Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 22 şi 23 şi ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea Aris Capital - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.975/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.328D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 noiembrie 2020, în prezenţa reprezentanţilor aleşi ai autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Monica Strîmbei şi domnul avocat Mihnea Galgoţiu-Săraru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 9 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.975/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 22 şi 23 şi ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea Aris Capital -S.A. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 297/2004. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că legislaţia naţională prevede în cuprinsul art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 o limitare abuzivă a procentului de acţiuni deţinute la un prag de 5% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare, la care se adaugă şi limitările privind concertarea şi modificările impuse ex legem, dar cu caracter de excepţie de la Legea nr. 31/1990, ale actului constitutiv al acestor societăţi, ceea ce este contrar art. 45 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie. Or, dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, în partea ce reglementează principiul liberei circulaţii a capitalurilor, nu prevăd limitări cu privire la cuantumul acţiunilor ce pot fi deţinute, indiferent dacă societatea este sau nu admisă pe piaţa de capital şi indiferent de structura acţionariatului, ci prevăd în mod expres care sunt situaţiile în care statele membre ar avea o anumită autonomie în ceea ce priveşte legiferarea cu privire la aspectele ce ţin de libera circulaţie a capitalurilor, dar care nu sunt aplicabile speţei de faţă. Faţă de această împrejurare, se arată că stabilirea prin legislaţia naţională a limitei de deţinere de 5% din capitalul social reprezintă o situaţie care nu îşi găseşte corespondenţa în normele europene, întrucât legiuitorul european nu a prevăzut posibilitatea ca legiuitorul naţional să instituie limite legale de deţinere a capitalului unei societăţi de investiţii financiare admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. Noţiunea de „acţiune concertată“ în dreptul european este legată în mod exclusiv de instituţia juridică a ofertei publice obligatorii de preluare. Emitentul legislaţiei secundare naţionale, în mod abuziv, a considerat ca fiind concertate şi persoane care se încadrau cel mult în definiţia persoanelor prezumate a acţiona în mod concertat. Se susţine că, de altfel, la nivelul Uniunii Europene sa considerat, prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, că pragurile de deţinere stabilite de către statele membre raportat la entităţile de drept privat în cadrul proceselor de privatizare, şi nu numai, încalcă libera circulaţie a capitalurilor. În final, se susţine că prin instituirea unei interdicţii în ceea ce priveşte depăşirea deţinerii de 5% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare, pe lângă aplicarea interdicţiei şi persoanelor acţionând concertat, precum şi persoanelor care în opinia Autorităţii de Supraveghere Financiară sunt prezumate a acţiona concertat, este încălcat principiul libertăţii economice, care dă dreptul oricărei persoane fizice sau juridice să aibă acces la o activitate economică. 5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 6. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 22 şi 23 şi ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, care au următorul cuprins: - Art. 2 alin. (1) pct. 22 şi pct. 23: "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 22. persoane implicate: a) persoane care controlează sau sunt controlate de către un emitent sau care se găsesc sub un control comun; b) persoane care participă direct sau indirect la încheierea unor acorduri în vederea obţinerii sau exercitării în comun a drepturilor de vot, dacă acţiunile, obiect al acordului, pot conferi o poziţie de control; c) persoane fizice din cadrul societăţii emitente care au atribuţii de conducere sau control; d) soţii, rudele şi afinii până la gradul al doilea ale persoanelor fizice menţionate la lit. a)-c); e) persoane care pot numi majoritatea membrilor consiliului de administraţie în cadrul unui emitent; 23. persoane care acţionează în mod concertat - două sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent. Până la proba contrară, următoarele persoane sunt prezumate că acţionează în mod concertat: a) persoanele implicate; b) societatea-mamă împreună cu filialele sale, precum şi oricare dintre filialele aceleiaşi societăţi-mamă între ele; c) o societate comercială cu membrii consiliului său de administraţie şi cu persoanele implicate, precum şi aceste persoane între ele; d) o societate comercială cu fondurile ei de pensii şi cu societatea de administrare a acestor fonduri;" – Art. 286^1: "(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietăţii private, dar nu mai mult de 5% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare.(2) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţiunile deţinute de acţionarii care depăşesc limitele prevăzute la alin. (1).