Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Alexandru Geamănu în Dosarul nr. 27.373/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 403D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei şi judecarea cauzei şi în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât modalitatea de actualizare a despăgubirilor este una rezonabilă, de natură a minimaliza efectele devalorizării monedei naţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 245A din 1 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 27.373/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în Dosarul nr. 27.373/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, care a omis să soluţioneze cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Acest aspect a fost invocat ca motiv de apel soluţionat de instanţa de control judiciar prin sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa primei instanţe în raport cu care a omis să se pronunţe. Excepţia a fost invocată de Alexandru Geamănu într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de compensare emise în temeiul Legii nr. 165/2013 de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a fost validată dispoziţia primarului de acordare de măsuri compensatorii şi a fost stabilit un număr de puncte. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece permit ca valoarea despăgubirilor să fie stabilită în funcţie de valoarea viitoare a dolarului, a cărui rată de creştere nu este aceeaşi cu a leului, cele două economii, română şi americană, fiind diferite, şi permit ca statul să amâne soluţionarea dosarelor în funcţie de voinţa sa unilaterală. 7. Arată că din moment ce Legea nr. 165/2013 se referă la grila notarială din 2013, care are în vedere paritatea dolarului din 2013, nu se justifică luarea în calcul a parităţii dolarului din 2016, anul emiterii deciziei de compensare. În concluzie, susţine că beneficiază de condiţii mai puţin favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 165/2013, iar aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 înseamnă o profundă nedreptate care nu concordă cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. În concluzie, consideră că dreptul de despăgubire trebuie stabilit potrivit preţurilor din anul 2013. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Procedura instituită prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, inclusiv cu privire la valoarea imobilelor restituite prin echivalent, este una specială, derogatorie de la dreptul comun. Astfel, limitarea întinderii reparaţiilor are în vedere posibilităţile economice şi sociale luate în considerare de către legiuitor. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. I din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002. În realitate, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia numai dispoziţiile art. I alin. (1) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, cu modificările ulterioare. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „(1) Pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea. Acest coeficient de actualizare se va utiliza şi pentru calculul valorii estimative a construcţiilor şi terenurilor preluate în mod abuziv în intervalul de referinţă al legii.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale sunt criticate prin prisma momentului în raport cu care se stabileşte valoarea actualizată a despăgubirilor încasate pentru imobilul în privinţa căruia se emite decizia de compensare prin puncte. Acestea stabilesc în concret modul de calcul al sumelor pe care persoanele îndreptăţite trebuie să le restituie pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege. Legiuitorul a optat ca actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 să se facă pe baza unui coeficient de actualizare raportat la cursul leu/dolar S.U.A., având în vedere că perioada de referinţă cuprinde un orizont de timp întins în care nu exista noţiunea de indice de inflaţie (în acest sens, a se vedea expunerea de motive a Legii nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002). 15. Prin Decizia nr. 236 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2004, Curtea a reţinut că modul în care se asigură plata despăgubirilor foştilor proprietari în cazul în care imobilele nu pot fi restituite în natură, precum şi actualizarea acestor despăgubiri sunt consecinţe ale dreptului la despăgubire, având semnificaţia unor garanţii pentru realizarea efectivă a acestui drept. Curtea a mai observat că „soluţiile adoptate de legiuitor cu privire la modul de stabilire a despăgubirilor şi a întinderii acestora sunt în concordanţă cu exigenţele reglementărilor internaţionale. Referitor la reparaţia în ipoteza privării de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, pe de o parte, că dreptul la indemnizare trebuie să aibă un cuantum rezonabil, iar pe de altă parte că metoda de evaluare a bunului trebuie să fie, la rândul ei, în mod manifest rezonabilă“. 16. Distinct de această decizie ale cărei considerente rămân valabile, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate dau expresie voinţei legiuitorului care dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, scopul urmărit de acesta fiind dezdăunarea corespunzătoare a persoanelor îndreptăţite, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, necesare şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. 17. Prin urmare, legiuitorul a ales un criteriu care să asigure un echilibru valoric între prestaţii, respectiv între valoarea despăgubirilor acordate de stat la momentul preluării imobilului şi valoarea despăgubirilor restituite. Acest criteriu este unul abstract, fundamentat pe cursul valutar de la momentul restituirii. Nu se poate susţine că prin utilizarea acestui criteriu vreuna dintre părţi, statul sau persoana îndreptăţită, ar fi avantajată, întrucât ambele părţi vor fi supuse riscului cursului valutar şi se vor supune aprecierii sau deprecierii valorii monetare. Totodată, până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, persoana îndreptăţită la restituire are o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege şi o eventuală obligaţie de restituire a despăgubirilor primite la data preluării imobilului. 18. În continuare, Curtea observă că potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, autoritatea competentă emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, după ce, în prealabil, acesta a fost evaluat prin aplicarea grilei notariale şi după scăderea, acolo unde este cazul, a valorii actualizate a despăgubirilor încasate la data preluării. 19. Astfel, dispoziţiile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 165/2013 reglementează o regulă logică de calcul al despăgubirilor cuvenite sub formă de puncte, în sensul că, la stabilirea numărului de puncte se va ţine cont de despăgubirile anterior încasate pentru imobilul în cauză. Aşadar, dacă persoana îndreptăţită a încasat în trecut, în contul aceluiaşi imobil, anumite despăgubiri, atunci valoarea actualizată a acestora se va scădea din valoarea imobilului evaluat. Această regulă consacră o modalitate echitabilă de despăgubire, din moment ce se raportează la valoarea actualizată a despăgubirilor deja încasate, dar şi la sistemul grilei notariale, aplicabil tuturor persoanelor destinatare ale Legii nr. 165/2013, şi evită, în acelaşi timp, îmbogăţirea fără justă cauză atât a destinatarului normei, pe de o parte, cât şi a statului, pe de altă parte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 326 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 23 iunie 2015). 20. Prin urmare, faptul că actualizarea valorii despăgubirilor deja încasate şi care trebuie rambursate se realizează prin raportare la anul emiterii deciziei, iar această valoare se scade din valoarea imobilului evaluat nu este de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, în componenta sa referitoare la dreptate ca valoare supremă, întrucât despăgubirile acordate persoanelor îndreptăţite trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile şi proporţionale. 21. În fine, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, dacă prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Geamănu în Dosarul nr. 27.373/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
