nr. 488 din 25 iunie 2020, Decizia nr. 202 din 9 aprilie 2019 sau Decizia nr. 326 din 10 mai 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.942/2/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) teza a doua cu privire la acordarea de penalităţi către reclamant din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost invocată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost aplicată conducătorului instituţiei o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere şi acesta a fost obligat să plătească reclamantului penalităţi de 500 lei pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţă rămasă definitivă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece înlătură calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de acordare de penalităţi către reclamant. 6. Prin Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este „definitivă“ este neconstituţională. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum şi a dispoziţiilor art. 25 din aceeaşi lege. 7. Astfel, se învederează faptul că, în opinia instanţei constituţionale, eliminarea căii de atac în materia analizată şi, în consecinţă, stabilirea caracterului definitiv al încheierii de amendare a conducătorului autorităţii publice constituie o limitare a accesului liber la justiţie. În acest sens, Curtea, în urma efectuării testului de proporţionalitate, a constatat că o asemenea soluţie legislativă constituie o măsură excesivă ce depăşeşte cadrul constituţional referitor la exercitarea căilor de atac, este disproporţionată în raport cu scopul urmărit şi nu îşi găseşte justificarea. 8. Aşa fiind, în raport cu cele statuate prin Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015, pentru identitate de raţiune, instanţa supremă, autoare a excepţiei, apreciază că prin consacrarea caracterului definitiv al încheierii prin care s-au acordat penalităţi către reclamant şi eliminarea în acest mod a controlului judiciar al soluţiilor pronunţate în această materie se aduce atingere accesului liber la justiţie în substanţa sa, încălcându-se art. 21 din Legea fundamentală. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 24 alin. (3) teza a doua referitoare la acordarea de penalităţi către reclamant din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Având în vedere structura normativă a dispoziţiei legale criticate, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 24 alin. (3) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 din Codul de procedură civilă.“ 13. Dispoziţiile art. 905 din Codul de procedură civilă (devenit art. 906 după republicarea codului) la care fac trimitere prevederile legale criticate, au următorul cuprins: "(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare.(2) Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.(3) Atunci când obligaţia are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanţă între 0,1% şi 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaţiei.(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor.(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.(6) Încheierea dată în condiţiile alin. (4) este executorie.(7) Acordarea de penalităţi în condiţiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condiţiile art. 892 sau ale dreptului comun.“" 14. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 februarie 2016, a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este „definitivă“ este neconstituţională. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, prin consacrarea caracterului definitiv al încheierii de amendare a conducătorului autorităţii publice pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti şi eliminarea în acest mod a controlului judiciar al soluţiilor pronunţate în această materie, se aduce atingere accesului liber la justiţie în substanţa sa, încălcându-se astfel prevederile art. 21 din Constituţie. 15. Curtea observă că ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. I pct. 21 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018. Ţinând seama însă de considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor legale criticate în redactarea de la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate. 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit textului legal criticat, instanţa de executare, prin încheiere definitivă, acordă reclamantului penalităţi în condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă, dispoziţie care, de asemenea, prevede expres la alin. (2) caracterul definitiv al încheierii pronunţate de instanţa de executare prin care obligă pe debitor, atunci când obligaţia nu este evaluabilă în bani, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 de lei la 1.000 de lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. De asemenea, art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea înlăturării sau reducerii penalităţii pe calea contestaţiei la executare. Aplicarea penalităţilor în condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă reprezintă un mijloc procesual de constrângere a debitorului la executarea obligaţiei. 18. Referitor la caracterul definitiv al încheierii prin care se stabilesc penalităţile, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că finalitatea reglementării criticate este evidentă şi constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar, se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite. Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului definitiv al acestei încheieri este, deci, în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate căile de atac şi, prin urmare, la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 525 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 15, sau Decizia nr. 272 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, paragraful 16). 19. Potrivit art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, „Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării“. Prin urmare, pârâţii debitori au la îndemână calea contestaţiei la executare pentru înlăturarea sau reducerea penalităţii stabilite de instanţă, caz în care instanţa va pronunţa o hotărâre care poate fi atacată cu apel, potrivit art. 718 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 22 august 2017, paragraful 15). 20. Prin urmare, Curtea nu poate constata neconstituţionalitatea soluţiei legislative care consacră caracterul definitiv al încheierii de acordare a penalităţilor creditorului, prin analogie cu Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 februarie 2016, prin care a constatat neconstituţionalitatea caracterului definitiv al încheierii de amendare a conducătorului autorităţii publice pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti. De altfel, Curtea reţine că în paragraful 28 al acestei decizii a statuat că, potrivit textelor de lege menţionate, instanţa aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor. Este susceptibilă de apel sau, după caz, de recurs hotărârea pronunţată în condiţiile art. 24 alin. (4), şi anume hotărârea prin care instanţa fixează suma definitivă ce se va datora statului, suma ce i se va datora creditorului cu titlu de penalităţi, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei. De asemenea, prin trimiterea expresă la condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte acordarea penalităţilor, rezultă că acestei soluţii îi sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.942/2/2016/a1 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (3) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