(3) Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia ca la atingerea pragului de 5% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiţii financiare, C.N.V.M. şi piaţa reglementată pe care sunt tranzacţionale respectivele acţiuni.(4) În termen de 3 luni de la data depăşirii limitei de 5% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare, acţionarii aflaţi în această situaţie sunt obligaţi să vândă acţiunile care depăşesc limita de deţinere.(5) C.N.V.M. va emite reglementări pentru aplicarea prezentului articol." 11. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 23 au fost abrogate prin Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2017, iar dispoziţiile art. 286^1 au fost abrogate prin Legea nr. 243/2019 privind reglementarea fondurilor de investiţii alternative şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 24 decembrie 2019. Faţă de această împrejurare, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate în forma indicată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi astfel cum a fost sesizată de către instanţa de judecată. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea dreptului european, prin prisma căruia sunt menţionate prevederile art. 63 privind circulaţia capitalurilor între statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004, Curtea observă că, în dinamica legislativă, deşi conţinutul acestora cu privire la subiecţii ce pot dobândi sau pot deţine acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare, precum şi pragul permis în deţinerea de acţiuni la asemenea societăţi de investiţii financiare a fost modificat, legea a păstrat, în esenţă, soluţia legislativă adusă în discuţie în prezenta cauză şi care a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 781 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 15 septembrie 2011, Decizia nr. 1.120 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, sau Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009 prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 14. Analizând compatibilitatea normelor criticate, raportat la art. 45 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, precitată, a reţinut că, potrivit normei constituţionale, este garantată exercitarea în condiţiile legii a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. 15. De asemenea, Curtea, prin jurisprudenţa precitată, a constatat că acest prag maxim de deţinere de acţiuni ale unei societăţi de investiţii financiare a fost introdus de către legiuitor din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de societăţile de investiţii financiare, societăţi care - potrivit art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi de investiţii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietăţii Private şi funcţionează ca societăţi comerciale pe acţiuni. Astfel, Curtea a observat că societăţile de investiţii financiare nu pot fi considerate simple societăţi comerciale pe acţiuni, astfel cum au fost calificate în mod eronat prin critica de neconstituţionalitate formulată, întrucât au fost constituite prin voinţa legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetăţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietăţii Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de acţiuni. În acest context, Curtea a reliefat că stabilirea unei perioade de timp pentru care este impusă limitarea cotei de deţinere a acţiunilor este de competenţa legiuitorului, care, pe baza unei analize economice detaliate care să ateste necesitatea menţinerii limitării cotei de deţinere pentru un anumit număr de ani, poate reglementa în consecinţă. 16. Faţă de această împrejurare, considerentele cuprinse în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 45, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 17. Referitor la prevederile art. 2 alin. (1) pct. 22 şi 23 din Legea nr. 297/2004, Curtea observă că acestea stabilesc înţelesul unor termeni şi expresii utilizate în cuprinsul legii privind piaţa de capital, respectiv sfera de cuprindere a „persoanelor implicate“ şi a „persoanelor care acţionează în mod concertat“, fără să afecteze în sine art. 45 din Constituţie. 18. Cu privire la susţinerile conform cărora noţiunea de „acţiune concertată“ în dreptul european este legată în mod exclusiv de instituţia juridică a ofertei publice obligatorii de preluare şi că emitentul legislaţiei secundare naţionale (Autoritatea de Supraveghere Financiară, spre exemplu, prin Instrucţiunea nr. 6/2012), aplicabilă litigiului, în mod abuziv, a considerat ca fiind concertate şi persoane care se încadrau cel mult în definiţia persoanelor prezumate a acţiona în mod concertat, precum şi faptul că în opinia Autorităţii de Supraveghere Financiară anumite „persoane acţionează în mod concertat“ sau sunt „prezumate a acţiona concertat“, Curtea observă că acestea sunt chestiuni legate de acţiunea principală prin care se solicită anularea deciziilor Autorităţii de Supraveghere Financiară şi din perspectiva faptului că această autoritate nu a aplicat cu prioritate normele dreptului european. 19. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, din această perspectivă, autoarea excepţiei a invocat neconstituţionalitatea prevederilor criticate prin prisma unor reglementări infralegale în cuprinsul cărora au fost utilizate anumite noţiuni, fiind nemulţumită de sensul dat acestora de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum şi prin prisma unor acte administrative adoptate sau emise în virtutea legilor ce reglementează în domeniul pieţei de capital. În continuare, a procedat la raportarea tuturor acestor nemulţumiri la unele prevederi constituţionale, convertind practic toate motivele de nelegalitate aduse actelor administrative ce fac obiectul acţiunii principale formulate în cererea de chemare în judecată în motive de neconstituţionalitate, ca urmare a faptului că aceste norme legale constituie temeiul în baza căruia au fost emise actele administrative contestate, considerând, totodată, că aceste interpretări îşi au sorgintea în caracterul neconstituţional al textelor de lege aplicabile. Practic, în cauza de faţă, starea de pretinsă nelegalitate a actelor administrative este ridicată la rang de pretinsă neconstituţionalitate a însuşi actului normativ de reglementare primară, fiindu-i, astfel, atribuit legiuitorului ordinar ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis prin normele criticate. 20. De altfel, Curtea constată că, în formularea criticilor de neconstituţionalitate, autoarea acesteia aduce în discuţie sensul şi înţelesul dat de legiuitor unor noţiuni şi termeni, în contextul interpretării şi aplicării legii de către autorităţile îndrituite, respectiv de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în virtutea prevederilor art. 286^1 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, potrivit cărora în aplicarea prevederilor legale va emite reglementări pentru aplicarea acestui articol. De asemenea, sunt puse în discuţie şi anumite chestiuni ce ţin de instituirea prin legislaţia naţională a unor limite legale de deţinere la capitalul unei societăţi de investiţii financiare admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată în contextul unor acţiuni concertate, care în dreptul european au un sens diferit de cel dat, pe cale de interpretare, de către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Or, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 85 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 28 aprilie 2005, a arătat că neconstituţionalitatea reprezintă o stare organică a unei norme juridice legale şi nu poate fi dedusă dintr-o interpretare discutabilă, realizată în procesul de aplicare a sa la o situaţie concretă. Astfel, neconstituţionalitatea reprezintă o stare intrinsecă a unei norme juridice legale în raport cu dispoziţii constituţionale prin care se constată că acele norme încalcă principii şi valori constituţionale şi nu poate fi dedusă dintr-o interpretare per a contrario a normelor legale primare ca urmare a adoptării în dinamica legislativă, în aplicarea sau în temeiul acestora, a unor norme sau acte administrative pretins a fi nelegale. 21. De asemenea, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile şi principiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale, infralegale sau alte acte administrative între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Cu privire la aceste aspecte a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 207 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019, paragraful 14, şi Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013. 22. Având în vedere faptul că, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar interpretarea şi aplicarea legii la litigiul dedus judecăţii reprezintă atributul acestora, Curtea constată că, în virtutea art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei, în măsura în care se apreciază că legislaţia incidentă nu este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016). În acest context, Curtea observă că materia supusă controlului de constituţionalitate a format şi obiectul unei „cereri de decizie preliminară“, spre exemplu, C-339/2019 aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cerere publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C 255/19 din 27 iulie 2019 [introdusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (România) la data de 25 aprilie 2019 - Societatea Romenergo - S.A. şi Aris Capital - S.A. împotriva Autorităţii de Supraveghere Financiară], cauză în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat prin Hotărârea din 16 septembrie 2020. 23. Reiterând prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, Curtea învederează faptul că, potrivit ordinii constituţionale naţionale şi dreptului european, instanţele judecătoreşti şi autorităţile îndrituite cu atribuţii în domeniul pieţei de capital sunt cele care vor da efectivitate hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniuni Europene pronunţate în această materie. 24. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 22 şi 23 şi ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004, în raport cu prevederile art. 45 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Aris Capital - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.975/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 22 şi 23 şi ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
